5,981 matches
-
a fost asasinat pe 26 iunie 1953, la vârsta de 24 de ani, în condiții suspecte, cu patru luni înainte de Vitaliei. A absolvit Universitatea de Stat din Chișinău, secția de Filologie Franceză (1977), obținând apoi titlul științific de doctor în filologie (1987). După absolvirea facultății, a lucrat ca redactor - responsabil de editarea manuscriselor la Editura “Știința” (1977-1985) și apoi ca traducător - coordonator la Agenția Telegrafică de Informații (ATEM) (1985-1989). După destrămarea URSS, Vitalia Pavlicenco devine prim-adjunct al directorului general al
Vitalia Pavlicenco () [Corola-website/Science/306772_a_308101]
-
școlii din s.Grinăuți, fiind și învățătoare de clasele primare, la început, iar mai târziu profesoară de limba română (numită atunci „moldovenească”) și limba franceză. Vitalia Pavlicenco este căsătorită cu Sergiu Pavlicenco (n. 1949), un hispanist-comparatist, profesor, doctor habilitat în filologie care lucrează la Catedra de literatură universală la Universitatea de Stat din Moldova. Cei doi au împreună o fiică, Beatriz Pavlicenco (n. 1975), care este violonistă și locuiește în Germania. La un moment dat, familia Pavlicenco a locuit în Cuba
Vitalia Pavlicenco () [Corola-website/Science/306772_a_308101]
-
1996-2008, apoi viceprim-ministru al Republicii Moldova din 16 ianuarie 2008 până în 2009. Este cunoscut drept un adept al moldovenismului și al doctrinei socialiste. s-a născut la data de 13 iulie 1958 în satul Costești (raionul Ialoveni). A absolvit Facultatea de Filologie și Istorie a Universității de Stat din Chișinău, devenind profesor de limbă și literatură rusă și de istorie. A urmat apoi cursuri postuniversitare juridice la Universitatea Liberă Internațională din Moldova. Ulterior, a obținut titlul științific de doctor în istorie. Teza
Victor Stepaniuc () [Corola-website/Science/306778_a_308107]
-
Științe Economice" se desprinde "Facultatea de Drept și Sociologie", iar "Facultatea de Științe" se reorganizează în trei facultăți: "Facultatea de Matematică-Informatică", "Facultatea de Litere" și "Facultatea de Sport și Educație Fizică". Din același an funcționează "Colegiul Universitar Pedagogic și de Filologie și Colegiul Universitar Medical". În anul 2003, din cadrul Facultății de Silvicultură se desprinde "Facultatea de Construcții", iar "Facultatea de Mecanică" devine "Facultatea de Inginerie Mecanică". În anul 2004, Catedra deja existentă, de Psihologie - Pedagogie - Metodică, înființează o structură autonomă și
Universitatea Transilvania din Brașov () [Corola-website/Science/306895_a_308224]
-
Pietrosu, Buzău până la vârsta de 5 ani. Conform paginii proprii de internet ar fi fost premiantă din clasa I până într-a VIII la Școala nr.16, după care a urmat cursurile liceale la Liceul Teoretic „Bogdan Petriceicu Hasdeu” profil filologie absolvind în 1992. După liceu, Elena Udrea a urmat cursurile Facultății de Științe Juridice și Administrative, specializarea Drept, în cadrul universității private ”Dimitrie Cantemir” din București, obținând diploma de licență în 1996, iar din 1997 a fost avocat la propriul său
Elena Udrea () [Corola-website/Science/306939_a_308268]
-
este un general din Republica Moldova, care a îndeplinit funcția de ministru al securității naționale (1990-1991 și 1997-1999). s-a născut la data de 27 decembrie 1935 în satul Lipceni (astăzi în raionul Rezina). A absolvit în anul 1959 Facultatea de Filologie din cadrul Universității de Stat a Moldovei. După absolvirea facultății, a lucrat ca ghid și interpret principal la Hotelul "Intourist" din Chișinău (1959-1962). A fost membru al PCUS. În anul 1963 a fost angajat în cadrul KGB-ului din RSS Moldovenească, încadrat
Tudor Botnaru () [Corola-website/Science/307784_a_309113]
-
