6,255 matches
-
se sperie ! Și mai ales, că mai luăm și câte una în plus.” Zis și făcut. Da’ le spun: „- Măi, fiți atenți aici ! Nu cumva un strujan îl culegeți și unu’ îl aruncați cu..., cu ... Că eu vin și verific grămezile ! Dacă facem treabă și suntem serioși, păi facem treabă !” Da’, eu i-am văzut că majoritatea care erau, erau de pe la țară, veniți de la țară și cunoșteau meseria de cutare. Și ăia, într-adevăr, o făcut repede. I-am scris pe
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
treabă și suntem serioși, păi facem treabă !” Da’, eu i-am văzut că majoritatea care erau, erau de pe la țară, veniți de la țară și cunoșteau meseria de cutare. Și ăia, într-adevăr, o făcut repede. I-am scris pe fiecare de la grămezi... Maiștrilor le-am spus: „- Îi scrieți pe hârtie, la grămada cutare, Popescu, cutare, ăsta o cules două.” Trece-un timp vine și spune: „- To’arășul inginer, am vrea și noi să bem un pahar de vin.” „- Băi, da ! Întrebarea e
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
am văzut că majoritatea care erau, erau de pe la țară, veniți de la țară și cunoșteau meseria de cutare. Și ăia, într-adevăr, o făcut repede. I-am scris pe fiecare de la grămezi... Maiștrilor le-am spus: „- Îi scrieți pe hârtie, la grămada cutare, Popescu, cutare, ăsta o cules două.” Trece-un timp vine și spune: „- To’arășul inginer, am vrea și noi să bem un pahar de vin.” „- Băi, da ! Întrebarea e cam grea, da’ să discut cu șefii ăstia, că nu
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
le arunc...” Ei, când o văzut c-am terminat, când i-am înșirat pe ăia, am prins vreo două rânduri... Îți dai seama ! Ăia s-o speriat cât am cules. Plus altele două, când ne-am dus la a doua grămadă. „- Păi, să ne ducem în sat și să vedem, na !” „- Dacă, totuși reușiți s-aduceți, să veniți cu o canistră, aduceți și câteva pahare și-o cană, ca să nu turnăm cu canistra și o tavă de pus și le dăm
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
cu o canistră, aduceți și câteva pahare și-o cană, ca să nu turnăm cu canistra și o tavă de pus și le dăm înapoi.” Vin ăia cu o canistră de vin, vine cu tava cu paharele... „ - Măi, voi stați la grămadă, acolo, că eu vin la fiecare grămadă !” Vinul era cum e via toamna. Ce ? Mai ales femeile, săracele, cine bea vin că sărea căciula din cap ?! Ș-au băut ș-o mai rămas vin. Erau doi bătrânei, săracii, care luaseră
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
și-o cană, ca să nu turnăm cu canistra și o tavă de pus și le dăm înapoi.” Vin ăia cu o canistră de vin, vine cu tava cu paharele... „ - Măi, voi stați la grămadă, acolo, că eu vin la fiecare grămadă !” Vinul era cum e via toamna. Ce ? Mai ales femeile, săracele, cine bea vin că sărea căciula din cap ?! Ș-au băut ș-o mai rămas vin. Erau doi bătrânei, săracii, care luaseră cu loturile, ălea să culeagă porumbul, acolo
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
peste noi, noi rămânem acolo !” Și le spun la băieți: „- Băi, care vrea să mai bea vreun pahar de vin, uite, băi, bătrâneii ăia de-acolo o zis că ei vin cu vin, numai, hai să le culegem și lor grămezile de...” Imediat s-o dus niște șmecheri de-ăștia, care erau cu... le-o cules porumbul, o adus ăia vin, le-o dat vin... Acuma, instructorii când o văzut ne spun: „- Tovarășu’ inginer, dom’le, da’, dacă noi aducem o
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
de-ăștia, care erau cu... le-o cules porumbul, o adus ăia vin, le-o dat vin... Acuma, instructorii când o văzut ne spun: „- Tovarășu’ inginer, dom’le, da’, dacă noi aducem o remorcă și niște saci, încărcăm și niște grămezi de porumb ?” Era să-i zic: „- Dom’le, dumneata faci ca ăla cu felinaru’...”. [râde] Zic: „- Adă remorca și sacii și încărcăm și sacii, nu, nu.” O plecat unii la zece jumate, unii o plecat la 11. La ora unu
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
n-am nevoie să mă lăudați la Partid, eu mi-am făcut datoria, m-ați trimis acolo, 8 ore erau acolo, că ăia o făcut-o în 4 ore, bravo lor ! Păi, dacă eu mai făceam, mai culegeam jumate din grămezile de-acolo. Da’ eu am văzut ce-au cules ăia ieri, că tot ăia fuseseră de la Partid. Păi, ceia o cules un singur rând din rândurile astea. Și cam câți o fost ?! Că dacă nu știam. Păi zice cam tot
