5,366 matches
-
Savu a oficiat aici o slujbă arhierească, la care au participat numeroși credincioși din satele din împrejurimi și din orașul Botoșani. În cuvântul adresat celor prezenți, la finalul slujbei, înaltul ierarh a remarcat liniștea și frumusețea locului, curățenia și spiritul gospodăresc al egumenului Teodosie.
Schitul Oneaga () [Corola-website/Science/317504_a_318833]
-
de tip arhanghel. În abordarea decorațiunilor pentru vasele de ceramică, Baltazar s-a inspirat din olăritul tradițional românesc. Realizarea motivelor este plină de originalitate și ea urmărește ideea obsesivă pe care acesta a avut-o în arta aplicată pe obiectele gospodărești. A scris o serie de studii și articole unde, după ce a apreciat la superlativ Figurinele de Tanagra, Emailurile de Limoges, vasele de Sévres și pe unele personalități artistice ca Alexandre Charpentier, József Rippl-Rónai, Benvenuto Cellini sau René Lalique, s-a
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
călugări care să se ocupe de refacerea vieței monahale din acest complex monahal medieval. În 1996, a fost finalizată construcția a două construcții de zid cu rol de chilii, cu cerdacuri largi. La 100 m nord-vest au fost construite anexele gospodărești. Au fost renovate clădirea arhondaricului și cea a stăreției. Biserica a fost construită după planul simplu, treflat, caracteristic multora dintre monumentele bisericești înălțate în vremea lui Ștefan cel Mare și Petru Rareș. Materialul de construcție folosit a fost piatra brută
Mănăstirea Coșula () [Corola-website/Science/316550_a_317879]
-
și 1,20 lățime) din fragmente îne 8-9 culori, așezate în pătrate, romburi, dreptunghiuri, reprezentând animale (urs, monstru marin, lup) sau elemente florale. La ele se adaugă însă un palat abațial, o capelă, un refectoriu masiv, portic cu colonade, clădiri gospodărești anexe, turnul-fântână, instalații porturale și docuri, amprenta unei bărci din secolul al XII-lea. In 2007 au fost trasate 16 secțiuni, două la sud de biserică, trei pe latura estică a claustrului, trei la vest de turn, două la vest
Mănăstirea Bizere () [Corola-website/Science/316745_a_318074]
-
elemente de interferență cu Mărginimea Sibiului aflată în imediata apropiere. Așezarea prezintă o dispunere „de-a lungul văii”, cu o structură „îngrămădită” a ulițelor și gospodăriilor, prezentând de asemenea și o dispunere amestecată a caselor „de-a lungul drumului”. Construcțiile gospodărești au evoluat de-a lungul timpului în funcție de evoluția meșteșugurilor de la case din lemn la cele din piatră și terminând cu cele din cărămidă de tip urban, ridicate începând cu jumătatea secolului al XX-lea. În cadrul gospodăriei se disting elemente tradiționale
Etnografia satului Racovița () [Corola-website/Science/321298_a_322627]
-
tipologia zonei Țării Oltului, regiunea Avrigului, având destul de puține interferențe ale Mărginimii Sibiului. Cunoscută sub denumirea de „"curte"”, „"hei"” sau „"fum"”, gospodăria aparținea unei singure familii, delimitată strict de vecini, ea includea pe teritoriul său casa de locuit, curtea, dependințele gospodărești, „"grădinuța"” de flori și legume precum și grădina, toate formând un tot unitar. Curțile și întinderile lor sunt cunoscute doar din anul 1874, ele având formă dreptunghiulară, fiind așezate cu latura mică perpendicular pe ulița de acces. În linii mari, evoluția
Etnografia satului Racovița () [Corola-website/Science/321298_a_322627]
-
