16,377 matches
-
zis nea Stoian. Din căruță - nimic! Parcă ar fi auzit horcăieli, parcă nu. - Care ești, mă? Repetă nea Stoian și aprinde un chibrit. În lumina slabă a văzut doi ochi holbați, fixându-l. S-a repezit în curte, strigând la geam “nea Ioanee, hai că e Tache mort în căruță”! S-a aprins lampa în casă apoi nea Ion, în izemne, se repede la poartă. Tache era rupt tot, picioare, mâni, dinți sparți, mort, ce mai... Ani de zile a zăcut
NEA TACHE de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341112_a_342441]
-
le depună unde găseste un cuib nesupravegheat permanent, precum procedează și cucul. Când eram copil aveam la streașina casei și mai ales a grajdului animalelor, multe cuiburi de rândunele. Unele și-l construiau chiar în interior sub grinzi, intrând pe geam sau pe ușa mereu deschisă. Când auzeam puii făcând gălăgie, mă urcam de pe iesle pe grinzile grajdului și mă uitam la pui. Atunci părinții foarte agitați și speriați că le sunt odraslele în pericol se repezeau în zbor până în apropierea
LASTUNUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341100_a_342429]
-
Parcă ziceai că... Mototolea se făcuse vânăt. Turba. Cât dracu’ să-i ofere pe trei ziduri de bolțari, sau, mă rog, de BCA? Că nu prea a fost atent când a zidit. Că el a zidit-o. Apoi, o ușă, geamul ăsta, rafturile...Ei, rafturi! Niște cadre de cornier cu polițe de melamină...Spanac! Și tonetele astea? Scârț! Cadre de cornier cu geamuri pe ele. Ți le fac într-o zi. Și mărfurile?.. Ce mărfuri? În definitiv, n-are decât să
FRAGM.1- NUVELA CHIOŞCARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1391 din 22 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341108_a_342437]
-
BCA? Că nu prea a fost atent când a zidit. Că el a zidit-o. Apoi, o ușă, geamul ăsta, rafturile...Ei, rafturi! Niște cadre de cornier cu polițe de melamină...Spanac! Și tonetele astea? Scârț! Cadre de cornier cu geamuri pe ele. Ți le fac într-o zi. Și mărfurile?.. Ce mărfuri? În definitiv, n-are decât să le ia. Să și le bage-n...Cât face, mă, caricatura asta de prăvălie? Caricatură? De vreo doi ani îi stă ca
FRAGM.1- NUVELA CHIOŞCARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1391 din 22 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341108_a_342437]
-
a rânjit batjocoritor Nae. Așa-i că nu știi ce-i ăla? Păi, dumneata știi că vadul comercial mărește valoarea magazinului, chiar de zece ori? Sau, poate, de o sută de ori. Iar eu, nu-ți vând aici rafturi și geamuri, eu îți vând vad comercial, domnule! Parcă îl pălise cu leuca-n cap. Mototolea se simțea tare neajutorat că nu știa ce-i ăla vad comercial. Și chiar dacă ar fi știut, cu ce putea el să-l măsoare ca să-l
FRAGM.1- NUVELA CHIOŞCARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1391 din 22 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341108_a_342437]
-
Parcă îl pălise cu leuca-n cap. Mototolea se simțea tare neajutorat că nu știa ce-i ăla vad comercial. Și chiar dacă ar fi știut, cu ce putea el să-l măsoare ca să-l evalueze? Celelalte îi erau clare: atâtea geamuri, atâtea rafturi, atâtea cărămizi. Dar...cât vad comercial are maghernița asta, pe care Nae ar vrea să i-o vândă? Ar fi vrut să-l întrebe, dar se temea să nu se facă de râs. Așa că făcu un pas elegant
FRAGM.1- NUVELA CHIOŞCARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1391 din 22 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341108_a_342437]
-
pe nimeni încotro mergem și ce urmează să vizităm. Auzeam, ca venind de departe, crâmpeie din dialoguri purtate în autocar, înțelegeam câte puțin din melodiile interpretate de neobosita Lidia Petrescu pe fondul sunetelor chitarei sale, dar eram absent. Priveam dincolo de geam tot ce puteam cuprinde și toate formele de relief, cu întreaga lor vegetație, mă încântau cu câte ceva și îmi întăreau starea generală de liniște și pace lăuntrică. Nici Silvia nu mă întrerupea din această visare. Era destul de obosită. Se așezase