s-a născut la data de 14 ianuarie 1937 în Lăzăreni, județul Bihor, unde părinții săi erau învățători. Este fiul reputatului folclorist și publicist Ion Bradu. La absolvirea Colegiului Național „Emanuil Gojdu” din Oradea (1954) se înscrie la Facultatea de filologie a Universității de Stat București, la Secția de Literatură și Critică Literară pe care o termină în 1959 când revine la Oradea unde este angajat inspector la Comitetului Județean pentru Cultură. În 1965 face parte din grupul de scriitori condus
Mircea Bradu () [Corola-website/Science/307793_a_309122]
-
își susține în această perioadă teza de doctor în științe istorice. După război, revine la Chișinău, unde este numit decan și șef de catedră la Institutul Pedagogic (1944-1946). Între anii 1946-1959 îndeplinește funcția de decan al Facultății de Istorie și Filologie, șeful Catedrei de istorie a U.R.S.S. la Universitatea de Stat din Moldova. În anul 1955 își susține teza de doctor habilitat în istorie, apoi în 1957 i se conferă gradul didactic de profesor universitar. Din anul 1947 a fost
Iachim Grosul () [Corola-website/Science/307801_a_309130]
-
(n. 9 decembrie 1949, sat Zoreni, comuna Sânmihaiu de Câmpie, județul Bistrița-Năsăud) este un scriitor, poet și publicist român, membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România și al Uniunii Scriitorilor din România, doctor în filologie. În prezent lucrează ca realizator de emisiuni la Societatea Română de Radiodifuziune, Studioul Teritorial de Radio Târgu Mureș. Se naște în ziua de 9 decembrie 1949, în satul Zoreni, comuna Sânmihai de Câmpie, județul Bistrița-Năsăud, din părinți țărani, Lazăr și
Valentin Marica () [Corola-website/Science/307932_a_309261]
-
Tg. Mureș, colaborator permanent la Radio România Cultural și Radio România Internațional, membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști, membru al Uniunii Scriitorilor din România, redactor al revistei „Târnava”, secretar al Despărțământului Central Mureș al Astrei, președintele Fundației Culturale „Cezara”, doctor în filologie și științele comunicării. A inițiat concursurile naționale de creativitate artistică Jocul de-a ziua cea bună și Vreme trece, vreme vine, Festivalul Fanteziei, proiectele Senior al Târgu-Mureșului, Superlative Culturale, Diplomele „Exemplarium” pentru Înalte Valori Umane, seriile de carte ale Fundației
Valentin Marica () [Corola-website/Science/307932_a_309261]
-
de creatorul manuscriselor, acestea aparținând probabil tatălui lui Moru. Cum numele acestui tată nu este cunoscut, Tocilescu a presupus că el era acel Ștefan pomenit prin poeziile lui Zilot și și-a sintetizat concluziile în „Revista pentru istorie, arheologie și filologie”, vol. V din 1885. Totuși, dându-și seama că ar putea greși, și-a lăsat o portiță pentru alte ipoteze, menționând că „cercetările ce vom face mai departe poate că vor arăta că ne-am înșelat”. Ipoteza "(Ion) Fănuță" În
Zilot Românul () [Corola-website/Science/307947_a_309276]
-
versuri în revista "Cultura Moldovei". După absolvirea Școlii medii generale din Sângerei în anul 1966, este angajat la ziarul raional "Calea leninistă". Între anii 1968-1970 își satisface stagiul militar obligatoriu în Armata Sovietică, după care devine student la Facultatea de Filologie a Universității Pedagogice "Ion Creangă" din Chișinău (1970-1974). În perioada studiilor universitare, își continuă activitatea literară, citind primele cicluri de poeme în cadrul cenaclului literar "Luceafărul", poezii care i s-au publicat în ziarele "Tinerimea Moldovei", "Moldova socialistă", "Cultura Moldovei". Între
Ion Hadârcă () [Corola-website/Science/307966_a_309295]
-
a dus la o serie de schimburi complexe între culturile intelectuale indiană și britanică, în special datorită legăturilor lui Müller cu mișcarea Brahmo Samaj. A devenit membru al Christ Church, Oxford în 1851, când a ținut primele sale conferințe despre filologia comparată. Învins în 1860 în competiția pentru postul de profesor de sanscrită, a ajuns până la urmă primul profesor de teologie comparată de la Oxford (1868 - 1875), la All Souls College. Müller a încercat să formuleze o filozofie a religiei care să
