6,099 matches
-
religie. Un pedagog temerar, care condamnase deschis, În clasă, „trufia nemților”. Hulit, șicanat, batjocorit de elevi, „cu tot sadismul de care era În stare o haită de mici monștri. Orele de clasă trebuiau să fi fost pentru el un adevărat iad - cum erau și pentru mine, căci Îl iubeam, sufeream cu el și eram laș - nu Îndrăzneam să-l apăr deschis”. Elevul Îl zărește, după război, pe fostul profesor, acum pensionat, În fața vitrinelor cu fotografii ale camerelor de gazare. Îl vizitează
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
aceea a luptătorului și a legionarului. De douăzeci de ani a stat mereu în fața furtunii și nu l a putut dezrădăcina nici o opintire de vânt Prigoana cu pierderea Căpitanului și apoi cu viața ei de lagăr și perspectiva ei de iad, parcă i-a aplecat întrucâtva umerii săi lați și-i da aparență de mai multă gravitate și spirit meditativ, Nu i-a putut însă știrbi cu nimic bunătatea surâsului său cu care a văzut și a trecut multe. M-a
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
care este un model de demnitate în înfrâgere, proiectând spre viitor lupta de devenire a legionarilor pe linie spirituală și națională. înainte de a fi adus la Cazimcă, în celulă cu Popicu, fusese ținut la subsolul Ministerului de Interne la „Talpa Iadului”, singur în celulă mai bine de un an, fiind adus acolo din Zarca Aiudului, fusese adus în mod clar pentru exterminare lentă, care începuse cu stagiul la Talpa Iadului, unde era ținut pe o salteluță pusă direct pe ciment. Reumatismul
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
cu Popicu, fusese ținut la subsolul Ministerului de Interne la „Talpa Iadului”, singur în celulă mai bine de un an, fiind adus acolo din Zarca Aiudului, fusese adus în mod clar pentru exterminare lentă, care începuse cu stagiul la Talpa Iadului, unde era ținut pe o salteluță pusă direct pe ciment. Reumatismul cu durerile și consecințele lui îngrozitoare nu l-au cruțat ci l-au torturat îngrozitor. Nu se putea ridica în picioare și trebuia să se târască la ușă să
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
apărare florilor din glastre. în nopți târzii de mai, când somnu-adastă Pe-aripi de vânt m-oi strecura-n ogradă Și fără ca dușmanii să mă vadă Cu flori de măr ți-oi bate în fereastră. Nicolae Petrașcu (1957 la Talpa Iadului de sub Ministerul de Interne) (Mai sunt trei strofe pentru vară, toamnă și iarnă) Scrisă din memorie de Aurel Popa (Popicu) 5 iulie 1993-com. Decea, Jud. Alba. Profesorul Nicolae Petrașcu, un cunoscător profund al limbii române era un mare admirator al
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
oameni socotiți adversari de idei, fiind perfect organizați de la centrul de comandă până la ultimii executanți. Pentru cine ar crede că exagerez în aprecieri vreau să dau două momente revelatoare: Când l-au adus pe Nicolae Petrașcu pe targă de la Talpa Iadului anchilozat complet, neputându-se scula în picioare decât ajutat, am protestat spunându-i securistului, care îl adusese: Domnule colonel, asta nu e închisoare în care să poată trăi un om bolnav! Ce mă tu ești avocat? Nu trebuie să fii
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
care nu se laudă, nu pizmuiește, le crede pe toate, toate le rabdă și nu moare niciodată. Deci peste micile frecușuri sau asperități, care apar și în viața noastră de celulă, aici, în blestemata Cazimcă, la „tun”, sau la „Talpa Iadului”, dragostea plutește ca un fluid indestructibil; ea ne unește, ea ne susține, ea ne salvează viața, ea ne închide ochii în clipa din urmă și trece cu noi împreună dincolo în lumea umbrelor, căci ea este preexistentă și omniprezentă fiind
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
deținuților politici în sectoarele „Celular și Zarca” este recunoscut chiar de col (r) Crăciun Gheorghe care arată într-un interviu dat, unei publicații și depus, chiar de învinuit, la dosarul cauzei că „cei din Celular și Zarca se aflau în iad”. De altfel regimul penitenciar al deținuților politici, în perioada respectivă, a constituit obiectul unei anchete din partea unei comisii PCR în 1968. Chiar dacă această anchetă viza înlăturarea unor adversari politici ai proaspătului secretar general PCR Nicolae Ceaușescu, cercetările au stabilit chiar
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
că nu văd de cât foarte puțin din răutatea lor zugrăvită pe fețe. Aurel Dragodan un alt poet sensibil și tăcut, ca un mormânt; poeziile lui erau ca mirificele flori ale paradisului, crescute din noroiul suferințelor de tot felul ale iadului... Si câți alții nu-i populau ceasurile de noapte ale lui Nicolae Petrașcu. Pentru fiecare avea câte un gând de compătimire: pe unii știindu-i bătrâni și bolnavi grav, pe alții știindu-i tineri, plini de viață și doritori de
