5,744 matches
-
evenimentele ce au urmat îl determină să rămână definitiv în Italia. În 1945 - 1946 conduce Lectoratul de limba și literatura română de la Universitatea din Milano, iar în 1947 se întoarce la Roma ca profesor secundar , mai târziu devenind asistent de filologie romanică la Universitatea de Stat. Are o intensă activitate în presă, încercând să popularizeze valori ale literaturii române atât prin articole critice, cât și prin traduceri, găzduite într-o revistă precum „Caravella” sau în volume. Publică în versiune italiană Artă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288937_a_290266]
-
CIOCULESCU, Simona (17.IV.1944, Dobreni, j. Giurgiu), editoare și traducătoare. Este fiica Elenei (n. Popescu) și a lui Aurel Popescu, funcționar. Urmează, la București, Liceul „Gh. Șincai” și Facultatea de Filologie (1961-1966), unde s-a specializat în limba și literatura cehă și în limba și literatura română. Este, din 1966, cercetător la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu”, iar din 1975 cercetător la Muzeul Literaturii Române din capitală. Colaborează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286257_a_287586]
-
, Gheorghe (3.IV.1932, Meteleu, j. Buzău), istoric literar. Este fiul Zinei (n. Sandu) și al lui Gheorghe Ciompec, țărani. După studii elementare în comuna natală, face, la Buzău, Școala Normală (absolvită în 1952), iar la București, Facultatea de Filologie (1953-1957), la a cărei Catedră de istoria literaturii române va fi asistent urmând, în timp, treptele carierei universitare. Debutează în 1960, în „Revista de folclor”, cu un studiu care va fi dezvoltat ca teză de doctorat și publicat în 1979
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286264_a_287593]
-
literatură” ș.a. Reintegrat în învățământul secundar (1958-1960), va funcționa ulterior, după doi ani de șomaj, la institutele pedagogice din Timișoara (până în 1964) și Pitești, unde în 1969 pune bazele unei secții de limbi străine, fiind și decan al Facultății de Filologie în perioada 1971-1974. Până la pensionare, în 1981, publică manuale și cursuri privind istoria limbii române literare, stilistica limbii franceze, literatura franceză. Imediat după evenimentele din decembrie 1989 intră în prim-planul vieții politice: se va afla, alături de Corneliu Coposu, la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290150_a_291479]
-
Niculescu, „Scriitori străromâni” în limba latină?, RL, 1997, 23; Nicolae Mihăescu, Un memorialist lucid: Gabriel Țepelea, ALA, 1997, 390; Nicoleta Sălcudeanu, Secvențe de viață, VTRA, 1997, 9; Aurel Pantea, Însemnări cu spatele la lume, VTRA, 1997, 9; Gheorghe Bulgăr, Istorie, cultură și filologie, VR, 1998, 7-8; Rusu, Membrii Academiei, 536-537; Ion Simuț, Meandrele memoriei, „Cuvântul”, 2000, 5; Petraș, Panorama, 617-618; Popa, Ist. lit., II, 1098; Dicț. scriit. rom., IV, 628-629; Simion, Genurile, 171-176; Zamfirescu, Istorie, II, 568-571. C. Pp., G. Dn.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290150_a_291479]
-
, Irena (12.VIII.1933, Grudzia¸dz, Polonia), traducătoare poloneză. Născută într-o familie de juriști, H. urmează Facultatea de Filologie la Universitatea „C. I. Parhon” din București, ca bursieră a statului polon, trecându-și examenul de diplomă în 1956, cu o lucrare de istorie a literaturii române. Angajată ca traducătoare-corespondentă la Agerpres, se înscrie la aspirantură, susținând în 1963 teza
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287412_a_288741]
-
, Toma (5.V.1940, Golenți, j. Dolj), poet și istoric literar. Este fiul Elenei (n. Pârvu) și al lui Nicolae Grigorie, muncitor ceferist. Studiile universitare de filologie le-a început la Timișoara și le-a încheiat la București în 1966. A fost profesor la Ciupercenii Vechi și Calafat, iar din 1974 este profesor la Facultatea de Litere a Universității din Craiova. Și-a susținut doctoratul în 1983
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287360_a_288689]
-
la București în 1966. A fost profesor la Ciupercenii Vechi și Calafat, iar din 1974 este profesor la Facultatea de Litere a Universității din Craiova. Și-a susținut doctoratul în 1983, la Universitatea din București. A predat la Institutul de Filologie Romanică al Universității „Adam Mickiewicz” din Poznan´, Polonia (1996-1997). În 1997 devine secretar științific al Cursurilor de vară „Constantin Brâncuși” ale Universității din Craiova. Încă din cartea de debut, Visele cuvintelor (1981), se conturează profilul unui liric elegiac, reflexiv, de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287360_a_288689]
-
j. Dâmbovița - 5.II.1994, București), critic, istoric literar, eseist și prozator. Este fiul Stanei (n. Eftimie) și al lui Florea Bucur, țărani. B. a urmat cursurile Liceului „Ienăchiță Văcărescu” din Târgoviște, iar din 1949 pe acelea ale Facultății de Filologie a Universității din București. Încă din anul universitar 1952-1953 (la sfârșitul căruia a susținut examenul de licență), a fost numit asistent la Catedra de literatură română. De asemenea, a fost angajat de G. Călinescu la Institutul de Istorie Literară și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285900_a_287229]