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341102_a_342431]
-
Ieși afară, măgarule! Afarăăă! Afarăă cu toți măgarii din țară!!! Bărbatul( Cade și are convulsii. Își revine după câteva minute și se ridică.): Fiindcă am dat afară toți măgarii din țară am rămas singur! Doamne, ce dezastru în casa asta! Geamuri și sticle sparte, scaune rupte sau răsturnate, praf și noroi peste tot, iar eu sunt singur. Urlă durerea în mine și nu am cui să spun. Pereții s-au transformat în peșteră aruncându-mi ecoul în propriile urechi. Dau un
SECTIUNEA DRAMATURGIE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2119 din 19 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341178_a_342507]
-
mizerii” sunt cu adevărat reduse, la o scară...insignifiantă. Lumina se strecoară firavă peste coline...Ochiul somnoros al zilei clipește sfios, acompaniat de un dulce sforărit ...ca de copil răcit...al lui L. Nu mă întorc...privesc în continuare pe geam și surâd. Dacă m-aș apropia de patul în care-și țese visele, n-aș răbda tentației și l-aș săruta...poate...I-aș grăbi trezirea, și are atâta nevoie de odihnă. Și eu, de liniște. Aseară, am citit pe
ROSTUL CUVINTELOR de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1136 din 09 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341218_a_342547]
-
Acasa > Orizont > Ganduri > ADEVĂRATELE MINUNI Autor: Doina Theiss Publicat în: Ediția nr. 1136 din 09 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Când seara încet îmi bate la geam, simt o bucurie lăuntrică, o nerăbdare care-mi aduce un zâmbet pe buze... Știu că în sfârșit, pot să mă așez pe fotoliul bătrân, de lângă cămin... Aici, în acest colțișor de cameră, îmi adun gândurile obosite de umbletul de peste zi
ADEVĂRATELE MINUNI de DOINA THEISS în ediţia nr. 1136 din 09 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341224_a_342553]
-
Ieri, București, orele amiezii. E cald, nefiresc de cald pentru luna aprilie. În coloana ca o râmă torturată de soare, în care vin dinspre Universitate, mulți oameni coboară geamurile. Se revarsă decibelii, diverși cantautori își spun cu of și mult volum păsurile. Vin de la o conferință de presă, la Teatrul Național s-a dat startul campaniei revistei Timpul, Oamenii Timpului la nivel național. S-a vorbit despre excelență. Despre
Mircea Albulescu s-a dus să moară, însoțit de un cor de claxoane și înjurături. „Un bătrân înalt traversează foarte greu strada, de-abia merge…” () [Corola-blog/BlogPost/337989_a_339318]
-
E trei lei pe oră. Aș da și mai mult, sincer, e un calvar să cauți parcare în București. Calvar e și traficul, coloana se târâie lent, semafoarele durează parcă și mai mult atunci cînd e atât de cald. Ridic geamul, deschid clima. Renunț aproape imediat, aerul vine foarte cald, e setat din iarnă pe 22 de grade, n-o să se răcească pînă ajung. Îți recomandăm „Un pahar cu apă pentru un bătrân în suferință...” Zâmbetul trist cu care Mircea Albulescu
Mircea Albulescu s-a dus să moară, însoțit de un cor de claxoane și înjurături. „Un bătrân înalt traversează foarte greu strada, de-abia merge…” () [Corola-blog/BlogPost/337989_a_339318]
-
foarte cald, e setat din iarnă pe 22 de grade, n-o să se răcească pînă ajung. Îți recomandăm „Un pahar cu apă pentru un bătrân în suferință...” Zâmbetul trist cu care Mircea Albulescu a ieșit din lume Deschid din nou geamul. Am ajuns la intersecția de la Romană, colț cu George Enescu. Semaforul e din nou roșu. Mulți pietoni, foarte mulți, traversează grăbit. Tot timpul e multă lume aici la Romană. Oamenii sunt la mânecă scurtă, copacii au înverzit, parcă a venit