dârste. Aceste instalații întâlnindu-se prin satele din jur și căutate ca atare. În perioadele de pauză dintre muncile agricole cum erau: „pusul”, „culesul”, „sapa” și „secera”, femeile confecționau din cânepă și mai rar din in, țesături subțiri pentru uzul gospodăresc sau pânze pentru port și pentru împodobirea interiorului casei. Țesăturile mai groase se făceau de obicei din lână. Spre sfârșitul secolului al XIX-lea au apărut în sat fibrele textile noi din bumbac sau cum li se spuneau în sat
Etnografia satului Racovița () [Corola-website/Science/321298_a_322627]
-
Eminovici a construit o casă nouă din vălătuci și cărămidă, în locul unei case mai vechi și dărăpănate. În jurul casei se afla o curte destul de mare, o livadă, bisericuța familiei, o fântână, grajduri pentru animale, hambare pentru cereale și alte anexe gospodărești. În anul 1847, soția căminarului, Raluca (Iurașcu) Eminovici (1816-1876) a cumpărat mica bisericuță de lemn din cătunul Ipotești, cu 250 de galbeni, de la boierul Theodor Murguleț. Acest lucru este menționat într-o scrisoare din 14 aprilie 1909 a lui Matei
Biserica de lemn din Ipotești () [Corola-website/Science/320540_a_321869]
-
definite pe toată perioada de existență a Cetei. Vătaful mare este de obicei feciorul cel mai matur, cu cea mai multă experiență, și cu cea mai multă responsabilitate. În calitate de lider al Cetei, trebuie să vegheze la respectarea regulilor, trebuie să gospodăreasca banii precum și existența Cetei la Gazdă, și să organizeze și să coordoneze în general orice activitate. În Lisa este o cinste deosebită să fii Vătaf Mare, iar feciorii care au avut această funcție se mândresc cu acest lucru ani de
Ceata de Feciori din Lisa () [Corola-website/Science/321503_a_322832]
-
asupra adulților, puși în situația de a îndeplini un cumul de roluri atât în plan public, cât și privat (părintele unic - adesea muncește mai mult pentru a susține economic familia; rezolvă mai greu și în timp mai îndelungat treburile administrativ - gospodărești, este solicitat mai mult în sprijinirea copiilor etc). Transmiterea moștenirii în cadrul familiei (proprietate, nume, status) se realizează fie matriliniar (pe linia mamei), fie patriliniar (pe linia tatălui), fie biliniar (pe linie maternă și paternă). În cazul existenței căsătoriei între părinți
Familie monoparentală () [Corola-website/Science/321764_a_323093]
-
Eminovici a construit o casă nouă din vălătuci și cărămidă, în locul unei case mai vechi și dărăpănate. În jurul casei se afla o curte destul de mare, o livadă, bisericuța familiei, o fântână, grajduri pentru animale, hambare pentru cereale și alte anexe gospodărești. În anul 1847, soția căminarului, Raluca (Iurașcu) Eminovici (1816-1876) a cumpărat mica bisericuță de lemn din cătunul Ipotești, cu 250 de galbeni, de la boierul Theodor Murguleț. Acest lucru este menționat într-o scrisoare din 14 aprilie 1909 a lui Matei
Biserica Sfinții Voievozi din Ipotești () [Corola-website/Science/320902_a_322231]
-
de lutuială. Interiorul este format din două încăperi micuțe și o tindă. Intrarea scundă este adăpostită de ploile repezi printr-o prispă lată de câteva palme, iar în spatele casei un acoperământ de scânduri cu pantă repede protejează mai multe obiecte gospodărești și unelte agricole cu certă valoare etnografică. În prima încăpere, care este cea mai mare și fiind camera în care locuia familia se află covata pentru copilul mic, hainele de sărbătoare așezate pe culmi și lada de zestre a mamei
Casa memorială „Ion Creangă” din Humulești () [Corola-website/Science/317309_a_318638]
-
