7,948 matches
-
grijă. Încă puțintel. Lasă acum, fă în partea cealaltă. Așa, bine! Trebuie să fie preciși, simetrici. Și acum, fă-i gurița. Bagă de seamă! Observă modelul când stă serios. Vezi? Are forma unui arc. Așa! Cu multă grijă, dă-i grație și expresie. Buzele trebuie să aibă, în colțurile gurii, zâmbetul care stă să apară. Așa! Foarte bine. Acum, ia dalta, nu aceea, ia-o pe cealaltă, măsura doi, așa, aceea, și fă-i gropița de sub năsuc. Fii atent, nu prea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
ceea ce nu înseamnă că n-a existat o sensibilitate exagerată în perioada lui Rousseau și Greuze sau răceală în timpul lui David și al neoclasicismului; două nume domină ilustrația cărții: Marillier și Moreau cel Tînăr, pe care îl vedem evoluînd de la grația secolului al XVIII-lea pînă la rigiditatea stilului Empire. Ar trebui să-i mai menționăm pe: Choffard, Coigny, Gabriel de Saint-Aubin etc. Tot în această perioadă apar în interiorul cărții ilustrații colorte, obținute cel mai adesea printr-un procedeu de reperare
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
electoral pentru Năstase, dar și pentru Geoană, cap de listă în Bănie. Candidații PSD au folosit din plin decorul sărbătorii de Sfântul Dumitru: ei s-au aplecat smeriți asupra moaștelor și s-au ridicat împărtășiți din popularitatea fondatorului PSD. Cu grație, biserica a făcut figurație. Dacă la Craiova dl Iliescu a invocat statutul său prezidențial, la București și-a dat jos masca. „Președintele tuturor românilor“ l-a lansat pe Năstase în cursa prezidențială, în fața unei săli destul de goale, în care baloanele
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
Dacă n-ar fi tragic, aș râde. Sunt deja volume întregi apărute, o vedere completă și complexă a PSD din interior. Așa arată PSD când rămâne singur cu el însuși. Așa arată partidul care a câștigat alegerile în anul de grație 2004, când România încheie negocierile de aderare la Uniunea Europeană. STRIGOIUL CARE VREA SĂ COABITĂM Iliescu nu mai e decât un „strigoi“, un cadavru politic care nu te lasă să trăiești. Mărturisesc că era să mă ducă de nas cu atitudinea
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
în degringoladă, măcinat de lupte intestine și cocoșat sub scandaluri de corupție. Se adaugă perspectiva unui raport de țară favorabil integrării, care va ridica moralul populației cel puțin până când aceasta va începe să plătească costurile. Anul 2006 este intervalul de grație, cel mai potrivit unei mutări de succes pe tabla de șah a politicii românești. PD pare să forțeze lucrurile, iar spectrul președintelui Băsescu mânându-l din urmă nu e de natură să îi liniștească pe liberali. Însă nimic nu se
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
tăvăliți în cerneala oficiosului PRM: nemernici, alcoolici, infractori etc. Corneliu Ciontu, fostul locțiitor al lui Vadim, vorbește despre un partid în disoluție. Probabil că Gigi Becali l-a auzit și s-a decis să îi dea PRM-ului lovitura de grație. El i-a propus lui Vadim Tudor o alianță. „Voiam să fac un joc. Ziceam să îi fur partidul ăla al lui, că acolo sunt și oameni de bună-credință. Să merg cu el o vreme, iar după aia să-l
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
printr-un suflu proaspăt și generos, D-nul Coșbuc este adevăratul poet al țăranului român, căruia i-a cântat, în chip fericit, toate faptele vieții obișnuite. Știe să redea aspectele colorate ale vieții populare și simple, sentimentele naive ale ruralilor, grația iubirii ingenue, luminile dimineții, culorile cerului, poezia naturii, a nopții de vară, a vântului și a ploii. Deține taina inspirației agreste, pastorale, bucolice, pe care a răspândit-o în Balade și idile, Fire de tort, Ziarul unui pierde-vară. Simte și
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
cele mai desăvârșite creații din poezia românească. A tradus Eneida în versuri românești, din Dante și Sacontala de Kalidasa. C. Cosco publică frumoase versuri prin reviste, ca și Roza Covrig. Șt. Cruceanu plânge cu emoționante Lacrimi; Maria Cunțan are o grație tandră și tristă. A.C. Cuza are un spirit mușcător. Davidescu și-a jurat să întinerească prozodia. Traian Demetrescu a avut o sensibilitate ascuțită și maladivă care s-a concentrat în strofele din Senzitive, cu toată acea melancolie pe care o
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
a alina nostalgiile și amărăciunile din noi, a adormi dorințele care ne bântuie și curiozitățile noastre morbide. Franța, țară a visului și-a idealului, țară a sentimentelor naive și cavalerești, a elanurilor nebunești și radioase, țară a Frumosului, Inteligenței și Grației pentru a fi bucuria și delectarea spiritului nostru, de vreme ce numai ea ne aprinde toate entuziasmele și ne poate face să-i împărtășim urile." Macedonski a publicat o culegere de poezii scrise în franceză, Bronzes. Iată una dintre ele. AVATAR C