Max Müller () [Corola-website/Science/308317_a_309646]
-
selecție pentru rolurile din "Liceenii", unde a concurat cu sute de tineri inclusiv cu studenți de la IATC și cu copii de actori. Ea avea pe atunci 18 ani și era elevă în clasa a XII-a la Liceul Hasdeu, specializarea filologie‑istorie. A dat probe chiar cu Ștefan Bănică-junior, iar cuplul lor a atras atenția realizatorilor. Oana Sârbu a lipsit câteva săptămâni de la școală, ea urmând să susțină în vara următoare examenul de bacalaureat. Nu s-a acomodat de la început cu
Liceenii () [Corola-website/Science/308360_a_309689]
-
lucrare de diplomă care trata din punct de vedere filosofic conceptul de ENTROPIE. 1996 (iunie) - Master în Jurnalism la Facultatea de Litere a Universității “Al. I. Cuza” Iași, susținînd dizertația MEDIATIZAREA POLITOLOGIEI ÎN ROMÂNIA. 2004 - Doctor în științe umaniste, specialitatea filologie, cu o lucrare despre jurnalistică lui Camil Petrescu, sub conducerea științifică a prof. Liviu Leonte. 1979-1983: redactor, secretar general de redacție, redactor-șef adjunct și redactor-șef la revista „Dialog” a Universității ieșene „Al. I. Cuza"; 1984-1990: profesor de fizica
Dorin Popa () [Corola-website/Science/308420_a_309749]
-
român. S-a născut ca fiu al lui Ioan și al Mariei Chindriș (n. Bârsan), agricultori. Clasele primare le-a urmat în localitatea natală. Gimnaziul și studiile liceale la Liceul Mixt nr. 1 [[Carei]], între 1949-1955, iar apoi Facultatea de Filologie a Universității din Cluj, 1957 - 1962. Între 1962-1985 redactor cultural la studioul [[Radio Cluj]], șef de secție, realizator al celor mai prestigioase cicluri de emisiuni culturale: "Acusticon Studio", "Teatru la microfon", "File de aur", "Incunabulum" și altele. Între 1985-2005, cercetător
Ioan Chindriș () [Corola-website/Science/307371_a_308700]
-
aur", "Incunabulum" și altele. Între 1985-2005, cercetător științific la Institutul de Istorie "George Bariț" din Cluj, secretar științific al Institutului și profesor conducător de doctorate în cadrul Academiei Române. Din anul 2005 director al Bibliotecii Academiei din Cluj. Studii superioare: doctorat în filologie în 1976, avându-l ca magistru pe [[Iosif Pervain]]. Doctorat în istorie în 1994. Căsătorit cu Maria, născută Iliescu, profesoară de limba română. Debutează cu reportaj literar în ziarul „Pentru socialism” din [[Baia Mare]] (1957). Ca redactor la Studioul de Radioteleviziune
Ioan Chindriș () [Corola-website/Science/307371_a_308700]
-
Juraj Križanić la mijlocul secolului al XVII-lea, panslavismul s-a dezvoltat la început într-un mod similar cu pangermanismul, prin sublinierea nevoii de unitate. Asemeni altor mișcări naționaliste romantice, intelectualii și oamenii de știință slavi, în special din domeniile istoriei, filologiei și folclorului, au încurajat plin de entuziasm ideiile panslave. Cele mai utilizate simboluri panslave au fost culorile panslave (roșu, alb și albastru) și imnul panslav, "Hei, slavi". Mișcare a început odată cu încheierea războaielor din anul 1815. Odată cu încheierea păcii, conducătorii
Panslavism () [Corola-website/Science/303076_a_304405]
-
Grigore s-a născut la data de 2 februarie 1958, în satul Grindu (județul Ialomița). El a absolvit în anul 1983 cursurile Facultății de Limbi și Literaturi Străine a Universității din București, secția arabă-chineză, obținând în 1997 un doctorat în filologie la Universitatea București, cu lucrarea "Problematica traducerii Coranului în limba română". Ca editor-traducător, în iunie 2000 fondează la Editura Kriterion, București, colecția "Bibliotheca Islamica", unde va publica, printre altele, propriile traduceri ale unor autori de referință pentru spațiul arabo-islamic, cum