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
ăia ieri, că tot ăia fuseseră de la Partid. Păi, ceia o cules un singur rând din rândurile astea. Și cam câți o fost ?! Că dacă nu știam. Păi zice cam tot atâția ca dumneavoastră, da' ce, stăteau câte 10 la grămadă. Cum 10, dom'le ?! Da. Păi, 10... ce, trăgeau doi la un... erau grămezile făcute aiurea !... Și i-am dat o lecție ! Legat de dosar... mă duce dincoace, la Golăiești. Aici chiar că mi-o sărit țandăra... Ne ducem la
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
rând din rândurile astea. Și cam câți o fost ?! Că dacă nu știam. Păi zice cam tot atâția ca dumneavoastră, da' ce, stăteau câte 10 la grămadă. Cum 10, dom'le ?! Da. Păi, 10... ce, trăgeau doi la un... erau grămezile făcute aiurea !... Și i-am dat o lecție ! Legat de dosar... mă duce dincoace, la Golăiești. Aici chiar că mi-o sărit țandăra... Ne ducem la cules, ne ducem cu mașinile, cu autobuzele, cu oameni, când ajungem acolo, în centru
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
luați câte două rânduri că, vrei, nu vrei, tot îți rămâne din urmă, ori îți rămâne în spate, ori cutare, nu știu ce, da’ omu’ și rându’ ! Și n-aruncați, așa, pănuși de-astea, o lună de zile să-i culegem ! Faceți grămezile cât mai aproape !” Se face cam în jur de ora 11, 11 și ceva, vine-un șmecher de-ăla la mine și spune - acuma eram director - „- Dom’ director, da’ n-ați putut și dumneavoastră s-aduceți un utilaj de la Nicolina
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
a face comerț cu locuitorii din zona Fălciului, și chiar cu cei din străvechea așezare pe care astăzi o numim Huși. Anton I. Popescu găsește etimologia acestei localități în limba greacă hoos, hovs, hous (rădăcina hoo, hov), care înseamnă „îngrămădire, grămadă, morman, vârf, pământ scos dintr-o groapă”, explicație preluată de la Anatole Baille (Dictionnaire grec-français, ediția V, p. 2145). Fonetic, etimologia pare cel puțin stranie, de aceea e bine să așteptăm și opinia lingviștilor. Se poate conchide că lipsesc studiile lingvistice
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
pe timp nedefinit. Poate că dacă un junky s-ar putea menține Într-un proces constant de renunțare la drog, ar putea atinge o vîrstă fenomenală. Marfa e o ecuație celulară care ne Învață lucruri general valabile. Am Învățat o grămadă folosind-o. Am văzut viața măsurată În pipete cu soluție de morfină. Am trăit senzația agonizantă de privare din starea de sevraj și plăcerea ușurării, atunci cînd celulele Însetate de marfă beau din ac. Poate că orice plăcere e ușurare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
imaginez c-ajunsese Într-o fază În care putea să modifice Înfățișarea lucrurilor astfel Încît să corespundă nevoilor lui și cînd se uita pe sală, vedea o clientelă distinsă și diversă, probabil bine Îmbrăcată, În stilul de la 1910, nu o grămadă de drogați cu aspect ponosit, veniți să-l facă de o rețetă pentru morfină. Roy pleca pe mare la intervale de două sau trei săptămîni. Călătoriile lui erau În Transporturile Militare și, În general erau de scurtă durată. CÎnd era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
plasăm iarba. A găsit o lesbiană pe nume Marian, care locuia În Village și zicea că e poetă. Țineam iarba-n apartamentul lui Marian, Îi Îndesam cît putea să folosească și Îi dădeam cincizeci la sută din vînzări. Știa o grămadă de fumători. Altă lesbiană s-a mutat cu ea și de fiecare dată cînd mergeam la Marian, o vedeam pe namila aia roșcată de Lizzie uitîndu-se la mine cu ochii ei reci, de pește, plini de o ură prostească. Într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
el doar face rost pentru cîțiva „tovarăși” și „gagici” pe sprînceană, fiindcă e branșat. Toată lumea știe că furnizorul e chiar el, dar dă rău s-o spui. Dumnezeu știe de ce. Pentru mine fumătorii de iarbă sînt de nepătruns. Există o grămadă de secrete În branșa asta și inițiații păzesc aceste presupuse secrete cu o viclenie imbecilă. De exemplu, iarba trebuie tratată, altfel rămîne verde și zgîrie gîtul. Dar Întreabă-l pe un fumător cum se tratează buruiana și o să se uite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
