5,909 matches
-
sub acoperiș de stuf. Acum-i altă viață pentru bietul animal... O noapte grea scurgându se peste sat ca un puhoi de smoală s-a lăsat încet-încet. Toaibă a aprins lampa, așteptând-o pe Maranda să se întoarecă din Șărpărie. Golea cam al patrulea pahar când ea a intrat pe ușă. Da’ ce faci, Toadere? Cum văd eu, ai cam înjumătățit sticla cu rachiu. Nu-s vinovat eu. Am inima grea, Marandă. N-am avut-o așa de multă vreme. În loc să
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
prin vis același nechezat chemător... „Să știi că am cam început să iau câmpii. Da’ mai bine să văd eu de ce mi se tot năzare că aud ba nechezat, ba sforăit de cal?” Cu acest gând înfipt în minte a golit îndată paharul și a pornit spre grajd. Inima a început să-i bată cu putere. „De ce?” - s-a întrebat grăbind pasul șchiopătat. Când a pus mâna pe ușă, un nechezat așa cum îl știa el a răsunat în fundul grajdului. Acum nu
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
apărut calul lor negru și pintenat, care simțindu-i în preajmă a ridicat capul. Ei? Ce zici? Merită să bem un pahar pentru așa o bucurie? Sau nu? A vorbit Toaibă, ca și cum n-ar fi băut nimic. Atunci, hai să golim paharul, că și mie o început să-mi bată inima mai tare. Am o rugăminte însă la tine. Care-i aceea, Marandă? Să nu mai bei așa mult, că nu ți-a face bine. Acum - de bucurie - treacă-meargă, da’ pe
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
când în când afli că o dispărut ba unul ba altul? - căuta să-l tempereze Făcutu. Cum să nu? Da’ ce vrei să fac? Să tac ca mutu’? Nu pot! Nu pot, omule, și pace! Atunci îi mai bine să golim țoiul ista și să ne mai caute pe afară, că pe aici ți-i drumul. Îi mai cuminte așa... Toaibă a pus mâna pe țoi, l-a drămăluit privindu-l prelung cu sprâncenele încruntate, apoi, dintr-o mișcare, l-a
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
de necazuri. Toaibă a mai cerut de băut. Când au început să intre mușteriii unul câte unul, odată cu umbrele înserării, s-a retras la masa lui din fundul crâșmei, unde a continuat să bea... Târziu în noapte, când crâșma se golise, Toaibă s-a ridicat și a venit la tejghea, unde crâșmarul își făcea socotelile. Badeee, eu am ve...venit de fapt săăă-ți plătesc dato... ria. Ei! Da’ vorbaaa ma... matale dulceee... că așa-i vorbaaa mata... le m-o ținut
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
utopie, sau o Înșelare. Oricum, continuă el, se dovedește că oamenii nu-s capabili să creeze raiul. O teorie neaplicabilă În practică pentru că ignoră natura umană, cei ajunși la putere uită de unde-au plecat, și devin corupți și corupători, se golesc de suflet și de idei - cei mai mulți nici nu le au - iar poporul este privit și tratat ca o turma. Există, spunea, și cîțiva idealiști Între ei, de bună seamă, - foarte puțini - dar prinși În chingile unei puteri de fier, devin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
felul ei Între grație, uitare și umilință, toate Într-un zîmbet - căci, scăpasem din vedere, ne aflam Încă la porțile Orientului, unde totul era posibil. Plecarea domnului Pavel Îi deschisese o prăpastie pe care n-o putu trece niciodată și golise ceva, iremediabil, dar găsi inteligența de a descoperi În jurul prăpastiei și pînă departe, iarba grasă și verde pe care se putea odihni uitînd golul din apropiere. Mai erau păsările lui Dumnezeu ciripind În răsfirarea pădurii rare de mai Încolo, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
cei care se adunaseră în fața închisorii că medicul trăia. Părea căzut într-o stare de prostrație. Oamenii se împrăștiară vorbind între ei cu glas scăzut, căci gravitatea evenimentelor nu le îngăduia să ridice vocea. În Pretoriu, Vitellius, întins pe tricliniu, golea una după alta tăvile pe care Listarius i le punea dinainte. Prepelițe, potârnichi, iepuri umpluți, pești cu capere, bobi copți, cu sos de coriandru și mărar, mazăre cu slănină și alte mâncăruri delicioase pe care numai Listarius știa să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
trebuie să moară fără ca nimeni să mă poată acuza de moartea lui. Vreau să-l văd mort. — E o problemă care nu se poate rezolva, imperator. — Dați-mi de băut. Listarius se grăbi să-i întindă o cupă. Vitellius o goli și o puse pe masă. — Omul ăsta... Își șterse gura cu dosul mâinii. Deodată chipul i se lumină. — I-l vând lui Manteus. — Manteus, lanistul? Vrei să ajungă la Ludi? Vrei să ajungă gladiator? Uimit, Vinicius Crulpus îi aruncă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