Mircea Albulescu s-a dus să moară, însoțit de un cor de claxoane și înjurături. „Un bătrân înalt traversează foarte greu strada, de-abia merge…” () [Corola-blog/BlogPost/337989_a_339318]
-
de azi. În locul vanelor proiecte pe care copiii trebuie să le facă la școală pe te miri ce temă și pe care le copiază cu sârg de pe net, în locul programului cu cornul lui Năstase, pe care copiii îl aruncă pe geam, în locul unui sistem greoi și supraîncărcat cu toate prostiile de materii, în locul marilor fraude financiare cu achiziționări de calculatoare la Glodenii Gândului, poate că școala românească ar putea beneficia de un program inteligent, suplu și cu adevărat formator de tipul
„Sorosul” meu: un miliardar grec m-a dus trei ani la rând pe o insulă minunată să citesc texte vechi () [Corola-blog/BlogPost/337967_a_339296]
-
meu, vă rog! Îmi place acolo unde e. În portofel. Lăsați-l, vă rog, acolo. Bietul om, plictisit deja de câte „vă rog-uri” auzise, se închide în mașină și se apucă de scris procesul verbal. Devin penibil, bat în geamul închis al Polo-ului: - Concediul meu! Cine conduce? Iertăciune, (să nu uit) vă rog! Nicio reacție din partea lui Hemanuche. Vă jur, stană de piatră. Îmi accept soarta, mă depărtez de rampă cu luminile în funcțiune. Îmi aprind o țigară, alta
„- Știu c-am greșit, iertați-mă, nu-mi luați permisul... Dați-mi amendă, dar una mică, mă omoară nevasta...” O întâmplare cu agentul Hemanuche () [Corola-blog/BlogPost/338006_a_339335]
-
nou). Răspund relaxat la răcoarea aerului condiționat și sub protecția lămpilor de avarii care blincăneau muncitorește. Nu apuc să deschid gura, că lângă mașină, îmbrăcat în roba lui neagră cu coasă pe umăr, ... călăul. Îmi ciocănește cu degetele scheletice în geam și-mi spune să rămân pe loc. Scap telefonul. Șoc și groază! Va amintiți de colegul GodzilloZânei? Cel care rămăsese pe pisc la vânat de jochei infami de cai putere? El era. Jur pe ce-am mai sfânt, el era
„- Știu c-am greșit, iertați-mă, nu-mi luați permisul... Dați-mi amendă, dar una mică, mă omoară nevasta...” O întâmplare cu agentul Hemanuche () [Corola-blog/BlogPost/338006_a_339335]
-
în burtă și ea iese prin spate, trecând printre oase putrezite. Ridici pumnul în aer, încleștând falangele verzui de pe care carnea se scurge, urli din toate puterile tale de mumie proaspăt ieșită din sarcofag și accelerezi, cautând o victimă. Deschizi geamul și tragi în piept aerul poluat, țintind cu volanul o biciclistă cu patru capete, care pedalează undeva pe ultima bandă. În ultimul moment observi semnul atât de familiar, cu un loc liber de parcare lângă el. Aterizezi ca pe un
Când te urci la volan încetezi să mai fii om () [Corola-blog/BlogPost/338023_a_339352]
-
Duminică dimineața. Mă ridic cu greu din pat si mă uit pe geamul uriaș din living. Magheru mă întâmpină în toată splendoarea lui. Oare când au fugit anii? Parcă ieri s-a terminat războiul. E clar. Am nevoie de o tură. Cobor, îmi iau ziarul și mă așez la masa mea de la Casata
Toamnă târzie de 1969 () [Corola-blog/BlogPost/338026_a_339355]
-
astea de la 80 la 120 merită orice. Mașina asta e o motocicletă cu patru roți si cabină. N-aș da 912-ul ăsta pe nici o navă spațială, altă planetă sau mai știu eu ce. Și nici 1969 pe 2015. Deschid geamul, trec pe lângă podgoriile nou inventate in zona Snagovului, dau radioul tare. Aoleu, iar Beatles?? Schimb rapid. Uite, băieții ăștia noi sună mult mai bine. Abia au lansat album. Led Zeppelin îi cheamă. Merg mai bine cu carburatoarele mele. Părăsesc autostrada
Toamnă târzie de 1969 () [Corola-blog/BlogPost/338026_a_339355]
-
