12,418 matches
-
Habar n-are ce-i aia o relație! Habar n-are că o relație presupune doi parteneri, că nu poți doar să ceri, mai trebuie să și dai ceva În schimb! E copilul unui fond de investiții! Și-a făcut galeria asta numai datorită cunoștințelor părinților lui din lumea artelor. S-a terminat! Gata! Mâine-dimineață plec. Să se descurce singur cu tâmpenia lui de târg. Își trase răsuflarea și se gândi puțin. Da, dimineață Îl sun și-i spun că plec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
dacă vrea să plec. Suntem, totuși, parteneri de afaceri. — Tocmai asta e problema! zise Kitty. Sunteți parteneri, dar nu aveți tocmai o relație de afaceri, pentru că n-a vândut nimic Într-un an. Tu ești loială până În vârful unghiilor unei galerii care nu te promovează. Și din cauza acestei relații de afaceri complet aride, nu poți să trăiești o poveste adevărată de dragoste cu el. Sau, măcar, să vezi dacă și el și-o dorește. Desert Rose era șocată de cele auzite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
șef bun? Întrebă În cele din urmă Kitty. — E extraordinar! zise Suzanne, cu un entuziasm neprefăcut. — Mă gândeam eu. Toată lumea Îl adoră, mai ales femeile. Își aminti cum Îl mânca din priviri femeia de la Viceroy Hotel, cea care avea o galerie. — Da, femeile Îl adoră, aprobă Suzanne cu un zâmbet misterios În colțul gurii. Kitty se Întrista din ce În ce mai tare pe măsură ce se apropia de vârful canionului. Când mașina parcă În cele din urmă În fața casei, Îi mulțumi lui Suzanne, se Îndreptă direct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
piețe, cartiere întregi. Marçal nu răspunse imediat, socrul lui dăduse o expresie aproape vizuală senzației confuze de rătăcire care punea stăpânire pe el când se întorcea în Centru după ziua liberă, mai ales în timpul rondurilor nocturne cu iluminația redusă, parcurgând galeriile pustii, coborând și urcând cu ascensorul, de parcă ar fi supravegheat nimicul pentru a continua să fie nimic. În interiorul unei mari catedrale goale, dacă ne ridicăm ochii spre boltă, spre elementele superioare, vom avea impresia că e mai înaltă decât înălțimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
mică. Apăsă pe butonul respectiv, apoi pe cel cu numărul douăzeci, Mergem mai întâi până la etajul douăzeci ca să aveți timp să apreciați, spuse. Latura ascensorului dinspre interior era în întregime din sticlă. Ascensorul urca, parcurgând încet etajele, arătând succesiv nivelele, galeriile, magazinele, scările principale, scările rulante, punctele de întâlnire, cafenelele, restaurantele, terasele cu mese și scaune, cinematografele și teatrele, discotecile, niște ecrane enorme de televiziune, nenumăratele decorații, jocurile electronice, baloanele, fântânile și alte efecte acvatice, platformele, grădinile suspendate, afișele, banderolele, panourile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
la plajă, un bingo, un cazinou, un teren de tenis, o sală de gimnastică, o montagne-russe, o grădină zoologică, o pistă de automobile electrice, o cicloramă, o cascadă, toate în așteptare, toate cufundate în liniște, apoi alte magazine, și alte galerii, și alte manechine, și alte grădini suspendate, și alte lucruri cărora probabil nu le știe nimeni numele, ca într-o ascensiune în paradis. La ce servește viteza asta, ca să admiri priveliștea, întrebă Cipriano Algor, La viteza asta, ascensoarele sunt folosite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
în interior cât îi dorește inima, se poate bucura de muzica facilă și de vocile îmbietoare. Dacă, atunci când au venit să vadă apartamentul, ar fi luat un ascensor de pe partea opusă, ar fi putut aprecia, în timpul urcușului domol, pe lângă noile galerii, magazine, scări rulante, puncte de întâlnire, cafenele și restaurante, multe alte instalații cu nimic mai prejos ca interes și varietate, precum un carusel cu cai, un carusel cu rachete spațiale, un centru pentru copii, un centru pentru vârsta a treia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Înseamnă stăpânirea a ceea ce se află dedesubt. A curenților subpământeni“. Mi-am amintit de o Întrebare pusă de Agliè În biroul lui și de druidesele din Piemont, care invocau curenții telurici. „De ce oare celții săpau sanctuare În inima pământului, cu galerii ce comunicau cu un puț sacru?“ continua Salon. „Puțul se cufunda În straturi radioactive, se știe. Cum e construită Glanstonbury? Și nu-i oare vorba de insula Avalonului, de unde ia ființă mitul Graalului? Și cine a inventat Graalul, dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
