12,214 matches
-
facultatea la București. Este chemat însă la Cernăuți, unde între 1893 și 1894 va fi director la „Gazeta Bucovinei”. Se căsătorise, în 1892, cu alsaciana Maria Done. Cei doi au avut șase copii, între care Catul (pictor, profesor universitar), Virgil (filosof), Ovidiu (profesor). Reîntors la București, termină Facultatea de Litere și își ia licența în 1897. Începe acum o lungă carieră didactică. Pentru scurte perioade profesor la licee din țară, este în cele din urmă numit director al Liceului „Mihai Viteazul
BOGDAN-DUICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285788_a_287117]
-
lucid până la scepticism, inhibat din exces de reflexivitate, cititor insațiabil, bonomul acesta era modestia însăși. Interlocutor agreabil, surâzător, nu făcea caz niciodată de cunoștințele lui în felurite domenii (filosofie, estetică, sociologie, psihologie, economie, politică). Amplul studiu Alexandru Xenopol, teoretician și filosof al istoriei (1928) dezvăluie, în persoana lui B., un exeget cu apetență pentru noțiunile abstracte, sagacitatea comentariului fiind susținută de o cumpănită orientare în mișcarea de idei a vremii. Că avea o certă disponibilitate pentru argumentația în plan teoretic se
BOTEZ-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285833_a_287162]
-
atât mai creditabil, B. s-a impus de la un an la altul ca un critic adevărat - nici mai mult, dar nici mai puțin decât atât. SCRIERI: Pe marginea cărților, Iași, 1923; Alexandru Xenopol, gânditor, Iași, 1925; Alexandru Xenopol, teoretician și filosof al istoriei, București, 1928; În jurul teoriei genurilor literare, Iași, 1930; Naturalismul în opera lui Delavrancea, București, 1936; Titu Maiorescu și locul lui în cultura românească, Iași, 1940; Figuri și note istorico-literare, București, 1944; Scrieri, îngr. Ilie Dan, pref. Zaharia Sângeorzan
BOTEZ-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285833_a_287162]
-
unii altora, adresează epistole împăraților. Între cei mai celebri autori de scrisori trebuie așezat Theodor Metochitul, autor de scrieri filosofice, istorice și literare, profesor al lui Nicephoros Grigoras, cunoscător profund al gândirii anticilor și admirator al lui Platon, scriitor și filosof de primă mărime din secolul al XIV-lea și probabil unul dintre cei mai însemnați din întreaga literatură bizantină. Se cuvine a mai fi amintiți, ca epistolografi, Nicephoros Hummos (elev al lui Grigorie din Cipru) și un devotat - într-un
BIZANTINISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285753_a_287082]
-
făcute la Milano i-au sădit o afecțiune statornică pentru literatura latină; va traduce în grecește Summa teologica a lui Toma d’Aquino), retoricianul desăvârșit care a fost Theodor Hiraktenos și, nu în ultimul rând, împăratul Manuil II Paleolog, savant, filosof și orator distins. Literatura istorică, ansamblu cu variate componente, îi convoacă pe autorii de memorii (dintre care se cade a fi pomenit împăratul Ioan VI Cantacuzin, în a cărui Istorie în patru cărți subiectivitatea se numește justificare, perpetuă apărare și
BIZANTINISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285753_a_287082]
-
urmașul lui Akropolites, Pachymeres, martor al evenimentelor pe care le înregistrează. Enorm de multă știință, dar mai puțină obiectivitate, acestea ar fi trăsăturile impunătoarei Istorii a romeilor (Historia Romaiké, în 37 de cărți), rămasă de la veritabilul „uomo universale”, retor, gramatician, filosof, matematician, teolog și istoric care a fost Nicephoros Grigoras. Om al Renașterii și mare polihistor (poate cel mai însemnat al ultimelor două veacuri ale Bizanțului - zice Karl Krumbacher), Grigoras a coborât în for, s-a înscris în dispute, fiind inamicul
BIZANTINISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285753_a_287082]
-
