5,954 matches
-
unui paradis de primăvară, când te simți singur, infinit de singur, într-adevăr astfel ocrotit. * „Gloria dinaintea poporului, iată la ce trebuie să năzuiești. Nimic nu va egala vreodată privirea umedă a cârnățăresei care te-a văzut la televizor.“ Baudrillard. * Groaza de sărăcie face cultura marilor metropole. „Nevroza fundamentală“ a individului, cum ar fi zis Freud, nu își mai suge sevele din obsesia morții. Sărăcia este de departe factorul existențial care declanșează bolile psihice ale mulțimilor puternic urbanizate. Reprezentarea sărăciei poartă
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
însă niciodată spunând că ar trebui să se retragă, să-și digere ori să-și transfigureze nevoia maladivă de a fi adulat, aplaudat. Nu l-am auzit niciodată sugerând că poate ar evolua pe o orbită anacronică, pustie, părăsită cu groază până și de alții ca el, nocivă oamenilor pentru că sătui de profeți siniștri. L-am auzit însă vorbind cu mare convingere despre o posteritate care va repara fără îndoială nedreptatea asta strigătoare la cer. Nefericirea este că face totul ca să
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
anume doamnă Hervey, autoare de romane, leșină la vederea zeului-poet. (Isabel Clarke, Byron and Shelley, 1933.) * Moartea nu are vină, moartea este impresarul de geniu al durerii. * Deși te învață muțenia, ratarea provoacă urletul tuturor celulelor din tine, urletul de groază că li se vor interzice alergarea și reproducerea, că vor fi strivite de cerul flasc al unui trup libidinos de neputință și că vor pieri din cauza unei lașități pe care nu o cunosc și care le-a îmbolnăvit zeul de
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
să stai la mine cât de mult dorești! Copilul, surprins de cele auzite, rămase fără cuvinte. Nimeni nu îi mai spusese așa ceva. Deodată, îl cuprinse un fior... Nu știa prea bine ce înseamnă asta, dar nu era un fior de groază sau frică, ci era unul de fericire, ceva ce nu mai simțise niciodată. - Este cel mai frumos cadou pe care-l puteam primi. Nici nu știu cum să vă mulțumesc! Ochii băiatului străluceau de fericire, de parcă nici nu mai simțea gerul iernii
Poveste de Crăciun by Violeta Sabina Lazar () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91531_a_92903]
-
uimește este faptul că nu se aude nici un strigăt, nici un trăiască, nici un la moarte, un cuvânt de ordine care să exprime ceea ce vor oamenii, numai această tăcere amenințătoare care dă fiori pe șira spinării, Reformați-vă limbajul de film de groază, poate că, la urma urmelor, oamenii sunt doar obosiți de cuvinte, Dacă oamenii obosesc de cuvinte, eu rămân fără slujbă, Nu cred că ați spus pe ziua de azi un lucru mai adevărat, Adio, domnule primar, O dată pentru totdeauna, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
te face să te simți ca și cum ai fi Învelită bine cu o pătură de iubire, declară Marci, râzând copios după ce a spus aceste cuvinte, cu ochii sclipindu-i. „Oare chiar toată lumea din New York lua pastile“, m-am Întrebat eu cu groază. „Oare de-aia arăta Phoebe Întotdeauna atât de țanțoșă? Cum altfel să reușești să te descurci cu trei copii și cu o afacere care impunea un anumit stil de viață? Dumnezeule“, m-am gândit eu, „poate că și Kate Spade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
l-am Împrumutat Sophiei, ca apoi ea să mă trădeze În felul ăsta, furând soțul uneia dintre cele mai bune prietene ale mele, când eu am avut atâta Încredere În ea? Îți dai seama? M-am uitat la Marci cu groază. —Știu. Și eu rămăsesem fără cuvinte. Să tratezi pe cineva așa după ce ți-a dat cu Împrumut Sfântul Graal al ținutelor vestimentare pentru zăpadă. —Bine, păi, hai că mă duc acasă să... meditez, ce știu eu, am oftat nefericită. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
reinventase ca dublura lui Smith, epurând orice urmă a personalității proprii pentru a se strecura în mintea și sufletul unui mort. Era o lovitură de teatru remarcabilă, o mică vrăjitorie psihologică față de care creierul bietului Harry nu putea nutri decât groază și venerație. Dryer făcuse mai mult decât să copieze aspectul și atmosfera uneia dintre pânzele lui Smith, imitând tușele aspre ale cuțitului de paletă, colorația densă și stropii aruncați la întâmplare, el îl împinsese pe Smith infinitezimal mai departe decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