lui Foucault, lumea industrială, creație a aripii baconiene, Începe să sape rețelele metropolitane În inima marilor orașe europene. „E adevărat“, zicea Belbo, „secolul al XIX-lea e obsedat de subterane, Jean Valjean, Fantomas și Javert, Rocambole, un Întreg du-te-vino prin galerii și canale de colectare. Doamne, dacă stau să mă gândesc, toată opera lui Jules Verne e o revelație inițiatică a misterelor subsolului! Călătorie spre centrul pământului, douăzeci de mii de leghe sub mări, peșterile de pe insula misterioasă, imensul regat subteran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
parte a proiectului meu se desfășurase după planurile mele. Iar cea de a doua? Avea să se desfășoare după planurile mele sau după Plan, care acum nu-mi mai aparținea? 8 HOD 112 Pentru Ceremoniile și Riturile noastre, avem două Galerii lungi și frumoase În Templul Rozacruceenilor. În una dintre ele punem modelele și exemplele tuturor invențiilor mai rare și ieșite din comun, În cealaltă Statuile principalilor Inventatori. (John Heydon, The English Physitians Guide: Or A Holy Guide, London, Ferris, 1662
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Vosges? Mă opresc. Aud pași În urma mea? Bineînțeles că nu, s-au oprit și ei. Ar fi de-ajuns niște vitrine de expoziție și porticele astea ar deveni săli aidoma celor de la Conservatoire. Tavane joase de secol XVI, arce semicirculare, galerii cu gravuri și obiecte de anticariat, mobile. Place des Vosges, așa cum e ea, joasă, cu portoanele ei vechi pline de dâre și scâlciate și leproase, adăpostește oameni ce nu s-au mutat de-aici de sute de ani. Niște oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
acum nu mai e. Un bloc Întreg a fost golit. Evacuat Într-o noapte. Cum a fost Agliè. Acum ei știu că cineva știe, Încep să intre În clandestinitate. Mă aflu În colțul lui rue Birague. Văd șirul nesfârșit al galeriilor, fără țipenie de om, aș prefera să fie Întuneric, dar e o lumină galbenă de la becuri. Aș putea striga și nimeni nu m-ar asculta. Tăcuți, În spatele acelor ferestre Închise din care nu scapă un firicel de lumină, taxidermiștii ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
sentimentul de intangibilitate față de formele de manifestare culturală pe care acești ”superiori” le propagă și în loc să atragă ”omul de rând” spre cunoaștere, îl îndreaptă spre ignoranță și spre ”consumare” de kitsch care este mai accesibil și mai ușor de ”digerat”. Galeriile și colecțiile lumii sunt pline în această perioadă de “opere de artă” care seamănă izbitor între ele și care nu exprimă absolut nimic. Artistul ca producător al frumosului a ajuns să se exprime în lucrări de o ambiguitate frapantă ducând
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
exprime în lucrări de o ambiguitate frapantă ducând arta la un nivel “superior” de mediocritate. “Marii artiștii” ai lumii sunt producători de “sublime” kitsch-uri, de “rafinate lucrări artistice” de prost gust care sunt vizibile cu ochiul liber prin toate galeriile planetei indiferent de prestigiul acestora, chiar și prin case de licitații de renume precum Christie's sau Sotheby's. Perioada actuală a existenței noastre ne întunecă spiritul cu sumedenii de “producții culturale” care în esență redau nimicnicia în cele mai
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
un coșciug. Prietenii ei aruncă mațele și globii oculari peste ea. Alte poze. Călătoresc mai departe, uneori aproape de-a bușilea, prin alte Încăperi, mobilate cu paturi procustiene și fecioare de fier, printr-o mlaștină plină de năluci, printr-o galerie flancată de sculpturi În mărime naturală ale ucigașilor În serie (“Majoritatea provin din Midwest“, Îi explică Maggie). Wakefield urmărește traseul de blitzuri și tutu-ul foșnitor și știe cu certitudine că fotografiile vor fi expuse cum se cade Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
medium pentru ambițiile artistice ale altora, dar chiar și așa, lucrurile sînt clare! Penisul Prezidențial Însuși, nu În forma simbolică a sceptrului, sau În forma instrumentului viril prea-dorit al unui rege, ci ca puță, pur și simplu, a intrat În galeria puțelor celebrităților prinse cu pantalonii În vine În lumina reflectoarelor publicității! La Începutul secolului al XX-lea, Marcel Duchamp a șocat lumea artelor cu o ploscă de urinat și a pretins că bicicletele și mașinile de cusut sînt artă pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
din lucrările sale devoționale ar fi putut ajunge În colecțiile Satanei că s-a crucificat singur. Nesăbuitule, fornăie Belzebut amintindu-și de Teodoricus, credeai că pictezi pentru Dumnezeu, inspirat de Îngeri, dar aveai să faci parte din cea mai mare galerie a lumii. Ar trebui, chiar ar trebui să-și mai viziteze comorile, ascunse În nenumăratele sale peșteri și să Înrămeze cîteva tablouri. CÎt despre Wakefield, băiatul e acum pe calea cea bună. Nu-i nimic rău cu invidia și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