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
acestei ultime ipoteze trebuie să reflectăm la gândirea și trăirea profund creștină a lui Nicolae Petrașcu, care l-a oprit de a face un astfel de gest, în cele mai grele momente de criză sufletească, prin care trecuse la Talpa iadului, la Cazimcă și câte altele pe care nu le știm. în anii de încercări din timpul detenției, credința lui a crescut progresiv, pe măsura intensității suferinței. Proba cea mai concludentă, în acest sens, este căldura lui sufletească prin care a
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
fantome, slabi până la limită, tata era cu corpul micșorat, cu obrazul scofâlcit, dinții incisivi erau proeminenți, cu niște zdrențe de haine „să nu le iei de pe jos”. Desigur, bucuria revederii și faptul că au scăpat de acest interminabil calvar de iad, au dominat sentimentele. Mulțumirea că suntem iar împreună a umplut inima tuturor și celor care au venit și a celor care i-au așteptat. într-un moment de pauză, eu am intrat într-o cameră și m-am rugat lui
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
insistă ea. — Lasă-mă! am repetat. — Nu e momentul să dormi, zise ea. M-a lovit cu pumnii în coaste și mi-a atins burta. M-a sfâșiat o durere ascuțită de am avut impresia că s-a deschis ușa iadului. — Te implor! țipă ea. Dacă nu te scoli, se sfârșește lumea. 16 La capătul lumii Venirea iernii M-am trezit printre mirosurile familiare. Era patul meu. Camera mea. Dar aveam senzația că ceva nu mai era la fel ca înainte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ei îl consideră un munte sacru, subteran. — Și noi îl pângărim acum. Nici vorbă de așa ceva. Toate impuritățile se concentrează aici. Este precum cutia Pandorei, un loc pecetluit de scoarța pământului. O să trecem chiar prin mijlocul lui. — Parcă ar fi iadul. Da, s-ar putea să semene cu iadul. Aerul de aici iese la suprafață prin diverse canale și cavități. Întunegrii nu ajung la suprafață, dar aerul da. Oamenii îl trag în piept. — Și crezi că o să mai supraviețuiesc dacă trec
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
noi îl pângărim acum. Nici vorbă de așa ceva. Toate impuritățile se concentrează aici. Este precum cutia Pandorei, un loc pecetluit de scoarța pământului. O să trecem chiar prin mijlocul lui. — Parcă ar fi iadul. Da, s-ar putea să semene cu iadul. Aerul de aici iese la suprafață prin diverse canale și cavități. Întunegrii nu ajung la suprafață, dar aerul da. Oamenii îl trag în piept. — Și crezi că o să mai supraviețuiesc dacă trec pe-aici? — Trebuie să fii convins de asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
acestea, reveneam în același loc, ca o barcă cu cârma defectă. Nu ajungeam nicăieri. Stăteam și așteptam să revin la mine însumi. Să numesc asta disperare? Atunci nu știam cum s-o iau. Turgheniev ar fi numit-o deziluzie, Dostoievski, iadul pe pământ, iar Somerset Maugham, realitate. Indiferent de nume, eu simțeam că e vorba de mine însumi. Nu eram capabil să-mi imaginez o lume eternă, nemuritoare. Poate că-mi recuperam ceea ce pierdusem și-mi puteam crea un nou eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
de zăpadă. — Înainte de asta? — Am fost împreună în pădure, la termocentrală. L-am cunoscut pe paznic și-am vorbit cu el despre pădure. Mi-a arătat termocentrala, iar zgomotul produs de vânt a fost absolut îngrozitor. Parcă venea direct din iad. Paznicul era tânăr, liniștit și slab. — Apoi? — Mi-a dat armonica. Un instrument mic, vechi, dar care scoate sunete. Fata rămase nemișcată, dusă pe gânduri. Temperatura din încăpere scădea tot mai mult. — Cred că armonica e cheia, zise ea. Sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
și aberației din realitatea contemporană (în lumea îmbogățiților din anii ’90, stăpân la Snagov este Regele broaștelor, Gino, care face afaceri prin Mormoloc Bank). Pe lângă Ciripit de păsărele și Fluturi de noapte, comediile care l-au consacrat pe G., volumul Iadul vesel (1997) cuprinde piesa omonimă („comedie onirică”), montată în 1996, parabolă a puterii care depersonalizează prin fascinație și descompune moral indivizii dependenți de ea până la a-i transforma în fantoșe, Miss... Tranziția (comedie a unei lumi ușuratice, fără sens și
GRIGORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287356_a_288685]
-
și ironic. SCRIERI: Ciripit de păsărele. Fluturi de noapte, București, 1988; Acvariul cu rechini, București, 1992; Balul lebedelor, București, 1994; Ciripit de păsărele, București, 1995; Regele broaștelor, București, 1995; Valsul lebedelor, București, 1995; Poeme scrise pe un geamantan, București, 1995; Iadul vesel, pref. Valeriu Râpeanu, postfață Mircea Ghițulescu, București, 1997; Estul sălbatic, București, 1997; Teatru. Schimbare de sex, pref. Mircea Ghițulescu, postfață Ileana Berlogea, București, 2001; Teatru. Comedii la microfon, București, 2001. Repere bibliografice: Valentin Silvestru, Comedia inteligentă, RL, 1983, 24
GRIGORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287356_a_288685]
-
nu neapărat de faptele comise, ci, mai ales, de gândurile nerostite ( Cine n-a furat mere din grădina copilăriei?) sau de visele vinovate (Mai adevărat ca adevărul). Încercând să nu piardă pariul cu cititorul, C. revine în 1996 cu romanul Iadul meschin, „polemic, parodic și erotic” (Romul Munteanu), și, la numai un an, cu Ascuțit ca tandrețea, care, ca și cel anterior, poate fi socotit un „manual de educație sentimentală” din perspectiva mentalității spiritului contemporan. Este și autoarea unui remarcabil eseu
CRISTESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286507_a_287836]
-
femeile, București, 1970; Castelul vrăjitoarelor, București, 1972; Așteptare, București, 1973; Hortensia Papadat-Bengescu, București, 1976; Tutun de Macedonia, București, 1976; Roman din dragoste, București, 1977; Figuranții, București, 1979; Vacanța, București, 1981; Necuviința, București, 1984; Privilegiu, București, 1987; Îngeri maculați, București, 1990; Iadul meschin, București, 1996; Ascuțit ca tandrețea, București, 1997; Politici ale romanului românesc contemporan, București, 2001. Repere bibliografice: Mircea Iorgulescu, „Dulce Brigitte”, RL, 1969, 12; Viola Vancea, Proza feminină, RL, 1969, 26; Dana Dumitriu, „Nu ucideți femeile”, ARG, 1971, 2; Constantin
CRISTESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286507_a_287836]
-
Odată cu primul pas, gândul ne zboară spre voi, tineri intelectuali ai părților crișene și maramureșene. Trăiți și duceți pe umeri - alături de noi - povara acestor vremi neguroase. Dușmanii omului vor să ne fure sufletele, să le zvârle în flăcările gurilor de iad ce se deschid, amenințătoare, în calea noastră.” În primul număr se publică articolul Comemorarea lui Gheorghe Lazăr, semnat de istoricul Ștefan Meteș, articol consonant cu ideile din program. Colaborările lui Ion Pas (cu fragmente de roman) și ale lui Lothar
ICOANE MARAMURESENE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287498_a_288827]
-
în planul virtuților, unii fiind curajoși, iar alții lași, unii generoși, iar alții egoiști și avari. Până și religia împărțea oamenii în buni și răi, după păcatele pe care le săvârșeau, astfel că drumul după moarte era spre Rai sau Iad, eventual în Purgatoriu. Obiectivul lucrării de față e centrat pe tulburarea de personalitate în perspectiv psihopatologică a psihiatriei și sănătății mintale. Această problemă se cere plasată în contextul său care, în mod tradițional, e preocuparea față de persoana umană. Nici această
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
afectivitate și adaptabilitate. Atunci când sunt maladaptative, iar manifestările psihocomportamentale corespondente amprentează constant destinul individual, suntem pe teritoriul personalităților patologice. Descifrarea originii omului rămâne un major deziderat antropologic, în sensul că suntem creația lui Dumnezeu, iar pământul poate fi raiul - sau iadul - unei alte lumi. Sorgintea extraterestră postulează faptul că oamenii sunt urmașii născuți din elementele de concepție ale unor ființe din spațiul cosmic care, întâmplător sau nu, au ajuns pe pământ. Singurul proces care poate însă explica formarea unor trăsături complexe
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
ori poate că nici nu cumpărase lozul, i-a zis doar așa, de gura ei, că îl tot îmboldise să joace. Pepa câștigase, într-adevăr, deci numărul lozului era corect, dar până a afla sigur asta trece prin toate chinurile iadului. C. este și un foarte bun traducător în dialect, încă netipărit din păcate. Are, în manuscris, Tărâmul izvoarelor, o proză poematică a lui Teohar Mihadaș, Domnișoara Cristina de Mircea Eliade, precum și piesa Macbeth de Shakespeare. SCRIERI: Nihita turnari, pref. Kira
CEARA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286153_a_287482]
-
este astfel o carte a cărților de poezie pe care le-a viețuit și le-ar fi putut scrie A., o „supraviețuire” ce recuperează nostalgic conștiința identității, refăcând cadrul apuselor vârste ale copilăriei, una însă dominată de chinuitoarele imagini ale iadului comunist, din care poeta avea să încerce a evada („Scoateți din poduri, dezgropați din grădini/ din jurnale intime, măștile funerare/ ale clipelor trăite de ei/ cei care au sfârșit la Canal/ În Zarca Aiudului, la Reduit/ ispășind milenii de pușcărie
ALEXANDRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285247_a_286576]