George Grigore () [Corola-website/Science/303206_a_304535]
-
la ATF , de origine evreiască. Prietenii săi îl alintau Dolfi Solomon. A scris eseuri, romane, și cronici teatrale. s-a născut în Galați in 1932. A urmat liceul la secția umanistă în Bârlad. În anul 1955, a obținut licența în filologie română la Facultatea de Limbă și Literatură Română a Universității din București cu o teză despre teatrul lui Camil Petrescu. Între 1955-1962, devine redactor al "Gazetei literare" apoi șef de departament la "Luceafarul", și ulterior director al revistei teatrale "Teatrul
Dumitru Solomon () [Corola-website/Science/303230_a_304559]
-
toate domeniile clasice, instituția a devenit o Universitate de sine stătătoare. A urmat o perioadă dificilă, în special pentru științele umaniste și cele exacte. Domenii ca muzica, artele plastice, istoria, geografia, știintele naturii, chimia au dispărut una câte una, în timp ce filologia și-a restrâns mult activitatea. Drept urmare multe din facultățiile universității au fost transferate la alte instituții. Anul 1989, anul revoluției române, a fost un punct de cotitură în dezvoltarea universității. Aceasta a condus la condițiile de astăzi. O schimbare esențială
Universitatea de Vest din Timișoara () [Corola-website/Science/302256_a_303585]
-
de către personalul librăriei drept un "copil teribil". Îl pasionează pictura și vrea să intre la Arhitectură, însă constată cu amărăciune că nu îi plac matematicile. Se îndreaptă ulterior spre Teatru, dar În cele din urmă, hotărăște să dea examen la Filologie (Facultatea de Litere a Universității bucureștene), unde intra al doilea în urma examenului de admitere. În anii ‘80, ia parte la cenaclul condus de criticul literar Ovid S. Crohmălniceanu, iar apoi la Cenaclul de Luni al lui Nicolae Manolescu. Împreună cu poeții
Traian T. Coșovei () [Corola-website/Science/302283_a_303612]
-
mai importanți și influenți critici literari români contemporani, fiind acreditat drept unul dintre cei mai buni și mai rafinați critici de poezie ai României. s-a născut la 2 decembrie 1951 în localitatea Aruncuta, județul Cluj.Absolvent al Facultății de Filologie din cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj, Secția romănă-italiană (1974). Înainte de 1989 a fost criticul de poezie al revistelor Familia și Vatra. După Revoluție a fost redactor-șef adjunct al revistei Vatra și profesor de literatură romănă contemporană la universitățile din Brașov
Alexandru Cistelecan () [Corola-website/Science/302295_a_303624]
-
Enrico - (1820-1899), tenor născut în Uriceni cu numele Toma Cosma, cântăreț de operă de renume mondial ce a evoluat pe marile scene ale genului în a doua jumătate a secolului al XIX - lea. Trocin Dumitru - profesor universitar la Facultatea de Filologie din cadrul Universității “Alexandru Ioan Cuza” Iași, secția limba rusă, scriitor a numeroase lucrări de specialitate și traducător. Abăcioaie Ioan - fost primar al localității Flămânzi în perioada 1923-1928 și 1931-1937, fost deținut politic condamnat de două ori la inchisoare de regimul
Flămânzi () [Corola-website/Science/302389_a_303718]
-
Basarabiei cu România. S-a născut la 26 octombrie 1949 la Bursuceni, în apropiere de Bălți (RSS Moldovenească, URSS), într-o familie de învățători, mama sa fiind Nadejda Tuchilatu. A absolvit Universitatea de Stat din Moldova, din Chișinău, facultatea de filologie. A fost colaborator la Muzeul de literatură D. Cantemir din Chișinău (1971-1973), redactor la revista "Literatura și Arta" (1985-1988) din RSSM, redactor șef al primei publicații în grafie latină din Republica Moldova - "Glasul națiunii" (1988-2003). s-a aflat printre fruntașii "Mișcării
Leonida Lari () [Corola-website/Science/302154_a_303483]