e și el rețiar. Oricum, am adus vești proaspete... Mai știu că prezicătorii care acum fug să scape de mânia împăratului au spus că acesta va avea parte de o moarte îngrozitoare până la sfârșitul lui septembrie. Se înșală, interveni Proculus, golindu-și carafa. Se înșală, dar nu cu mult. Doar cu câteva luni, zise în încheiere și se ridică. — E adevărat? Hyrpus îi tăie calea. Spune-mi, maestre, ce vezi în viitor? — Un al doilea Bedriacum. — O altă bătălie, care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Cum te simți? îl întrebă în cele din urmă pe Valerius, așezându-se în fața lui. — Nu mai simt nici oboseala, nici foamea. — Regimul pe care l-ai urmat și disciplina corpului îți dau energii nebănuite. Dar parcă aș avea capul golit de gânduri, ca și cum trupul meu ar fi supt tot creierul, să se hrănească. Se întinse pe saltea, sprijinindu-și capul pe sacul de medic. Închise ochii și o văzu pe Velunda pe malul izvorului, pieptănându-și pletele blonde; zâmbind, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
să i se pregătească cina, ce consta în cantități enorme de pește, pentru care plăti mai multe mii de sesterți. Cremonezii îi oferiră pâine, brânză și vin. Valerius stătea întins pe tricliniu și, din când în când, voma ca să-și golească stomacul și să se poată îmbuiba în continuare. Listarius îl servea. Împăratul voia să-l aibă mereu alături și-i încredințase, pe lângă funcția de bucătar, pe aceea de paharnic și servitor personal. După cină, îl chemă pe Manteus, care sosise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cuprins de furie. Ce căuta acolo? Ce legătură avea el cu luptele acelea sângeroase? De ce nu era cu calul său într-o pădure, departe de toată suferința? Privi în jur, încercând să-și domine dorința de a fugi. Încăperea se golea. Unul după altul, gladiatorii intrau în arenă. Se auzeau strigătele mulțimii îngrămădite pe trepte, aceleași strigăte pe care Valerius le auzise atunci când luptase Salix. Numai că acum el era cel care trebuia să lupte. Marcus se ridică. — Mă duc, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
aveau femei în castru... și copii, murmură Errius. Poate că de asta nu vreau să mă leg de nimeni. Nu vreau lacrimi. În infirmeria castrului era o căldură sufocantă. Pe jumătate dezbrăcat, Antonius stătea în fața medicului care-i bandaja rana. Goli dintr-o înghițitură cupa de vin. — N-o să-ți ia durerea, dar o să te liniștească, zâmbi Cornelius Fuscus, tânărul procurator al Pannoniei, faimos în rândul femeilor pentru frumusețea lui, iar în popor pentru cinstea de care dădea întotdeauna dovadă. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
fi mort, replică Marcus. Ceilalți gladiatori se strângeau în jurul lor. — Ai uitat de prima voastră luptă, la Cremona? Numai lașii nu ucid. Flamma se ridică și se duse lângă Skorpius, care lua cupele din fața gladiatorilor, una câte una, și le golea dintr-o înghițitură. — De ce nu ucizi? Spune-ne și nouă! strigă un trac, luându-și cuțitul în care era înfipt un picior de pui. Maestrul tău te-a învățat să fii milos? — Nu se vorbește despre Proculus, protestară mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
noi doi să luptăm. N-ai aflat asta? — Ești fratele legatului Antonius Primus. Trebuie să ai tu vreo recomandare... Eu te-aș învinge în câteva mișcări, te-aș zdrobi... — Ce recomandare? Ești un idiot! Un mirmilon se ridică de la masă, goli cupa de vin și se apropie de ei. — Skorpius, încă n-ai aflat că Antonius Primus e legatul flavienilor și dușmanul împăratului? Nu știi că flavienii s-au răzvrătit? Cred că Vitellius abia așteaptă să-l vadă mort pe Orpheus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
știa că aproape toți gladiatorii se îmbuibau, fiindcă aceea putea fi ultima lor masă; doar puțini, siguri de victorie, nu mâncau, ca să fie mai agili și mai rapizi în atac și în apărare. Mulțimea se aduna în jurul gladiatorilor care, după ce goleau mesele, începeau să graveze pe plăcuțe de metal invocații către zeii lor sau injurii la adresa adversarului pe care urmau să-l întâlnească. Înainte de luptă, plăcuțele erau ascunse sub pământ, într-un loc oarecare din Ludus, pentru ca zeii infernali să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
