6,288 matches
-
Fantezia se arată în el. Ea creează sub puterea unor puteri stimulatorii (Stimulkraft) și pasiunei (Leidenkraften). Nu este productoarea simțirilor și pasiunilor, ea este ceva ce stă sub puterea unor puteri stimulatorii 409 {EminescuOpXV 410} predominante. Apoi se creează în fantezie ideile * și închipuirile, ce corăspund acelor pasiuni. Rădăcina este mai adâncă. Dintr-un teren care zace mult mai adânc percepțiunile izvorăsc corespunzând lor. Prin apropierea fantasiei de acele puteri. 7/1 [1873] Raportul între fantazie și aceea ce nu e
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
a apus... Creație Dacă am folosit cuvinte-n text, Ele au fost doar un pretext. Am înmănunchiat idei și simțăminte, Purificate și turnate-n necuvinte. Strai de poezie Scotocind aducerile-aminte, Am transformat trăirile-n cuvinte. Și, cu un strop de fantezie, Le-am îmbrăcat în strai de poezie. Vrăjitorul de cuvinte De când în lumea literară a pășit, Un vrăjitor al slovelor, cu har, s-a dovedit. La un semn magic, în text, cuvintele-și iau locul După înțeles și după cum le
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
sunt noțiuni pur estetice Prin observațiile lui Vitruvius, antichitatea a adus în discuție unele din antinomiile artei, precum: raționalul și iraționalul, frumosul și urâtul, finitul și nonfinitul, forma și culoarea. Succesul “groteștilor”, care au substituit, prin îngroșări exagerate, imaginația și fantezia imaginilor imitate, a suscitat protestele unor personalități marcante ale artei. Iată protestul lui Vitruvius împotriva iraționalului: “Cum este posibil ca trestiile să poată realmente suporta un acoperiș, sau ca niște candelabre să susțină cupola unui mic templu cu toate ornamentele
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
ca trestiile să poată realmente suporta un acoperiș, sau ca niște candelabre să susțină cupola unui mic templu cu toate ornamentele sale, sau ca o tijă delicată și tremurătoare să țină o figurină șezând? Și cu toate că oamenii observă că aceste fantezii sunt complet false, nu le critică și chiar le face plăcere și nu se întreabă dacă aceste lucruri imaginare pot să existe sau nu; aceasta se întâmplă pentru că intelectul are un văl înainte, încât nu poate vedea ceea ce este justificabil
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
arta Antichității, este înlocuită în arta bizantină cu evocarea invizibilului. În noua concepție, arta este un mijloc de cunoaștere prin contemplație a realității suprasensibile. Spre exemplu, viziunea apocaliptică a Judecății de Apoi, care figurează pe numeroase timpane, oferă prilejul desfășurării fanteziei celei mai stranii asupra sfârșitului lumii. În această sinteză decorativă rațională se nasc animale fantastice din combinația formelor claselor celor mai îndepărtate ale zoologiei (mamifere, reptile, păsări, animale monstuoase cu cap de om, ființe cu două capete sau cu două
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
întâlnire ca să fie vestibul, pădure întunecoasă, landă fără de speranță a izgonirii la apariția Celui Așezat de pe timpan, la chipul lui plin de făgăduială și de amenințare ...”. Îndeosebi Judecata de Apoi a fost obsesia lumii medievale, tratată în consecință cu o fantezie inepuizabilă în ceea ce privește chinurile damnaților și creația demonologică. Biserica a găsit în acesta o metodă educativă ce urmărea să inspire teamă, fără însă a-i paraliza pe oameni. “Piesa” esențială a sistemului religios nu a fost paradisul, ci infernul. Biserica promovează
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
personaj reprezentând un viciu. Un alt sistem iconografic medieval a asociat animalele cu diverse păcate: astfel, omul păcătos decade în rândul animalelor, simbolizarea animalieră oferind măsura decăderii sale. Această concepție va construi satira din romanul Istoria ieroglifică de Dimitrie Cantemir. Fantezia medievalului nu se mulțumea cu personificarea morții. Cuvântul macabre și sintagma “La Danse Macabre” marchează întrega viziune a morții în epoca de sfârșit a Evului Mediu. Acest element vine din conștiința fricii de fantome, care provoacă panică și dă fiori
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
Relațiile umane pervertite, administrația birocratică, convențiile ce nu țin seama de realitate, formalismul justiției cu legi abstracte sunt exemple de reificare; automatele par să se substituie oamenilor vii într-o lume reificată. Prin dislocarea, dezarticularea limbajului, prin accentul pus pe fantezia creatoare sau deformatoare de lumi, prin sfâșietoarea durere interioară, prin sentimentul unui “immense gouffre” (prăpastie, abis) existențial, prin angoasa, oboseala sau spaima în fața unui destin al incertitudinii și neliniștii, prin revelația esenței tragice a realității care pune individul, violent, față
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
