5,849 matches
-
fapte rele, mărunte. La Fălticeni am predat și Geografia. Mi-aduc aminte și astăzi de clipele când tocmai explicam elevelor despre univers și formarea planetei noastre. La un moment dat, observ copiii (...) cu ochii măriți, ca și mine probabil, de groaza a ceea ce este minuscula noastră ființă În văzduhul Întunecat! În concluzie, ce bine că noi ne ocupăm cu lucruri mai frumoase! Noi vă dorim din tot sufletul numai bine și sănătate. Cele cuvenite Doamnei și Dvs. și Încă o dată multe
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
depășit timpul ce-l aveam la dispoziție și ar fi diluat impresia de „fantastică concentrare spirituală” Într-un spațiu extrem de restrâns, ca acela al Fălticenilor. Ca atare, m-am limitat la micul, dar mirificul orășel-muzeu. și nu am greșit! 1027 groază (30 nov.), În care am terminat - susținut și predat un studiu pt. un proiect contractat cu străinătatea. Am reușit a fi punctual, dar cu prețul câtorva nopți absolut albe, care m-au cam dereglat. Continui acum, anunțând În primul rând
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
o discuție de cinci minute, care sfârșește cu 300 de lei vârâți discret în buzunar la salopetă și mașina intră în revizie. Fostul pacient, om de treabă totuși, mă cheamă să văd ce are mașina și începe să mă ia groaza. Contactele electrice făcute de mântuială, șurubăria de dedesubt nestrânsă, piulițele jucau pe șuruburi, pierdusem câteva. Aflând că sunt medic și unde lucrez, câțiva mecanici interesați de starea lor de sănătate s-au oferit să lucreze ei la revizie și, să
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Cum ați reacționa, domnule Ceaușescu, dacă o bună parte dintre membrii de partid (la început, poate numai câțiva și apoi mai mulți) vă vor înainta demisia din partid, motivând-o sau nemotivând-o? I-ați aresta ca să băgați teama și groaza în ceilalți? Eh bine, vă pot spune că nu le veți putea face nimic, căci nu aveți niciun drept, iar o măsură represivă va arunca o lumină și mai neagră în plus asupra persoanei și politicii dvs., care și așa
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
surprinderea mea, pașaportul a fost aprobat. Era prima dată când ni se permitea să călătorim Împreună. La Berlin, funcționarii de la DAAD erau cât pe ce să sucombe sub efectul șocului. Mă priveau ca pe o fantomă, nu-și ascundeau deloc groaza și bucuria. Până la urmă, mi-au arătat scrisoarea de invitație trimisă, firește, la timp, și Întoarsă la expeditori cu ștampila (caragialiană?): „adresantul necunoscut”. Doar farsa socialistă putea opera asemenea complicitate dintre bine și rău, ghinion și noroc. Dacă aș fi
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
pleca și eu, cum scria Fundoianu, nici că voi ajunge cândva la Bard College, coleg cu cea care scrisese peste ocean memorabila frază despre o lume pe care o cunoscuse doar indirect, prin martori și lecturi... adică Marry McCarthy și groaza ei față de „tăcerea de gheață” a societății totalitare, unde și „căderea unui ac” pe podea este percepută ca o enormitate. Prietenul din Iași se decisese să ofere „extra-teritorialului” trădător și cosmopolit, cum mă numea presa de gang partinic, un subterfugiu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
prezentul calm al fericirii conjugale testează incertitudinea viitorului, prin reiterarea trecutului de care se considera, până ieri, definitiv și binefăcător apărată. Neliniștita incursiune În subteranele propriei feminități devine o lucidă reevaluare a peisajului interiorității („era cuprinsă de o stare de groază, brusc conștientă de existența sufletului ei pe tărâmul lucrurilor nedefinite”). Desprinderea temporară din cuplu, separarea, absența sunt, se pare, obligatorii pentru redescoperirea realității nu doar interioare, ci și a celei Înconjurătoare, de care nacela lunară a iubirii o depărtase. Potențialitățile
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
lucrurile tăcute care se Înalță și se Înclină În toate părțile. Aceasta e viața noastră. E ca și cum ai vorbi neîncetat amăgindu-te să crezi că fiecare cuvânt se leagă de cel anterior și Îl presupune pe următorul, pentru că ți-e groază să te gândești cum, dacă s-ar rupe firul, dacă te-ar lăsa cuvintele, ai ezita, ai aluneca și ai fi Înghițit de tăcere. Dar aceasta e doar slăbiciune, doar teama de oribila nesiguranță devastatoare din tot ceea ce facem...”. Vulnerabila
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