o dată surprinzătoare. Performante sunt și tălmăcirile fragmentelor ilustrative incluse în cele trei tratate. A mai tradus din Carducci (La izvoarele Clitumnului, 1940), iar postum, în 1963, a apărut, publicată prima oară integral în limba română, scrierea Despre viețile și doctrinele filosofilor a lui Diogene Laerțiu. De o bună apreciere s-au bucurat cursurile universitare ale lui B. (la preluarea Catedrei de greacă de la Iași, lecția inaugurală, ulterior editată, se intitula Fost-au grecii senini? și urma o idee nietzscheiană), precum și seria
BALMUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285585_a_286914]
-
și metoda sa istorică, București, 1956. Traduceri: Longos, Daphnis și Chloe, introd. trad., București, 1922; Tratatul despre sublim, introd. trad., București, 1935; Demetrios, Tratatul despre stil, introd. trad, Iași, 1943; Aristotel, Poetica, București, 1957; Diogene Laerțiu, Despre viețile și doctrinele filosofilor, introd. Aram M. Frenkian, București, 1963. Repere bibliografice: Călinescu, Cronici, II, 83-86; Călinescu, Ulysse, 279-283; N. I. Popa, Constantin I. Balmuș, AUI, științe sociale, t. III, 1957; In memoriam Constantini I. Balmuș, îngr. Cicerone Călinescu, Traian Diaconescu și Constantin Botez, Iași
BALMUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285585_a_286914]
-
vieții și operei lui Lucian Blaga. După o condensată micromonografie (1986), a trecut la masiva construcție Viața lui Lucian Blaga, primul volum apărând în 1995. Atât în lucrarea consacrată lui G. Călinescu, cât și în cea închinată marelui poet și filosof, B. a respins orice tentativă de romanțare, de lansare în supoziții, valorificând fiecare amănunt cu precauție și discernământ critic, acordând fiecărei afirmații un suport documentar indubitabil. Totuși, exegezele lui B. nu sunt niște expuneri monotone și aride. Evocarea biografiei celor
BALU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285594_a_286923]
-
B. nu sunt niște expuneri monotone și aride. Evocarea biografiei celor doi mari creatori denotă vibrație interioară, incitând permanent interesul și sensibilitatea cititorului. B. prezintă procesul formativ al personalității lui Lucian Blaga, al devenirii sale ca om, ca poet și filosof, în conexiune cu realitățile înconjurătoare, cu epoca în care a trăit și cu oamenii care i-au marcat existența. Insistă asupra mediului familial, relevând apoi rolul satului natal în structurarea viziunii lui Blaga asupra lumii și demonstrând modul în care
BALU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285594_a_286923]
-
o alta, cu biciul în mână și cu aceeași întrebare pe buze: „nu e nimeni aici?” Istoria se repetă. Comedia, cu multe absurdități calculate, se transformă într-o meditație despre violență și umilință în istorie. În Chițimia apare și un filosof particular, variantă balcanică a psihanalistului de profesie. El dă consultații la domiciliu și vindecă prin mijloace barbare pe indivizii ce suferă de obsesia dublului. Însă toate aceste fapte ieșite din comun (toți ironiștii au cultul faptului de excepție și sunt
BAIESU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285548_a_286877]
-
devină parabolă. Chițimia, stimulat de un profesor escroc, lucrează la o invenție (perpetuum mobile pe calea ferată) și este vizitat noaptea de un alt Chițimia, acela căruia îi luase cu douăzeci de ani în urmă identitatea, logodnica și ideile. Consultat, filosoful crede că este vorba de o halucinație, apoi, când faptele se precipită, pune la cale un asasinat ce eșuează datorită unei femei energice și drepte, soția impostorului Chițimia I și logodnica neprihănitului Chițimia II. Femeia întinerește și pleacă de acasă
BAIESU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285548_a_286877]
-