-
Este fiul Rebecăi (n. Davidsohn) și al lui Jean Starck, mic negustor, apoi funcționar. Urmează la București Liceul Teoretic Evreiesc „Graur” (1941-1946) și Liceul „Sf. Sava” (1946-1949). În 1950 intra redactor la Editură Tineretului și, paralel, frecventează cursurile Facultății de Filologie, secția franceză, a Universității din București; redactor la Radiodifuziune din 1954, își va întrerupe studiile, finalizându-le abia în 1961. Funcționează ca profesor la diferite școli din capitală, alternând însă carieră didactica, din timp în timp, cu scrisul liber-profesionist. Debutează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289883_a_291212]
-
Sanislău, j. Satu Mare - 13.VI.2002, București), filolog și istoric literar. Și-a făcut studiile liceale la Oradea (1932-1940), iar după ocuparea Transilvaniei de Nord de către trupele horthiste, s-a refugiat la București, unde a urmat Facultatea de Litere, secția filologie clasică (1940- 1944), obținând licența magna cum laude și luându-și apoi și licența în drept (1946). În ultima parte a celui de-al doilea război mondial a participat la luptele de la Păuliș. Și-a început cariera didactică la Baia Mare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285943_a_287272]
-
luându-și apoi și licența în drept (1946). În ultima parte a celui de-al doilea război mondial a participat la luptele de la Păuliș. Și-a început cariera didactică la Baia Mare, în 1946, devenind apoi asistent universitar la Facultatea de Filologie din București (1949-1952), de unde a fost demis, ulterior fiind angajat cercetător la Institutul de Lingvistică (1953-1963). Intră din nou, prin concurs, în învățământul universitar, funcționând și ca lector de limba română la Paris (Sorbona, 1965-1967), conferențiar asociat la Lyon (1978-1988
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285943_a_287272]
-
cu revista „România literară” a lui V. Alecsandri (1855) și cu momentele marcate de B. P. Hasdeu, I. Slavici, Octavian Goga, George Coșbuc, Tudor Arghezi, G. Bacovia. Limbajul artistic din variantele dramaturgiei lui Lucian Blaga a fost cercetat în volumul Filologie și istorie (1988), axat în general pe interferența dintre viața socială a colectivității și dinamica limbii literare în diferite etape de dezvoltare istorică. Merită semnalat și studiul consacrat rolului latinei medievale (savante) în modernizarea limbii române literare, la origine o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285943_a_287272]
-
în general pe interferența dintre viața socială a colectivității și dinamica limbii literare în diferite etape de dezvoltare istorică. Merită semnalat și studiul consacrat rolului latinei medievale (savante) în modernizarea limbii române literare, la origine o comunicare în cadrul Congresului de filologie romanică de la București, 1968 (prezentată împreună cu Gabriel Țepelea). În colaborare cu Gabriel Țepelea a publicat apoi volumul Momente din evoluția limbii române literare (1973). O contribuție remarcabilă a avut B. la exegeza eminesciană, prin cercetarea artei cuvântului la Eminescu. Un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285943_a_287272]
-
limbii române literare (în colaborare cu G. Țepelea), București, 1973; De la cuvânt la metaforă în variantele liricii eminesciene, Iași, 1975; Pagini vechi despre Eminescu, București, 1976; Eminescu. Coordonate istorice și stilistice ale operei, Iași, 1980; Cultură și limbaj, București, 1986; Filologie și istorie, București, 1988; Mircea Eliade în actualitate, Baia Mare, 1991; Întâlniri cu Arghezi, București, 1992; O prezență poetică: C. W. Schenck, București, 1993; Limbaj și artă literară în opera scriitorilor români (în colaborare cu M. Crihană), București, 1997; Istorie, limbă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285943_a_287272]
-
, Ștefan (31.X.1953, Făgăraș), eseist și critic literar. Este fiul Anei (n. Gall), operator foto și al lui Karoly Borbély, muncitor. Urmează școala elementară și liceul la Făgăraș (1960-1972) și Facultatea de Filologie, secția română-engleză, a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj (1972-1976). Își va lua doctoratul în 1999 cu teza Relația eroic - antieroic ca paradigmă de cultură și civilizație. Este profesor de engleză în învățământul gimnazial la Târgu Mureș (1976-1981), corector la revista „Igasz
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285815_a_287144]
-
, Leonida (pseudonim al Liubei Tuchilatu; 26.X.1949, Bursuceni, j. Bălți), poetă și eseistă. După studii de filologie română făcute la Universitatea de Stat din Chișinău (1965-1971), a fost colaboratoare la Muzeul Literaturii Române din Chișinău, redactor la Editura Cartea Moldovenească (din 1977) și la săptămânalul „Literatura și arta” (din 1979). Din 1987 este redactor-șef la gazeta