scria: „Durerile rămân dureri. Fiul Împușcat anul trecut, În Vinerea Mare, de ostașii lui Saddam Hussein, n-a Înviat”. Dar adăuga, În chiar rândul următor: „Mă apasă atrocitățile din Iugoslavia, din Caucaz, din Sri Lanka. Mă apasă soarta țiganilor. Și mi-e groază de skinheads. Cartierul nostru nu l-au cercetat Încă, dar dincolo de Zidul dărâmat n-aș mai avea curaj să mă plimb pe-nserate”. Suferința personală are, cum se vede, altă portanță decât la introvertit. La fel, și cea colectivă sau globală
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
soldat german! Situație dinainte, parcă nimic nu se Întâmplase, eliberarea fusese doar o Închipuire. Cu genunchii tremurând și ochii măriți de spaimă, captivul așteaptă să fie, ca altădată, lovit, umilit, anihilat. Înainte de a se prăbuși, cu pantalonii umezi de urina groazei, sub loviturile neamțului, prizonierul vede cum santinela Își Întoarce privirea binevoitoare spre el și Îi face un semn politicos să se apropie. Abia atunci Înțelege că, În realitate, soldatul era el, acum, cel care curăța spălătorul pentru fostul captiv. Zâmbetul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
păstra pentru cine știe ce nevoie. Dar nici aici nu ne-a lăsat femeia. Pe o scară strâmtă, ne urcăm în podul șopronului, unde dormeau găinile. Speriate de brusca noastră irupție în locuința lor, păsările au zburat în curte cotcodăcind ca de groaza cuțitului. Dar mai disperați eram noi care nu știam dacă alarma găinilor nu va atrage atenția jandarmilor. Aici am stat înghesuiți, cu respirația tăiată, fără a face nici cel mai mic zgomot. Găinile se liniștiseră și ele și acum le
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
de un emisar a lui Mussolini în casa lui Mario Appelius unde este arestat de poliția italiană și predat poliției germane. Urmează o anchetă la vila de la Berkenbrück, apoi lagărul Sachsenhausen și Oranienburg, până la sfârșitul lui August 1944. Împrejurări de groază suportate de către Comandant de la forurile germane, în numele așazisei camaraderii de idei, care ne sunt relatate, în scurt, în cartea de istorie legionară: „Prizonieri al Puterilor Axei” Nicolae Petrașcu are de înfruntat alte încercări. Imediat după plecarea Comandantului Horia Sima, spre
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
rezistență legionară. Capitolul VII ACȚIUNILE LUI NICOLAE PETRAȘCU DIN OCTOMBRIE 1944 PÂNĂ LA ARESTARE După actul trădător de la 23 August 1944, trupele sovietice au năvălit în țară asemeni hoardelor barbare, care în trecutul îndepărtat al istoriei noastre, semănaseră de atâtea ori groază, distrugeri și lacrimi. Nu era altă deosebire între acei năvălitori de atunci și cei de astăzi, decât armamentul, care evoluase de la cavaleria înarmată cu arcuri și lănci, la blindatele grele, tancuri-T34 și Katiușa, arma îndrăgită a lui Stalin (un fel
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
au trecut și au zăbovit cu lunile sau chiar cu anii între zidurile umede și ucigașe, animate doar de urletele paznicilor orchestrați de sadicul Moromet sau de al său „alter ego” Ivănică. Toate aceste imagini ca dintr-un film de groază păreau a fi atins limita superioară a barbariei, umilinței și suportabilității fizice și psihice, depășind de la distanță chiar inchiziția Evului Mediu. Era un „nec plus ultra” în materie. Dar iată că înalta „școală comunistă” de distrugere a celui mai prețios
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
dus la Cazimcă. Aici mă așteptau Nea Pătru și Tavi Voinea. Mau privit îngroziți. Acesta era efectul psihologic pe care îl urmăreau satrapii prin aplicarea unor astfel de pedepse. Le-am povestit cele petrecute cu mine „la tun” și vedeam groaza și îngrijorarea cum se lasă pe fețele lor. După un timp s-a deschis vizeta și sergentul mi-a dat o pereche de bocanci nou-nouți. Ce s-o fi întâmplat în mintea locotenentului?! O fi înțeles și el ceva din
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
regizat pentru înspăimântarea de moarte a victimei. Acele figuri păreau niște demoni gata de a porni la atac. O imagine de Apocalips, care din statică așa cum părea la început, se puse în mișcare, pășind câte un pas spre victimă. O groază nemaipomenită îl cuprinse pe Tavi și o marcă, fără să vrea, printr-un urlet de fiară încolțită. Pe măsură ce ochiul se acomoda își dete seama că nu era vorba de demoni ci de gardieni, care vroiau să-i administreze o corecție
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
ca și cum în mintea atât de echilibrată a lui Nicolae Petrașcu s-ar fi instalat deodată o mașină de fabricat diverse moduri de sinucidere, care nu rămân numai ca proiect posibil, ci chiar se execută succesiv ca într-un film de groază. Un astfel de scenariu este absurd și nu s-ar putea realiza asupra nici unui individ, luat la întâmplare din orice categorie socială sau orice naționalitate, dar cu un om de structura morală a lui Nicolae Petrașcu este complet de neconceput