ne taxează ca pe o familie, iar impozitul pe care îl plătim la comun este mai mare decât cel pe care îl plătim separat”, spune Adrian. „M-am dus la ghișeu și când au văzut cererea au închis un pic geamul” În 2012, contractul lui la Parlamentul European s-a încheiat, iar în lunile în care rămăsese fără serviciu avea două posibilități: să se întoarcă la New York sau să se întoarcă, împreună cu Clai în România. Atunci s-a dus la Consulatul
„Mami, trebuie să îți mărturisesc ceva...” Ce spune mama românului care cere recunoașterea căsătoriilor între persoane de același sex () [Corola-blog/BlogPost/338042_a_339371]
-
partenerul său de viață să poată obține, în virtutea acesteia, dreptul la rezidență în România. „Consulatul are o procedură de transcriere a documentelor emise de alte state. M-am dus la ghișeu și când au văzut cererea au închis un pic geamul. Mi-au spus că regretă, dar că nu îmi pot accepta cererea pentru că România interzice recunoașterea persoanelor de același sex înceiate în alte state. Le-am zis să îmi dea în scris. Mi-au dat în scris”, povestește Adrian Coman
„Mami, trebuie să îți mărturisesc ceva...” Ce spune mama românului care cere recunoașterea căsătoriilor între persoane de același sex () [Corola-blog/BlogPost/338042_a_339371]
-
inima deschisă. Cei mai mulți dintre turiștii agenției, aproximativ, 60 la sută vin din America. Sunt urmați în top de canadieni, australieni, englezi. A condus prin România și mici grupuri din Hong Kong sau Singapore. „Turiștii din Hong Kong îmi spuneau: noi, când deschidem geamul, vedem numai beton, sticlă, ciment și oțel. Să putem fac un foc de tabără și să vedem seara un cer înstelat, absolut incredibil, să vedem Calea Lactee, este pentru noi o experiență absolut unică. Asta apreciem cel mai mult”, spune George
GENERAȚIA B. Un fost jurnalist le vinde străinilor „știrea pozitivă” despre România. 60 la sută dintre clienți sunt americani () [Corola-blog/BlogPost/338038_a_339367]
-
să nu le mai dea să bea alcool. „Există aceste concepții: Dă-i țuică copilului ca să doarmă. Dă-i să bea că poftește. Au fost situații în care a venit medicul să le facă vaccinul, iar copiii au fugit pe geam pentru că erau băuți și măcar atât știau, că nu ai voie să iei medicamente cu alcool”, vorbește Gabriela Achihai despre numai una dintre problemele care amenință dezvoltarea copiilor din mediul rural. O alta ține de faptul că părinții nu văd
Oamenii care au schimbat viața unui sat din România. De la „dă-i țuică copilului să doarmă”, la generația tinerilor care învață și merg la liceu () [Corola-blog/BlogPost/338100_a_339429]
-
când intri pe secție, iei mănuși, iei halatul, te speli pe mâini când intri, te speli pe mâini când ieși, te speli pe mâini de mii de ori. Mai e și partea de climă: aici pe secție nu se deschid geamurile. În momentul în care intri nu simți miros de îmbâcseală și neaerisit, pentru că merge foarte bine partea de ventilație și, cu toate că afară sunt 40 de grade, aici se păstreză 20-21 de grade. E un mediu în care nu se dezvoltă
Eroi la terapie intensivă () [Corola-blog/BlogPost/338102_a_339431]
-
va trece fără probleme dacă ar fi depusă). Nici liberalii n-au dat mari dovezi de solidaritate cu premierul, semn că pe undeva îi poartă pică. Probabil că încă le răsună în urechi scandările protestatarilor care le-au strigat la geam acum câteva luni „PSD și PNL aceeași mizerie”. Premierul Cioloș a fost azi paratrăsnetul frustrărilor tuturor, frustrări mai vechi decât speța pentru care a fost convocat. De fapt, astăzi, clasa politică, în integralitatea ei, a vrut să-și ia revanșa
Războiul celei mai urâte televiziuni cu cea mai urâtă instituție. Și victima Cioloș () [Corola-blog/BlogPost/338168_a_339497]