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287747_a_289076]
-
Este fiica Mariei Preotu (n. Pană) și a lui Teodor Preotu, tehnician constructor. Urmează școala primară la Moreni, în județul Dâmbovița, iar liceul, pe care îl termină în 1959, la Târgu Ocna. Anii de studenție îi parcurge la Facultatea de Filologie a Universității „Al. I. Cuza” din Iași, luându-și diploma în 1964. Cercetător la Centrul de Lingvistică, Istorie literară și Folclor (azi, Institutul de Filologie Română „A. Philippide”) al Filialei Iași a Academiei Române, se impune curând ca un bun specialist
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286852_a_288181]
-
îl termină în 1959, la Târgu Ocna. Anii de studenție îi parcurge la Facultatea de Filologie a Universității „Al. I. Cuza” din Iași, luându-și diploma în 1964. Cercetător la Centrul de Lingvistică, Istorie literară și Folclor (azi, Institutul de Filologie Română „A. Philippide”) al Filialei Iași a Academiei Române, se impune curând ca un bun specialist în domeniul istoriei literare. Din 1994, devine coresponsabil al Departamentului de istorie literară, iar din 2002 este cercetător în cadrul Institutului de Istorie și Teorie Literară
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286852_a_288181]
-
BALACI, Anca (14.II.1932, București), prozatoare și traducătoare. Este fiica Mariei (n. Paraipan) și a lui Minodor Udișteanu, avocat. B. a absolvit Facultatea de Filologie, secția limbi clasice, a Universității din București (1954). A fost profesoară la Academia Militară (1954-1957), redactor și șef de secție la Editura Științifică (1954-1969), asistentă la Catedra de filologie clasică a Universității din București (1965-1967). Este membră a Academiei Internaționale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285561_a_286890]
-
și a lui Minodor Udișteanu, avocat. B. a absolvit Facultatea de Filologie, secția limbi clasice, a Universității din București (1954). A fost profesoară la Academia Militară (1954-1957), redactor și șef de secție la Editura Științifică (1954-1969), asistentă la Catedra de filologie clasică a Universității din București (1965-1967). Este membră a Academiei Internaționale de Propagandă Culturală de la Roma. A debutat în 1961 ca traducătoare, domeniu în care s-a afirmat de-a lungul anilor prin numeroase transpuneri din limbile franceză și italiană
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285561_a_286890]
-
, Constantin (26.I.1944, Măgirești, j. Bacău), prozator și istoric literar. Este fiul Mariei (n. Popa) și al lui Constantin Parascan, țărani. După absolvirea Liceului Teoretic din Onești (1966), a urmat Facultatea de Filologie, secția română-italiană, a Universității „Al. I. Cuza” din Iași (1967-1972). Devine muzeograf la Muzeul Literaturii Române din Iași - Bojdeuca „Ion Creangă” (1972-1975), apoi muzeograf și șef de secție la Casa Pogor și iarăși, din 1989, muzeograf la Bojdeuca „Ion Creangă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288688_a_290017]
-
a fost unul din apropiații revistei „Blajul” (1934-1936), colaborator la Atlasul lingvistic român, coordonat de Sever Pop, și la Dicționarul limbii române literare, editat de Academia Română. S. urmează la Cluj școala elementară (1948-1952), Liceul „Emil Racoviță” (1952-1959) și Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai”, secția engleză-română (1959-1964), pe care o va absolvi cu lucrarea Dramaturgia lui Tennessee Williams. Asistent la Catedra de engleză a Universității „Al. I. Cuza” din Iași (1964-1965), se întoarce la Cluj, la Catedra de limbi străine a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289865_a_291194]
-
Williams. Asistent la Catedra de engleză a Universității „Al. I. Cuza” din Iași (1964-1965), se întoarce la Cluj, la Catedra de limbi străine a Institutului Agronomic, iar din 1966 devine cadru didactic la Catedra de limba engleză a Facultății de Filologie, unde parcurge toate treptele, până la gradul de profesor (1990), fiind și șef de catedră (1990-1992, din 2000). În 1974 își susține teza de doctorat cu tema Thomas Wolfe, romancier american la început de secol. Ca bursier, studiază în Marea Britanie (1970
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289865_a_291194]
-
colaborator la Institutul de Literatură Universală „Maxim Gorki” din Moscova, conducător al sectorului de folclor (din 1969), președinte al Consiliului de folclor al Academiei Ruse (1980), iar din 1993 membru al asociației Folklore Fellows International (Helsinki). Este doctor abilitat în filologie (1976). G. a cercetat cântecele epice eroice românești, a delimitat baladele, cântecele istorice, eposul eroic ca specii aparte, a studiat istoria folcloristicii din România, Basarabia, Transnistria, textologia „complexă” și poetica istorică a folclorului epic, relațiile interetnice și interferențele în folclor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287173_a_288502]