Drusus, pe atunci adolescent, își începuse fiecare povestire cu cuvintele: „Pentru ca amintirea să nu se piardă...“ Gajus citi un titlu care părea să anunțe o povestire, o fabula: „Istoria frumoasei noastre verișoare Apuleia Varilia, care își face pieptănături pline de fantezie, iubește bijuteriile și poartă veșminte de in brodate în Aegyptus“. Dar nu era o fabula. „Alaltăieri-seară, în fața multor prieteni, frumoasa Varilia a spus că, din cauza tăcerii temătoare a bătrânilor, tinerii nu știu nimic despre viața Liviei, Maștera. A spus că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și de la trupul acela căruia îi descoperea farmecele banale, moștenitorul imperiului. Îl aștepta cât mai curând, înainte ca bătrânul împărat să moară. Și fiindcă între el și mireasa adoelscentă nu fusese vorba nici o clipă de dragoste, Gajus făcu apel la fantezie pentru a-i învinge pudoarea, apelând la trucurile învățate de la sclavele rafinate din casa Antoniei, în timp ce sub ferestre se auzea murmurul mării. În dimineața următoare, intrând autoritară în dormitor, doica văzu cu bucurie patul în dezordine, zâmbetul leneș al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ca el să-i anunțe că îi primește. În perioadele acelea în vilă domneau bârfele, nervozitatea și neliniștea. Galerii secrete, cu fresce pornografice; codexuri rafinate în care invențiile cele mai explicit erotice ale lui Elephantis - scriitoarea cea mai plină de fantezie și mai lipsită de inhibiții din vremea aceea - erau ilustrate deopotrivă de explicit; patul deasupra căruia stătea faimosul, scandalosul tablou cu Atalanta și Meleagrus, care costase - se exagera, desigur - un milion de sesterți; săli mici, unde puțini privilegiați se adunau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
săi, „dar o să vă distrați“. Sensibilitatea lui estetică era afectivă, creatoare, critică, nerăbdătoare și intolerantă. Manlius răspundea imediat dorințelor sale, de aceea îl numise faber aedium, în fruntea proiectului său pentru Noua Romă. Manlius lucra neobosit pentru el: îi intuise fantezia schimbătoare și plăcerea de a vizita pe neașteptate șantierele; îl urma, fascinat și fericit, și ajunsese extrem de bogat. Un senator spusese despre el: „S-a acoperit de aur transformând în piatră ceea ce visează Împăratul în timpul nopții“. Privește ce de lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
A fost unul dintre primii șefi de stat care și-au primit oaspeții fără formalități. Seneca aruncă o privire curtenilor, pe zi ce trecea tot mai tineri și mai plini de viață, și, arătând spre veșmintele elegante și pline de fantezie care se îngrămădeau în tribună, declară: — Înțelept, Tiberius a interzis fără milă toate ciudățeniile acestea. De multă vreme nu-l mai pomenise cineva pe Tiberius, și cei aflați în apropiere deveniră atenți. El continuă: — Nimeni nu se gândește că toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
gest a servitorilor și a paznicilor, plimbarea solitară prin galeria palatului imperial, așteptând ca Roma să se ivească din beznă, deveniră coșmarul micii armate care forma familia Caesaris. Însă bogăția nemăsurată pe care i-o oferise puterea nu punea stavilă fanteziilor înăbușite și represiunea îndurată de-a lungul anilor dispărea, printr-un control din ce în ce mai labil. În mijlocul oamenilor de la curte, singurătatea lui era intangibilă și, totodată, lipsită de apărare: nimeni nu putea ajunge la el dacă nu trecea în prealabil printr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
îl încredință pe Incitatus celor din escortă, intră în vilă și rămase dezamăgit, pentru că miticul Julius Caesar - care o iubise pe foarte tânăra Cleopatra pe când era matur - își construise o reședință mediocră, într-un stil rigid, vechi și lipsit de fantezie. În ce cameră se gândea el să ducă o asemenea femeie? În realitate, vila nu-i plăcuse nici lui Julius Caesar, și de-a lungul anilor mulți o prădaseră. Din cauza izului jilav de aer închis, a urâțeniei camerelor aflate în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
avusese legături Germanicus. Împăratul privea și simțea cum în mintea lui se dezvolta un proiect grandios: în secolele următoare, acel loc sacru necontaminat avea să devină monumentul în memoria tatălui său. Gândul îi dădu un fior, care îi cutremură trupul. Fantezia i se aprinse, puterea imperială nu percepu vreun obstacol. Pe lângă omagiul adus din iubire, era și o răzbunare, un anestezic pentru suferințele vechi, umilitoare, o izbucnire de orgoliu necontrolat. Îl chemă pe Imhotep, tăcutul arhitect egiptean, căruia îi spuse: — M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