aflau cele trei mii de tăblițe de bronz pe care, din vremuri străvechi, fuseseră scrise textele adunărilor senatorilor și ale plebiscitelor - într-un cuvânt, însăși istoria urbei. De la o fereastră a palatului, Vitellius contempla incendiul. Continua să mănânce, mereu hămesit, golind farfuriile pe care i le aducea Listarius. Privea flăcările și asculta strigătele soldaților săi care, în cele din urmă, reușiseră să pătrundă în Capitolium. Soldații lui Vitellius îi ucideau cu lovituri de sabie pe asediați. Alunecând pe sângele care acoperea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
zestrea amintit ă? - Am copilărit într-un sat uitat de Dumnezeu, unde în aparență nu se întâmpla nimic, dar acolo viețuiau românii, moșii și strămoșii noștri până în 3000 de ani , în colo, după cum relevă cercetările arheologice. Acum satul s-a golit în mare parte. În perioada socialistă locuitorii au migrat în industrie, după 1989 - în țările Europei dezvoltate. Cei care își mai aminteau de trecutul anilor 1900, sunt în spatele bisericii, ascunși printre bălării, sub crucile de lemn putrezite. Doar mama mea
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
exact patru boturi, adică mai nimic, la care mi-a replicat că mă duce el la fete ce aplică aceeași procedură de patruzeci de ori pentru aceeași sumă, așadar stăteam civilizat la masă la madam Schuch, unde eram cazați, și goleam c-un aer inteligent coșulețe cu mîncare. N-am mai pomenit de văduvă, Însă m-am străduit să mănînc tot, șefii plătiseră, măcar atît puteau face pentru un artist sărac, iar la stereo se auzea Bach. Gazda noastră fusese toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
a dizolvat, toți au fost luați pe sus de belgieni cu pupături, ne-am luat la revedere Încîntați că n-o să ne mai revedem, numai pe noi doi nu ne lua nimeni. Am zăbovit o vreme În gara ce se golea Încetul cu Încetul uitîndu-ne unul la celălalt, căutîndu-ne viitoarele gazde care n-apăreau de nicăieri, pe urmă uitîndu-ne la trenuri, nu mai tresărea nici o locomotivă, toate staționau Într-un metalic somn profund și, În mai puțin de-o jumătate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
să i le dau chiar în zorii acelei zile. Noaptea rămăsese la mine numai o jumătate de ceas, căci muncise ca o roabă să deretice casa (scara era toată învestmîntată cu covoare vechi, se puseseră vase cu flori pretutindeni, se goliseră două încăperi de sus pentru primire, aducîndu-se saltele și șaluri care le transformară în două imense divanuri, pe, care trebuia să te urci cu picioarele goale ca să-ți poți lua locul; femeile toate munciseră cumplit pentru această ceremonie, iar Maitreyi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
un toast, dar Orlando îl privise scurt, și atunci se mulțumi să spună: - Salute! - Salute! repetară fetele. - Nu știu ce e, spuse Adrian, dar orice ar fi e bine venit. Mi-e sete! Sorbi la început cu măsură, apoi bău spornic și goli paharul. Orlando întoarse capul către cele câteva perechi care dansau parcă absente, căci orchestra se auzea acum în surdină, iar la mese toți vorbeau în șoaptă, privind pe furiș către masa lor. - Ce plictiseală! exclamă deodată, întorcîndu-se către Il Comandante
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ceva! - Atunci de ce i-ai spus dactilografei că orașul dumitale favorit e Slatina? De ce tocmai Slatina, unde mă aflam eu? Și, pentru că suntem prieteni și am încredere în d-ta, îți spun că fusesem trimis într-o inspecție... Pantelimon își goli paharul și se așeză pe scaun. - Întâi și întîi, n-am spus că Slatina e orașul meu favorit. Nici nu-l cunosc. N-am fost niciodată la Slatina. I-am spus doar că, cu o seară mai înainte, mă gândeam
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
în Suedia? - Nu, răspunse absent Pantelimon. Apoi își privi mâna udă și o lăsă stânjenit pe genunchi. - Dacă ți-a rămas părul ud, atunci răcești la sigur, spuse Năstase, ridicîndu-se. Să-ți dau o aspirină. Pantelimon o înghiți supus și goli pe nerăsuflate paharul cu apă. - Mulțumesc, spuse așezând paharul în colțul biroului. - Dar știi, nu s-a împăcat cu clima din Suedia și a plecat mai departe. Mult mai departe... Se pare că s-a stabilit în Uganda... VI După ce
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]