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
n-o să ai în fața ochilor decât fum cenușiu și zăpadă albă. 21 În țara aspră a minunilor Brățări, Ben Johnson, demon Dincolo de dulapul din perete se întindea întunericul nemărginit. Dar pentru că acum știam de existența Întunegrilor, îmi era și mai groază decât înainte. În afara beznei totale nu se distingea nimic. Deoarece veneam de la lumina neonului de pe străzi și a vitrinelor, întunericul mă copleșea de-a dreptul. Fata a luat-o pe scară-n jos, echipată cu dispozitivul de ținere la distanță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
clar pe Întunegri acum. Nu era chiar voce ceea ce distingeam eu, ci mai degrabă aș putea spune că-mi țiuiau urechile. Sunetele sfredeleau bezna ca un burghiu și răsunau în urechile noastre ca bâzâitul a mii de insecte înnebunite de groază. Ecoul se lovea de zid și apoi ricoșa în timpanele noastre. M-am lăsat pe vine, cu lanterna deschisă, și mi-am acoperit urechile. Parcă-mi șmirgheluia cineva fiecare nerv. În viața mea nu mai simțisem o asemenea groază. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
de groază. Ecoul se lovea de zid și apoi ricoșa în timpanele noastre. M-am lăsat pe vine, cu lanterna deschisă, și mi-am acoperit urechile. Parcă-mi șmirgheluia cineva fiecare nerv. În viața mea nu mai simțisem o asemenea groază. Nu o puteam asemui cu nimic. O groază ce izvora din infernul nenorociților care nu urmăreau decât să ne strivească. Aveam impresia că se condensaseră toată bezna și mizeria existentă într-o halcă mare ce atârna deasupra capului nostru. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
apoi ricoșa în timpanele noastre. M-am lăsat pe vine, cu lanterna deschisă, și mi-am acoperit urechile. Parcă-mi șmirgheluia cineva fiecare nerv. În viața mea nu mai simțisem o asemenea groază. Nu o puteam asemui cu nimic. O groază ce izvora din infernul nenorociților care nu urmăreau decât să ne strivească. Aveam impresia că se condensaseră toată bezna și mizeria existentă într-o halcă mare ce atârna deasupra capului nostru. Nu mi-am dat niciodată seama că spaima putea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
repede . Nu înțelegeam de ce, dar ne-au dat afară din pușcărie. Erau deja îngroziți de noi...” N.n. - Bătuți măr; tumefiați, cu tălpile ca niște anvelope de trabant; punctați corporal cu echimoze, ochi cianotici, numai buni de ieșit pe stradă spre groaza trecătorilor. Chiar în situația unicat, profesorul George Pruteanu l-a invitat în modestul fiat doar pe Casian . Și culmea, acesta și-.a lăsat camarazii în stradă și a plecat cu profesorul! Pag. 256, 257 - O altă variantă: “Eliberarea a venit
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
să moară în luptă ucis de Ahile, că cetatea lui avea să fie distrusă, el a continuat totuși să lupte alături de ai săi. În cel de-al zecelea an de război, când luptele se dădeau sub zidurile Troiei, Hector seamănă groază și moarte în tabăra grecilor. După ce-i ucide pe cei mai vajnici dintre ei, în frunte cu Patroclus, după ce conduce atacul dezlănțuit de troieni împotriva corăbiilor grecești, pe care le incendiază, Hector rămâne singur afară din cetate, să-l înfrunte
MICROGRAFII ASUPRA PRODUSELOR APICOLE by Andriţoiu Călin Vasile [Corola-publishinghouse/Science/273_a_935]
-
pune mâna pe fugar ar fi vai de el. „Dușmanul” eroului-narator se comportă ca un dușman adevărat și furia urmăririi îi dublează forțele dedublându-l: Toader a Catincăi e dublul său credincios în respectivul episod. Această urmărire, această goană cu groaza în spate nu sunt singurele din Amintiri... În a doua mare scenă de urmărire, dorința urmăritorului (a urmăritoarei, mătușa Mărioara) de a-l prinde pe urmărit atinge aproape nebunia. Partea a doua a Amintirilor... mai cuprinde o goană halucinantă. În
CREANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
un soț tăcut și bizar, după o adolescență petrecută la mănăstire, după o tinerețe pierdută prin spitale cu părinții bolnavi, umilită de diformitățile fizice, onanistă (!) de aceea, mamă a unei fetițe pe care a lepădat-o Într-o pubelă de groaza de a nu lăsa urmași, Renée Emperaire se Îndrăgostește, rămînÎnd totodată perfect lucidă asupra propriei persoane, de un preot care, se pare, umbla după banii ei. Asemeni Lydiei Salvayre din La Compagnie des spectres, Emmanuelle Bayamack-Tam Își construiește un alter
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]