banchete unde preparatele trebuiau să fie asezonate obligatoriu cu trufe, iar Ludovic al XIV-lea le consuma zilnic între diferite feluri de mâncare. În Principatele Române, trufele apar în cartea "200 de rețete cercate de bucate, prăjituri și alte trebi gospodărești", prima carte românească de bucate cu rețete înto-c-mi-te de Mihail Kogalniceanu și Costache Negruzzi, tipărită în chirilică la Iași, în 1841. Genul este întâlnit în emisfera nordică, între 25° și 60° latitudine, în climat foarte diferit: tropical, mediteraneean, temperat sau
Trufă () [Corola-website/Science/321777_a_323106]
-
un alt document aflăm că Constantin Cantacuzino Măgureanul, care stăpînea numeroase sate, printre care și Horodnicenii și Ipoteștiul, s-a stabilit în curțile boierești de la Tișăuți. Din documentele ce ni s-au păstrat rezultă că acesta a avut serioase preocupări gospodărești. In 1788 fiul său Ienache scria că își aduce aminte „"din auzire de la părinț"i“ că în vremea cînd aceștia au stat la Tisăuți "„ave ezitu un heleșteu din sus de hăleșteul Parțăcul"“. Drumul care face legătura dintre Suceava și
Ipotești, Suceava () [Corola-website/Science/324914_a_326243]
-
mai mare alăturată acesteia, in care Ioan Maniu a murit. Aveau tavanul cu bârne, și cu bârne au rămas până azi. Ioan Maniu, după pensionare, a fost multă vreme bolnav și nu putea să se ocupe prea mult de treburile gospodărești. Numărul mare de copii și nepoți pe care îi intreținea la școală, la care s-au mai adăugat și alți copii pe care îi întreținea la școală, l-au oprit să facă investiții importante la Bădăcin. Moare la 4 noiembrie
Ioan Maniu () [Corola-website/Science/324017_a_325346]
-
vine la Sherlock Holmes pentru a-i vorbi de stăpânul său, Sir Robert Norberton, despre care crede că a înnebunit. Shoscombe Old Place este un domeniu important, format dintr-un conac vechi, un grajd de cai de curse, precum și anexele gospodărești aferente. Proprietara domeniului este Lady Beatrice Falder, sora lui Sir Robert, care deține dreptul de stăpânire a domeniului doar pe perioada vieții sale. Domeniul aparținuse fostului ei soț, Sir James Falder, urmând ca după moartea lui Lady Beatrice să ajungă
Aventuri pe domeniul Shoscombe () [Corola-website/Science/324304_a_325633]
-
de Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților și se află localizată pe Muntele Păltiniș la altitudinea de 1.426 metri în aria Munților Bistriței. Complexul monahal-social se întinde pe 1,52 ha și are o biserică, clopotnița, chilii, un prăznicar și anexe gospodărești. Hramul mănăstirii se celebrează în fiecare an în ziua de 15 august.
Mănăstirea Catrinari () [Corola-website/Science/325694_a_327023]
-
satul Grădiștea ( zidită în anul 1840 ) și Casa Voichița ( acest monument este într-o avansată stare de distrugere datorită intemperiilor ). Casa țărănească - muzeu de la Grădiștea, înființat la 15 august 2011, conține piese de mobilier țărănesc, obiecte de uz casnic și gospodăresc și costume populare. VII. VIAȚA RELIGIOASĂ Grădiștea are 5 biserici ortodoxe. Biserica Grădiștea, biserică parohială cu hramul „Sfinții Împărați Constantin și Elena„ - monument istoric - zidită în anul 1840 cu contribuția lui Constantin Pîrîianu, Matei Pîrîianu și alți. A fost reparată
Grădiștea, Vâlcea () [Corola-website/Science/325299_a_326628]
-
al XIX-lea cu o biserică nouă, de zid. Vechea biserică de lemn a fost ulterior demolată iar materialul lemnos astfel rezultat a fost împărțit între câțiva săteni care au cărat materialele de construcție pentru noua biserică. Transformată în anexă gospodărească, s-a păstrat pentru mai bine de un veac, partea din față a vechii biserici în gospodăria lui Todor Pintea din Rus. Despre vechea biserică de lemn a satului Rus nu ne-au fost păstrate prea multe informații. În legătură cu această
Biserica de lemn din Rus () [Corola-website/Science/324599_a_325928]