revărsându-se lui Tom, la o cină în Brooklyn, i-a descris lunile acelea ca pe perioada cea mai amețitoare și mai chinuitoare din viața lui. Era prins într-o stare de teamă permanentă, după spusele lui, și totuși, ignorând groaza, ignorând convingerea că avea să fie prins în cele din urmă, era fericit, mai fericit ca niciodată. De fiecare dată când reușea să mai vândă un Smith fals unui director japonez de corporație sau unui proprietar argentinian de firmă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
ia, întregul cer s-a prăbușit peste ea. Rareori mi-a fost dat să văd un chip schimbându-și expresia mai rapid decât al ei în momentul acela. Într-o străfulgerare, zâmbetul luminos s-a transformat într-o privire de groază devastatoare, tăioasă. Și-a trântit palma peste gură și, în câteva secunde, ochii i s-au umplut de lacrimi. Nu te speria, scumpo, i-am spus. N-ai făcut nimic rău. Dar făcuse. Conform regulilor ei, făcuse și, după expresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
cina de săptămâna trecută, cu Harry? — Când ți-ai vărsat vinul roșu pe pantaloni? Cum aș putea-o uita? — M-am mai gândit la câteva din lucrurile pe care le-ai spus atunci. Dacă-mi amintesc bine, am spus o groază de lucruri. Cele mai multe din ele tâmpite. Monumental de tâmpite. — Nu erai în apele tale. Dar n-ai spus nimic tâmpit. — Cred că erai tu prea beat ca să mai observi. — Beat sau nu, trebuie să știu ceva. Vorbeai serios când spuneai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Cei doi Chowderi țin bine la băutură și, cu trupul lui mare și poftele uriașe, Tom poate bea cot la cot cu ei, dar eu sunt un fost suferind de cancer, slăbănog și cu o capacitate mică, și mi-e groază la gândul că m-aș putea trezi mâine dimineață mahmur. Mă așez pe marginea patului lui Lucy și îi citesc din romanul lui Zane Grey până închide ochii și adoarme. În timp ce intru în camera mea, alături, aud hohote de râs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
coborât scara care ducea la parter și, fără a se osteni să îl bage în seamă pe Rufus, Harry a țâșnit de la masă și s-a repezit pe urmele lor. Rufus l-a urmat - dar încet, prudent, aproape încremenit de groază. Până să coboare el treptele, Dryer și Trumbell ieșiseră deja din magazin și Harry smucea ușa de la intrare - continuând să hohotească, în continuare pe urmele lor. Un taxi era parcat la bordură, cu motorul și aparatul de taxat mergând, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
las să îl și jefuiască. I-am cerut lui Tom cheile de la biroul de jos și, pentru că era, pentru moment, într-o stare de aiureală atât de profundă (îndurerat de moartea neașteptată a șefului său, tremurând de bucurie și de groază la această apropiere de M.F.P., făcând tot ce-i stătea în puteri pentru a-l consola pe aproape neconsolabilul Rufus), a băgat distrat mâna în buzunar și mi le-a întins. Abia când am ajuns la ușă și-a venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
sugereze presa. Pe bune sau nu, vrăjitoarele cu pricina nu ar fi interesat pe nimeni dacă nu ar fi fost săltate cu mascați și, mai ales, dacă nu s-ar fi răspîndit zvonul că în toată tărășenia sînt implicate o groază de vedete. Dar oare chiar așa să fie ? Nici asta nu putem afla din presă. Astfel, de pildă, în Adevărul din 14 decembrie, pe prima pagină jurnaliștii anunță că „în «agendele de lucru» ale vrăjitoarelor erau trecute și persona lități
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
acribie. „Elimini îndoiala și te pui în siguranță !”, am comentat eu. Dacă o sută de alți autori, aleși dintre trendsetter-ii academici, spun acest lucru, înseamnă că nimeni nu se poate îndoi de ceea ce ai tu de spus. Și astfel, o groază de articole nu mai spun, de fapt, nimic nou, ci doar puțin altfel, întărind astfel certitu dini plate în loc să genereze îndoieli profunde. Surfingul, despre care ne-a avertizat deja McLuhan cu mulți ani înainte ca acesta să devină practică de
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