dimensiunii festive a realității” (Duhul sărbătorii și Declinul sărbătorii, 1936, Pedagogia sărbătorii, 1937). Studiul Doctrina personalismului energetic a d-lui Rădulescu-Motru (1927) conține in nuce o bună parte a sistemului ideologic al lui B. Discutând opera de psiholog, pedagog și filosof a celui ce-i fusese profesor, el glosează în jurul conceptului de autohtonizare a culturii, reformulează în mod original idei de gnoseologie fundamentală, de teorie a receptării și redefinește contextual însăși ideea de filosofie. „Filosofia integrală”, pe care o vede eseistul
BANCILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285599_a_286928]
-
Rusu, Edgar Papu, Ion Biberi. În partea a doua, ce se referă la „ipostaze străine”, autorul își articulează comentariul după aceeași dispunere: pe de o parte poeticile vii, moderniste, ca futurismul, expresionismul, dadaismul, suprarealismul; pe de altă parte, teoreticieni, esteticieni, filosofi ai artei, ca Benedetto Croce, Paul Valéry, H. Bremond, Paul Claudel, T. S. Eliot. Chiar dacă nu o afirmă expres, organizarea cărții, ca și textul propriu-zis dovedesc rezerva autorului față de demersul formalismului structuralist, atitudine confirmată de o întreagă orientare ulterioară, când
BALOTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285586_a_286915]
-
prin abundența și calitatea textelor, colaborarea lui Romul Munteanu, care scrie aici nu numai cronici despre cărțile unor autori contemporani ca Octavian Paler, Stelian Tănase, Ion Stratan, Ioan Flora ș.a., ci și articole recuperatoare despre câțiva importanți poeți, prozatori sau filosofi interbelici (între alții, Mircea Eliade, Aron Cotruș, Panait Istrati, Radu Gyr, Nae Ionescu). Tot sensul unei restituiri îl are și inițiativa revistei de a relua, în serial, o parte dintre articolele lui Mircea Eliade din Oceanografie și de a publica
BARICADA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285642_a_286971]
-
capacităților senzitive ale omului. Creșterea plăcerii suprasolicită sensibilitatea, sfârșind prin a epuiza individul. În aceste condiții, se pune problema „standardului de viață”, afirmă M. Scheler. Cum trebuie să trăim? Ce trebuie să facem și ce trebuie să evităm? În privința aceasta, filosofii sunt cei care dau răspunsurile. G.W.F. Hegel afirmă că istoria umanității nu este așezată pe terenul fericirii. Pentru A. Schopenhauer „existența este culpabilitate și, prin aceasta, suferință”. După M. Scheler „sentimentul suferinței crește odată cu dezvoltarea civilizației, negăsindu-și
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
mele spirituale. Totul este o luptă de depășire a limitelor vieții. Această preocupare a omului pentru propria sa persoană este forma sublimată a grijii, a neliniștii sale interioare, a angoasei pe care o Întâlnim, ca temă centrală, dezbătută la mulți filosofi existențialiști (S. Kierkegaard, M. Heidegger, J.P. Sartreă. G. Marcel vorbește de „omul problematic”, M. Scheler de „omul resentimentului”, P. Teilhard de Chardin despre „fenomenul uman”, A. Camus despre „omul revoltat, F. Nietzche despre „Supra-om”, M. de Unamuno despre „omul tragic
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Unii sunt cei care cheamă la Îndreptare (profeții, reformatoriiă, alții produc dezordinea și dezechilibrul cetății (revoluționariiă, alții mențin ordinea În cetate (conducătorul politică și, În fine, alții visează la o cetate ideală către care Îi Îndrumă pe concetățenii săi (Înțelepții, filosofii, misticiiă. Ca și ființa umană, cetatea este un organism, o ființă simbolică, care se naște și trăiește prin atributele sale umane pe care le incarnează. Ea nu poate fi altceva sau altfel decât este Însăși persoana. De aceea, ea va
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