Era Încolțit din toate părțile și pentru el nu exista altă cale decît În jos. CÎnd nu reușea să găsească marfă - ceea ce se-ntîmpla cam În jumătate din timp -, bea și se pastila. Avea doi fii adolescenți, care-i făceau o grămadă de probleme. În vremurile astea de restriște George era pe jumătate bolnav În cea mai mare parte a timpului și nu le făcea față derbedeilor ăia. Fața lui purta urmele confruntării mereu pierdute. Ultima oară cînd am fost În New York
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
Lasă-te să cazi tare peste el și gata! - Roy, pentru numele lui Dumnezeu, hai să coborîm ! O să se scoale. Am dat să mă ridic, dar Roy m-a ținut. Brusc, mi-a tras un ghiont zdravăn și am venit grămadă peste fazan. - L-am scos acuma. - Portofelu’? - Nu, pardesiu’. Ieșiserăm de-acum la suprafață, pe linia aeriană. Mi se-ntorsese stomacul pe dos de frică și toți mușchii mi se-ncordaseră de la efortul făcut ca să mă controlez. Fazanul era doar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
greșit. I se poate Întîmpla oricui. Acum ascultă. O să-ți dau drumu’, dar va trebui să cooperezi cu noi. Altfel n-o să te pot ajuta”. Sau Îl pocnesc pur și simplu peste bot și zic: „De unde-ai luat?” Cu o grămadă de oameni nu e nevoie de mai mult. Găseai un exemplu pentru fiecare tip de informator, vădit sau potențial, printre clienții mei. După discuția cu recepționerul, m-am mutat la alt hotel și m-am Înregistrat cu un alt nume
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
bulău acolo. O liotă de puști, niște derbedei mici și răi. Îți iei ceva de la butic și vreun mucos vine și-ți zice „Dă-mi-o mie”. Dacă nu-i dai, Îți frige una-n clanță. P-ormă se reped grămadă pe tine. N-ai cum să-i dovedești pe toți. Un dealer de la o casă de pariuri din East St. Louis descria o metodă de obținere a acidului carbolic dintr-o rețetă pentru fenol, ulei aromat și tinctură de opiu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
se ridică la suprafață și poți să-l scoți cu o pipetă. Iese negru, de zici că-i catran. - Așa c-ajung În Philly bolnav ca dracu’. - Și zice nea doftoru’: „OK, cît folosești?” - Ați luat vreodată Dilaudid praf? O grămadă au mierlit-o cu ăsta. Cam cît poți lua c-un capăt de scobitoare. Pe capăt, adică, și-atît. - Pregătită și trasă-n venă. - Dus. - Luat. - Asta era-n ’33. Treiș’opt de dolari uncia. - Făceam o pipă dintr-o sticlă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
ca un fermier bătrîn sau ca orice bătrîn slab și stafidit, dacă n-ar fi fost ochii lui cenușii, senini și reci din spatele ochelarilor cu ramă de oțel. Ăștia erau cei doi prieteni ai lui Riordan. Toți trei stătuseră o grămadă la pușcărie - mai ales În pușcării federale - pentru trafic de droguri. Erau sociabili, dar păstrau o anumită rezervă. Susțineau că vor să se lase de droguri pe bune, fiindcă agenții federali nu-i lăsau deloc În pace. Cum spunea Sol
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
către cine? am Întrebat. - Nu știu exact. A fost un avion care ne-a urmărit o vreme. Îl auzeam de fiecare dată cînd ieșea să-și aprindă pipa. Să-ți spun ceva cu care s-ar putea să cîștigi o grămadă de timp. Locul În care trebuie să cauți informații e Hotel Frontier. Aceiași tipi care țin aici Hotel Frontier controlează Hotel Standish În Philadelphia. SÎnt băgați pe narcotice și sînt În legătură cu comunismul. - Nu riști dacă vorbești așa? Nu știi cine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
de slăbiciune extremă, ca după un șoc. Te simți ca și cum scurgerea de energie vitală ți s-ar fi Întrerupt și toate celulele din corp ți se sufocă. Întins pe banchetă, mă simțeam ca și cum m-aș fi redus treptat la o grămadă de oase. Am stat la secția 3 vreo trei ore și apoi garda ne-a urcat Într-o dubă și ne-a dus la Închisoarea din Parish. Habar n-am din ce motiv. Tipul cu pipa ne-a luat de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]