cultural”, că adică așa sînt femeile românce, au asta în sînge, au, n-au treabă, în fiecare duminică la ora 10 fix scot covorul din casă, caută cel mai apropiat colț de iarbă, și dă-i și freacă ? Cunosc o groază de românce la Paris care nu spală covorul pe gazonul din fața casei în fiecare duminică. Pe de altă parte, nu e greu să regăsești în această întîmplare pathos-ul bunei gospodine de la țară (și nu numai), dăruită trup și suflet îngrijirii
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
la intrare și m-am uitat să nu fie și birja lui prin preajmă, fiindcă m-am învățat s-o recunosc de la distanță, s-o decupez din tapetul străzii. Nu știu dacă speram s-o văd sau, dimpotrivă, mi-era groază să fie așa. Nu, nu era, însă i-am văzut urmele în zăpada proaspătă și-am privit ca proasta după ele. Ne-am făcut planul, cu Vasi: prima oprire pe strada noastră, la Marie Rose, modistă, croitoreasă, lenjereasă și multe
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
un fel de putere interioară a ei, de care ea însăși nu părea să fie conștientă. Sau era? Dar între timp lucrurile au evoluat rău pentru ei. Teatrul Liric arsese aproape în întregime. Alexandru se gândea cu un fel de groază că sala în care dansase cu ea, în care-i căutase răsuflarea și parfumul, se făcuse scrum. Era ca și cum ar fi ars o parte din povestea lui, ca și cum ar fi ars parfumul ei, și pașii ei, și răsuflarea ei, și
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
cum îi era făcută gura - îi puțea. — Bă, ăsta, cu mama nebună, hai, fă-te’ncoa cu pomana porcului. Băiatul, care suporta de-obicei agresiunea ca pe-o doctorie amară al cărei gust trece după un timp, își aminti cu groază că tocmai azi avea două lucruri pe care bețivanul nu trebuie să le găsească cu nici un chip: văcuța primită de la Dan, Fira pe numele de botez, și plicul domnișoarei Margulis. Scoase așadar, strategic, banii de tramvai pe care i-i
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
nu strici nimic. Nici măcar o petală, spunea patronul, deși la unele buchete de trandafiri era aproape cu neputință. Se gândi la mama lui, care iarna găsea mai greu de lucru, iar când avea crize n o mai voia nimeni. Iar groaza lui era să nu ajungă ea la Mărcuța și el la orfelinat, cum îl tot amenința o vecină din mahala. Scoase plicul din groapa cârțiței, rupt și ud. N-avea cum să-l ducă așa, nici la domnul Alexandru Livezeanu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
chip. După ce se terminară cântecele de-afară și din casă, intră și Alexandru, spuse că a avut el grijă de darurile pentru colindători și-l rugă pe Costache să i acorde două minute, după cină. Spaima Marioarei se transformă în groază, iar Mișu începu să-și dea și el seama că ceva nu-i în regulă și că bănuielile lui de mai înainte au nimerit alături. Părinții, în schimb, întremați de comuniunea dintre vocile lor, nu băgară nimic de seamă, parcă
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
corului n-a mai vrut să-i dea partea lui de câștig din traistă, vasăzică a rămas numai cu bănuții și cu ce apucase să-și pună în buzunare. S-a strecurat pe ulița lui prost luminată, pe furiș, cu groaza în suflet să nu-l întâlnească pe Botosu și să rămână chiar fără nimic din toată munca, anul trecut așa se întâmplase. Pestrița dormea în bucătărie, iar mama în casă, Slavă Domnului, se întorsese, dar băuse iar, asta însemna c-
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
făcut-o pentru azi după-masă, când pleacă amândoi, cu Jacques, în vizită la domnul doctor Rizea, care l-a operat pe fratele meu acum doi ani. L-a salvat, dar mie mi-e greu să-l văd, îmi reamintesc toată groaza de-atunci. În schimb, dragul de Jacques îl iubește mult, iar acum mi-a spus că-și ia cu el flautul să-i cânte menuetul lui Händel. Dar poate că domnul Al. L. nici nu vine, cine știe... Nu-nțeleg
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
băiatul îi confirmă că n-a mâncat și n-a băut, dar s-a găinățat, cum se și vede. Ba a făcut mizerie și prin casă, că el i-a dat drumul din colivie, și-apoi s-a luptat o groază de timp ca s-o pună îndărăt. Portarul hotărî s-o ia el înapoi și la primăvară îi dă o pereche, da’ numai după ce le face coteț. Porumbelul nu se ține-n colivie, ca papagalu’ sau canaru’, că-l omori
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]