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
Dimitrescu, violoncelist și compozitor, Floridor, compozitor de romanțe și operete, M. Polizu-Micșunești, autor de romanțe în stilul popular românesc, Ștefănescu, Scărlătescu, D-ra Solacoglu, și D-na de Nouvina, cântăreață. Arta populară Însă arta populară românească se manifestă cu mai multă grație, originalitate și veselie în mica industrie rurală: țesături, dantelă, broderie, împletituri, ceramică, unelte din lemn pirogravate. Aici se înalță și surâde sufletul neamului, cu atâta strălucire, măsură și armonie încât nu-i mai recunoști pe romanii cărora Vergiliu le spunea
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
floare, Abia mă-ncălzesc la soare, Și pe mine cade-ndată Umbră neagră-ntunecată, Încât nime nu mă vede, Floare sunt ori iarbă verde"". Această imagine a vieții ne duce cu gândul la Bossuet: "Ea înflorea dimineața,, știți cu câtă grație. Iar seara o văzurăm uscată". Motivele de acest gen abundă. Nu doar arborii și plantele, fântânele și grânele preocupă gândul încântat al aezilor, ci și animalele de fermă, caii, câinii, turmele au predilecția lor. Cântecele lor au o mireasmă de
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
valorile hedoniste asumate la modul ostentativ atât în povestirea propriu-zisă, cât și în narațiune. Reculul poveștilor deocheate tradiționale și difuzarea masivă a pornografiei sunt incontestabil legate. De altfel, literatura pornografică este ea însăși derivată din universul vorbelor deocheate. Într-adevăr, grației tiparului, textul pornografic a putut să se elibereze de constrângerile interacțiunii orale și ale convivialității. Se regăsesc aici cele trei roluri ale povestirii deocheate pe care le evidențiază analiza freudiană (povestitorul, alocutorul complice, femeia agresată), dar povestitorul are în spatele lui
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
ori, o poezie de atmosferă sau mai bine zis o poezie a atmosferei, aspirând la imaterialitatea aerului și la imponderabilul unor nebuloase stări de conștiință. Proclamă transparențe, dar și viziuni de o densitate telurică, și adesea face aceasta în limbajul grației. De neuitat rămâne imaginea aceea a lui „Danilov“ impusă în volumele anilor ’80, de la Fântânile carteziene până la Deasupra lucrurilor, neantul, perambulând printr-un Copou metafizic, citindu-l pe Borges, sau așezat cu capul în mâini, schițând acțiunea poetului reflexiv peste
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
aceea este surprinzătoare vădita prefacere prin care trece un poet, altfel, monocord și autosuficient, cu toate că nimic nu-l împinge la schimbare. Volumul din 2007, Centura de castitate, anunță din titlu o austeritate ce echivalează cu o cale nou descoperită către grație: ascetismul, înfrânarea, anularea fiorului vital. Și totuși, poemul omonim vorbește tocmai de încercarea unui nonagenar, Feofan, pictor de biserici și meșter de lăcate, de a-și deschide lacătul propriei centuri de castitate pe care o vede în vis, „scârțâind în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
este povestea unei apoteoze, anume construită astfel de către autor. Secvențele în care e împărțită cartea semnalează această ordine sacră: „Insomnia“ e urmată de descoperirea „Feței lăuntrice“, ceea ce duce în punctul zenitului, acolo unde locuiește „Lumina“. Poezia rămâne un teren rezervat grației, plutirii sub zodia spiritului. Prozei i se cuvine zona pământeană, a încercărilor și a exhibițiilor metafizice. Salvarea nu poate fi însă găsită decât în vers. Într-adevăr, poetul e mai puțin prezent ca „actant“ în acest volum: el este „martor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
în care am investit mult, alături de colaboratoarele mele atât de fidele și de apropiate, Oana Radu și Ștefania Ferchedău: laboratorul de creație Andrei Șerban. Intitulat „Academia itinerantă“, atelierul de la Plopi a coagulat, cu răbdare și fără multă vâlvă, starea de grație pe care o construiește întâlnirea fericită între fantezia febrilă a scriitorului (Tatiana Niculescu Bran), generozitatea sensibilă a unor gazde (doamna Mili și Nora), iubirea de-a ucenici a actorilor (o parte deja lucraseră cu Andrei Șerban în Purificare, Don Juan
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
final, aventura noastră comună tenta, în mod cu totul surprinzător, seninătatea. Nu ne așteptaserăm la un astfel de rezultat de la o poveste înspăimântătoare precum cea de la Tanacu. A treia impresie Programul la care-i supune Andrei Șerban pe actori are grații și rigori benedictine: ora et labora sunt cuvintele de ordine subînțelese, fără să devină niciodată constrângeri explicite. Subiectul cărții mele se potrivea ca o mănușă acestei abordări în care efortul fizic și emoțional al actorilor se întâlnea cu neliniștile și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