bine lipite între ele, va trebui să fim atenți la îmbinările bucăților de lemn, la legăturile plăcilor de metal, la protecția fiecărui cui... În latina lui solară și veselă se ghicea accentul din Magna Grecia, ecoul vechilor dialecte italice; cu fantezia lui napolitană, evocă o amintire din ținutul său: — Corabia de aur va avea aceeași formă ca templul lui Isis de la Pompei, singurul templu în care pământul nu este mânjit de sângele animalelor sacrificate. Arhitectul Imhotep spuse: — În interiorul khem-ului voi pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
semnul unor temeri tainice. Frumoasa soție se numea Livia Orestilla. Îndată ce își făcu apariția în pragul triclinium-ului imperial, cu bijuteriile strălucind pe pielea ei ca mătasea, cei mai puternici bărbați ai Romei își ațintiră privirile asupra ei, înflăcărați de fantezii secrete. Împăratul intră, trecu printre cele două șiruri de invitați, care îi făcură loc imediat, se apropie de ea și îi adresă câteva cuvinte în șoaptă: îi spuse că pentru frumusețea ei ar fi meritat să ajungă în fruntea imperiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ca hrană fiarelor. Un joc pe jumătate infantil, pe jumătate înspăimântător, cu mimi travestiți în urși, pantere și tigri care, prefăcându-se că mușcă și zgârie, dansau în jurul trupului gol, lipsit de apărare și tremurând al condamnatului. Împăratului îi plăcea fantezia aluzivă a spectacolelor cu mimi, capabile să exprime orice emoție prin simplele mișcări ale corpului. Tuturor li se păru binedispus, fără gânduri întunecate, cu toate că vestea despre mesagerul de la Iunit Tentor se răspândise prin palate. În pauză se ridică, își salută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
din jurul lacului, mai mulți țărani și păstori, care aveau să păstreze acea amintire timp de multe generații, priveau tăcuți. În ciuda distrugerilor, fu nevoie de multe ore pentru ca apa să inunde cu totul solidele corăbii proiectate de Euthymius cel plin de fantezie; începură să se scufunde încet, cu eleganță, abia spre seară, în timp ce Euthymius părăsea în lanțuri șantierul de la Misenum, sub privirile uluite ale oamenilor săi. Me-se-ket, cu traversele ei solide și vâslele lungi, se scufundă drept, cu un plescăit ușor, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
a văzut-o întreagă, nouă. Prin 1480, în mâinile unui anticar din Augsburg, Konrad Peutinger, a ajuns copia folosită de un general roman necunoscut spre sfârșitul imperiului; Peutinger a tipărit-o. Atât a ajuns până la noi, cei care, lipsiți de fantezie, o numim Tabula Peutingeriana. Teatrul lui Sertorius Macro de la Alba Fucens. Am luat cunoștință de surprinzătoarea inițiativă artistică a neinstruitului marsican mulțumită unei plăci de pe un portal și faptului că, după trei secole, când împăratul Theodosius scotea în afara legii toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Sarcina scriitorului este să inventeze realitatea. În trecut am crezut întotdeauna că lumea exterioară nouă a reprezentat realitatea, oricât ar fi ea de confuză și de nesigură, și că lumea lăuntrică a minților noastre (visele, speranțele, ambițiile ei) reprezenta tărâmul fanteziei și al imaginației. Aceste roluri, mi se pare mie, au fost inversate. Cea mai prudentă și eficientă metodă de-a face față lumii din preajmă este să presupunem că e în întregime o ficțiune - prin urmare, singura mică tumoare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
moarte. Cu cine voi muri și în ce rol - psihopat, neurastenic, criminal ascuns? Vaughan visa fără încetare la morțile celor faimoși, inventându-le accidente imaginare. În jurul morților lui James Dean și Albert Camus, Jayne Mansfield și John Kennedy el țesuse fantezii elaborate. Imaginația lui era o galerie de tir în care țintele erau actrițe de cinema, politicieni, magnați și directori executivi de televiziune. Vaughan îi urmărea peste tot cu aparatul de fotografiat, cu teleobiectivul pregătit pe platforma de observare a Terminalului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
dacă doctorul acela, care nu părea a fi decât un copil care crescuse prea mult, era destul de matur încât să aibă calificarea necesară. O euforie înfrigurată mă purtă spre spital. Am vomitat peste volan, pe jumătate conștient de seria de fantezii neplăcute. Doi pompieri tăiară portiera din balamale. Aruncând-o în drum, se uitară cu ochi mijiți la mine ca asistenții unui toreador însângerat. Până și cele mai mici mișcări ale lor păreau să fie formalizate, mâinile întinzându-se spre mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
lor alcătuind un bordel de imagini. Ciocnirea dintre mașinile noastre era modelul unei uniuni sexuale extreme și, totuși, nevisate. Leziunile pacienților ce așteptau să fie internați mă ademeneau, o imensă enciclopedie de vise accesibile. Catherine părea foarte conștientă de aceste fantezii. Când mi-a făcut primele vizite, eu mă aflam în stare de șoc, iar ea se familiarizase cu rânduiala și atmosfera spitalului, schimbând glume cordiale cu doctorii. Când o infirmieră îmi duse voma de acolo, Catherine trase expertă masa metalică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]