despre nebunie avem Întotdeauna impresia că ne referim la un cadru conceptual bine delimitat. De fapt, lucrurile nu stau deloc așa (M. Foucault, M. Thuilleaux, G. Lanteri-Laura, F. Gregoire, A. Jaccard, J.H. Bless, J. de Tonquédecă. Mulți specialiști - medici, psihologi, filosofi, moraliști, sociologi − susțin cu argumente, mai mult sau mai puțin solide, există mai multe feluri de nebunie. Nebunia, este, În primul rând, un concept cultural cu o semnificație sau cu un conținut foarte larg și, În același timp, permisibil și
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
trăit-o. Astfel, viziunea creștină se deosebește fundamental de cea precreștină, atât asupra vieții, cât și a morții. Totul devine continuitate, trecere, nu ruptură. Moartea - concluzie a vieții Putem vedea În moarte, dincolo de aspectul perisabilului, o concluzie a vieții? Mulți filosofi moraliști au dat un răspuns afirmativ. Moartea celor apropiați este, dincolo de emoție, un Îndemn la reflecție, un prilej de Întoarcere către noi Înșine, care ne Îndeamnă să medităm asupra vieții, În general, și asupra propriei noastre vieți, În special. Arătându
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
schimbat și nici măcar ocolit? Își poate persoana construi și conduce propriul său destin? La această Întrebare, L.A. Seneca răspunde: ducunt volentem fata, nolentem trahunt - oricât te-ai Împotrivi, destinul tot se Împlinește. Problema destinului i-a preocupat pe mulți specialiști: filosofi, medici, psihologi, mistici, moraliști etc. Destinu a fost privit ca determinism al vieții, ca timp trăit de către individ, dar și ca ceva obscur, independent de voința și de posibilitățile de Înțelegere ale omului, ca ceva care-i este impus acestuia
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
ideea de Închidere. Destinul de aici poate fi continuat dincolo. Ceea ce aici este viu și perisabil, va deveni dincolo, sau va continua să fie, viu și etern. Iată că problema destinului ne Întoarce la problema timpului, așa cum au menționat mulți filosofi și psihologi (C. Rădulescu-Motru, Timp și destin; M. Heidegger, Sein und Zeită. Orice destin este un timp care se Împlinește, dar această Împlinire, dincolo de scurgere, trebuie să fie și o realizare de sine a persoanei. Aici intervin două aspecte care
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
trecut de dragul unui „românism” îngrăditor, dar nici o angajare zeloasă în siajul feluritor modernisme. Pentru C., tradiția, o „adâncă neliniște”, contează ca un factor de propulsie spre viitor („a visa trecutul e totuna cu a pregăti viitorul”). Ceea ce urmărește el, ca filosof al culturii, în pasionata-i aventură intelectuală, nu sunt, anume, formele și nici chiar stilurile (deși se ocupă, de pildă, de înrâurirea stilului bizantin asupra creației autohtone, de stilul brâncovenesc, în care distinge „preocuparea frumuseții pentru frumusețe”, și de cel
CANTACUZINO-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286067_a_287396]
-
poetului și a lecturilor sale de actor în fața publicului. Un alt poem important, Șlefuitorul de lentile, evocă silueta lui Spinoza, urcând „pe treapta către duh”, dar fără solemnitatea dramatică a celui dintâi, ba chiar ironic în punctarea mizeriei fizice a filosofului. Tema aceasta străbate mai toată lirica lui C. Poetul este un cântăreț al damnării luciferice, îngerul căzut în mijlocul semenilor ingrați. Ca un etern romantic, îi blestemă pe parveniți cu hohote de plâns și izbucniri de ură. Titlul cărții din 1995
CAROLY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286120_a_287449]
-
că mă aflam unde mă aflam. Când călătorești așa ca mine, fără să știi prea clar care ți-e destinația și ai un itinerar incert, o deschidere aproape sacră pune stăpânire pe caracterul tău. Acesta este motivul pentru care primii filosofi au fost peripateticieni. Hristos, de asemenea. Mă văd În acea primă zi, stând cu picioarele Încrucișate pe o pernă așezată pe jos, bând ceai verde dintr-o cană de ceramică japoneză și privind În sus, la Zora, cu ochii mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]