ordonă să dispară În neant. Produsul finit are valoare pecuniară numai pentru cei din afara procesului. Este o excrescență grotescă, născută din impuritățile creatorului ei, un obiect cu adevărat spurcat care trebuie Îndepărtat de Îndată, fie distrus, fie vîndut În vreo galerie. Valoarea acestui produs este direct proporțională cu nevoia de a-l elimina. Cu cît mai tare o operă cere trecerea În neființă, cu atît mai valoroasă este. În punctul maxim al contradicției, la intersecția dintre impulsul de autodistrugere și cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Chiar și Diavolul se freacă la ochi, nedumerit. Ochii lui Wakefield sînt umezi. Viziunea paradisului regăsit a dispărut tot atît de iute pe cît apăruse. La vremea cînd Wakefield ajunge În holul muzeului, agenții de securitate mînaseră deja mulțimile În galerie, unde este În toi recepția cu brînzeturi, vinuri și un trio de jazz. Holul este gol, doar personalul muzeului Îl așteaptă, inclusiv Doris, care Îl Îmbrățișează energic și Susan, care Îl sărută pe amîndoi obrajii și Îl și Îmbrățișează. Machiajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Wakefield la ea acasă, un apartament Într-o zonă șic a orașului, un fost ghetou boem acum În curs de „Înnobilare“. În urmă cu cîțiva ani, cartierul era o adevărată scenă artistică efervescentă: mici teatre, editori de gherilă, studiouri muzicale, galerii și cafenele, toate aciuate aici datorită chiriilor mici. Într-o bună zi, cartierul a devenit pradă pentru speculanții de proprietăți imobiliare, atrași de Îmbunătățirile pline de culoare pe care artiștii le aduseseră apartamentelor și studiourilor lor, iar acum se ducea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
chirii mai mici, explică Susan. Ea locuiește Într-un studio amenajat Într-un fost depozit de textile, care, pînă mai anul trecut, fusese un păienjeniș de mici apartamente și studiouri. Vecinii ei de azi sînt bancheri, avocați și administratori de galerii de artă. Wakefield știe că acest proces s-a pus În mișcare În multe orașe, ceea ce este nou este viteza acestei deplasări. Aproape peste noapte, artiștii care amenajaseră studiourile au fost dați afară de antreprenori cu bani mulți. — Avangarda imobiliarelor nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
duc acum la Washington D.C. să Îl Înregistrez la biroul de brevete. Gatobilis, circa 1200 Î.Hr, a fost construit de felinele mari - „pume“, presupune Never Stop - și apare menționat atît la Herodot, cît și În Vechiul Testament. Orașul constă din galerii extrem de Întortocheate și frumos decorate, săpate În pereții antici de gresie, legate Între ele de scări și coloane dărîmate. Never Stop a dat peste el pe cînd căuta un loc unde să se lase să moară de foame, căci asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
nici el nu știe cîte, Wakefield se trezește Într-un oraș proțăpit pe țărmul Pacificului, șezînd pe o bancă, așteptînd să se deschidă bodega. În josul străzii se află este un magazin cu hrană naturistă, un magazin de Închirieri video, o galerie de artă, un atelier de olărit, o școală de dans și un magazin de Închirieri echipamente pentru surf. Numără șase alergători care trec pe lîngă el Într-un ritm egal și plin de optimism. Cinci bicicliști alunecă prin preajmă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
pune În tonomat. Se Întoarce curînd pe scenă, legănîndu-și șoldurile pe muzica lui Waylon Jennings și un alt tip de la bar se apleacă spre Wakefield. — Filmul ei e Înscris În festivalul de la Sundance. E clasa-ntîi. Prima proiecție va fi la galeria mea de artă, acolo unde am avut și expoziția lucrătoarelor sexuale. Mă numesc Palmer. Proprietarul de galerie Palmer și Wakefield Își strîng mîinile. — Puștiule, el e Palmer, dă mîna. Puștiul e protestatar. Își strîng mîinile. Palmer spune: — Nu-ți vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
alt tip de la bar se apleacă spre Wakefield. — Filmul ei e Înscris În festivalul de la Sundance. E clasa-ntîi. Prima proiecție va fi la galeria mea de artă, acolo unde am avut și expoziția lucrătoarelor sexuale. Mă numesc Palmer. Proprietarul de galerie Palmer și Wakefield Își strîng mîinile. — Puștiule, el e Palmer, dă mîna. Puștiul e protestatar. Își strîng mîinile. Palmer spune: — Nu-ți vine a crede cît talent artistic se găsește În camera asta. Este cea mai mare comunitate artistică din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]