-
cu care, materialul rezultat este împărțit între cei care au cărat materialele de construcție pentru biserica de zid, nou construită. Asfel ajunge în posesia lui Iosip Pintea o parte din vechea biserică, care este folosită pentru a ridica o anexă gospodărească, un ""grăjdoi"" care a rezistat mai bine de un secol în curtea urmașului lui Iosip Pintea, anume Todor Pintea, până spre sfârșitul anului 2011. Intenția de a păstra lemnele vechii biserici sau măcar a celor mai reprezentative elemente ale acesteia
Biserica de lemn din Rus () [Corola-website/Science/324599_a_325928]
-
bisericii se sprijineau pe o talpă și erau acoperite de cosoroabă, în care se mai văd urmele vechiului acoperiș. Înaintea intrării biserica avea un mic pridvor, deschis, probabil cu patru stâlpi. Prin reducerea lățimii vechii biserici, cu ocazia construitii anexei gospodărești a fost păstrat parțial și pridvorul bisericii. Din acesta au fost păstrați doar doi stâlpi. Aceștia, cândva frumoși decorați, acum mâncați de vreme, au două registre aproximativ identice. Fiecare dintre aceste registre, are o bază cu un diametru de aproximativ
Biserica de lemn din Rus () [Corola-website/Science/324599_a_325928]
-
viermilor de matase era larg răspândită și aproape fiecare gospodărie avea 2-3 “aguzi”. Femeile lucrau nu numai în gospodărie, dar și la câmp. Ele ajutau pe bărbați aproape la toate muncile agricole. Vară plecau la câmp dup ace terminau treburile gospodărești, ducând uneori în brațe un copil șip e cap oală de lut cu mâncare, obicei moștenit de la femeile dace. Bărbații, la rândul lor s-au dovedit a fi meșteri buni în construirea locuințelor și anexelor gospodaresticat și confecționarea obiectelor de
Buciumi, Bacău () [Corola-website/Science/324588_a_325917]
-
datoreaza mai multor factori umani; astfel: turismul necontrolat, braconajul, pășunatul răzleț, exploatările forestiere ilegale cu duc la suprimarea unor habitate, arderea vegetației, distrugerea unor exemplare din floră spontană, capturarea ilegală a unor specii din fauna sălbatică a parcului, extinderea anexelor gospodărești și terenurilor agricole sau practicarea unor sporturi extreme (mașini de teren, ATV-uri, motociclete) ce perturbă fonic arealul. Parcul Natural Munții Maramureșului a constituit un impresionant decor al filmului documentar „Țapinarii - Tribul Muntelui” în regia lui Petru Pap. Filmul a
Parcul Natural Munții Maramureșului () [Corola-website/Science/324814_a_326143]
-
află un al doilea portal, cu un concept similar cu cel al primului portal, dar susținut de atlanți iar nu de coloane. Prin acest portal se face trecerea în curtea a doua, unde inițial se aflau grajdul și alte anexe gospodărești. Samuel von Brukenthal și-a organizat colecțiile de artă astfel ca să poată fi vizitate încă din 1790, cu trei ani înaintea deschiderii Muzeului Louvre. Deschiderea oficială a muzeului a avut loc în anul 1817, fiind astfel cel mai vechi muzeu
Palatul Brukenthal din Sibiu () [Corola-website/Science/322747_a_324076]
-
an, clădirea a fost vândută lui Alecu Ghyka, tatal viitorului domnitor al Moldovei, Grigore Alexandru Ghica. Ulterior, conacul a revenit unui moștenitor al familiei Mavrocordat, fiind renovat în preajma anului 1900. El avea 36 de camere, un parc și multe anexe gospodărești. În perioada regimului comunist, conacul s-a ruinat. În anul 2007 mai existau doar un turn și câteva beciuri parțial surpate. Pe locul unde a fost conacul și-a extins curtea familia Nechitoaie, care a amplasat pe ruinele clădirii cotețe
Biserica Sfinții Constantin și Elena din Hărpășești () [Corola-website/Science/322126_a_323455]