obiecte, îmbrăcăminte, muzică, eroi și atitudini“, care exprimă o formă de protest. Pentru Melly, acest protest era mai mult parazitar decât creativ, motivat în principal de invidie. Totuși, la începutul anilor ’60, a fi tânăr era considerat o stare de grație; tinerețea însemna frumusețe și adevărul resemnificat. O mare parte din cultura tinerilor se orientează spre o imagine strălucitoare și fascinantă a morții. Cultul morții a dat popului impactul său cel mai radical, de la „martirul“ James Dean, până la nihilismul punkului și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
și mai viu (și nu doar pentru că Marius Florea Vizante ar fi fost mai aproape de vârsta eroului). Nu sunt în măsură să spun că atunci era vremea lui (a filmului), dar cred că lucrurile au un termen de garanție, de grație. Pe de altă parte, e foarte bine că Nae Caranfil l-a făcut, pentru că a scăpat de obsesia lui. Din acest unghi - și cu tot ce strânge ca materie și referințe (biografice, literare, cinematografice etc.) între generice -, Restul e tăcere
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
ne apropie și mai mult originalele. Categoric, filmul îți face o mare poftă de Beatles, dar te lucrează, cum făcea și Frida, pe palierele subtile dintre culoare, formă și sunet, pe filierele acelea sinestezice care se deschid în stare de grație. Across the Universe se vede și se ascultă cu aceleași simțuri. Julie Taymor vine cu un caleidoscop suprarealist Într-un context actual în care filmul muzical ia forma filmului biografic, vezi Walk the Line sau Ray - urmând fidel linia roșie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
ascult colinde adevărate, văd mii de beculețe strălucind prin brazi, lumânări aprinse peste tot și mă liniștesc ca prin farmec. rockin’ by myself Eric Clapton Dumitru UNGUREANU Ce poate face un om blagoslovit de Dumnezeu cu har, talent, noroc, șansă, grație, farmec și-alte sinonime ale fericirii de-a fi un Ales? Mai întâi, tânăr și nechibzuit fiind, și pe deasupra risipitor cu talentul dat, de care poate nu știe, își bate joc de sine și de Pronie. Însă Dumnezeu nu se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
prefață că Samuel Pepys îi nota sublimei lui consoarte și zilele de menstruație... ceea ce nu-i de ici, de colo... o iubea omul până la ultima mireasmă... și cea mai delicată, cred eu... Femeile, în perioada dificilă, au un soi de grație bolnăvicioasă, o sexualitate exaltată, vecină cu isteria dulce a iubitelor nefutute cu anii... de cavalerii lor plecați în cruciade absurde... mai și înjugându-le pizdanca în centuri ruginite de castitate... oh! Să nu delirez... Jurnalul pentru Stella (sunt scrisori de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
oare nu exagerează când în timpul toastului citează din Browning (în fond, ceilalți sunt niște inculți) etc. Într-adevăr, discursul e imbecil și savuros în același timp, mai ales în momentul în care cele trei babe sunt asemănate cu cele Trei Grații. Suntem de câteva pagini în tărâmul morții Party’s over. Toată lumea pleacă. Iar aici se produce ruptura. Undeva, în salon, D’Arcy se lasă înduplecat să cânte. Oprită pe scări, cu spatele, Gretta îl ascultă fascinată. George devine neliniștit. De
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
râsetelor și disputei de pe treptele din față, de câteva acorduri la pian și câteva note cântate de glasul unui bărbat. Stătea nemișcat în întunericul holului, străduindu-se a prinde melodia acelui glas și privind în sus, spre soția lui. Avea grație și mister în atitudine, de parcă ar fi înfățișat un simbol. Se întrebă ce simbol putea înfățișa o femeie stând pe trepte, în umbră, și ascultând o muzică îndepărtată“. Femeia înfățișa moartea. Încercați să vă imaginați sfârșitul petrecerii: toată lumea ghiftuită, toată lumea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
putea înfățișa o femeie stând pe trepte, în umbră, și ascultând o muzică îndepărtată“. Femeia înfățișa moartea. Încercați să vă imaginați sfârșitul petrecerii: toată lumea ghiftuită, toată lumea amețită, îmbujorată, prin ușa întredeschisă frigul se insinuează punând culoare în obraji celor Trei Grații... brusc, lumina se stinge, un singur reflector luminează o femeie stând pe treptele scării, de undeva, de departe, răzbește o voce răgușită, cântând stângaci. Gabriel le spune invitaților aflați pe picior de plecare povestea calului Johnny și a bătrânului său
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]