19,706 matches
-
speciale „Este copil!” a exclamat el în gând. „Se grăbește. Oare se duce undeva la joacă ori a întârziat la școală? Nu este obligatoriu... Poate l-a trimis mama lui să ia pâine ori să cumpere altceva...”. Încercând să-și imagineze cât de mare este copilul și cu ce este încălțat, întinse bastonul și făcu primii pași. Două turisme opriră aproape de trecerea de pietoni. Frâna se folosise foarte puțin și ușor. Turația motoarelor i-a dat de știre despre acest fapt
NEVĂZĂTOR de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347536_a_348865]
-
un câine Axi, purceaua Țila, o broască țestoasă sau „vajas pogacsa”, o prăjitură făcută special de bunicuța pentru nepoțelul ei, sunt tot atâtea surse de bucurii. Dar și a privi din pătuțul tău o statuetă despre care ți-o poți imagina implicată într-o mulțime de mistere fiind ea cam la fel de stranie și acum când, chiar dacă intrăm pe site-urile de informare, parcă tot nu aflăm taina ei. Vechiul simbol budist al evoluției spirituale prin eliminarea impactului senzorial nu este prea
CU IVAN LUNGU PRINTRE AMINTIRI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1122 din 26 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347567_a_348896]
-
2013 Toate Articolele Autorului Oricâtă amploare și claritate a evaluărilor istorice ar fi reușit să aibă cineva, odată cu abdicarea forțată a Majestății Sale Regelui Mihai I al României, la 30 decembrie 1947, poate că ar fi fost foarte greu ca să imagineze tabloul de azi al unui republicanism armat și cimentat, într-atât de rezistent cum este! Era de neconceput, după o monarhie care a modernizat țara și a ridicat-o între civilizațiile vestice, rămase până azi moderne și prospere, în timp ce noi
ARGUMENT de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1083 din 18 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347601_a_348930]
-
un moment dat s-a supărat pe creația ei și-a rupt foaia de desen. Și-a scos o altă foaie și se gândea de unde s-o înceapă. Dar nu se putea concentra. În mintea ei căuta să și-o imagineze pe noua prietena a lui Ionică. Oare ce nume avea? Cum o fi părul, ochii ei? Erau albaștri sau căprui? Ionică era și el chinuit, nu-i ieșea rezultatul din carte la problema de matematică. Se uita pe furis la
CASA PĂDURARULUI (4) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1153 din 26 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347625_a_348954]
-
în extaz. Vra' să zică e frumoasă. Curiozitatea ei nu putea fi potolită până nu află tot adevărul. - Și cum e părul ei? Negru? Auriu?... - Nici negru, nici blond ... E chaten!... Eliza își ridică privirile în sus, cu ochii între-deschiși, imaginând o fată frumoasă, cu ochi căprui și părul chaten. - Vezi ce rău ești?... De ce nu-mi spui cum o cheamă? Ionică ținea prea mult la prietena lui. Cu privire visătoare, băiatul zise, ca pentru el: - O cheamă Claudia!... - Claudia? Ce
CASA PĂDURARULUI (4) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1153 din 26 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347625_a_348954]
-
bine legat, șaten sau brunet, cu părul scăldat de briza mării, fie că era el turist sau localnic. Ajunsă în gara Mangaliei, a luat un taxi și în câteva minute era în fața hotelului. Să nu fie dezamăgită la sosire, își imaginase hotelul ca fiind unul nu prea grozav, dacă a mai găsit bilete în luna lui cuptor. Hotelul se afla în mijlocul stațiunii, de confort două stele și cu o grădină de vară în spatele lui plină de copaci și verdeață, foarte frumos
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347552_a_348881]
-
în original: „Out of this World. Otherworldly Journeeys from Gilgameș to Albert Einstein” și reeditată în România la Editura Nemira în 1994, se întreabă: „dacă în volum și-ar fi găsit locul și un capitol privind modul cum au fost imaginate de I.P. Culianu călătoriile pe lumea cealaltă și (n.n: mai ales) u-topografia lumii de dincolo în spațiul carpato-dunărean?” Răspunsul meu dat lui Andrei Oișteanu este că, poate tocmai acesta era marele secret a lui I.P. Culianu: elementul pur românesc
AGONIA UNIUNII EUROPENE (5) FRAGMENT DIN 144 DE SCRISORI DE TRANZIŢIE DIN MILENIUL III CĂTRE PRINŢESA X [Corola-blog/BlogPost/347557_a_348886]
-
magnet spre picioarele fetei, neacoperite de scurtimea rochiței ce o purta, cu toate că încerca să mai repare câte ceva cu poșetuța sa micuță așezată în poală. Superbă și senzuală imagine ofereau aceste picioare. Era încântat de cum arăta invitata lui. Încerca să-și imagineze cam ce vor spune prietenii când vor apare în salonul de protocol al barului. Pe drum au discutat nimicuri, încercând să încălzească atmosfera de cunoaștere, știind că vor fi parteneri de dans în această noapte. Acest parteneriat de fapt nu
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1159 din 04 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347636_a_348965]
-
gras fericit, se vede după iconografia budistă. Chinezii au sculpturi cu Buddha fericit, cu pântece rotunjor. Cum să nu fii fericit când bei cea mai bună apă minerală din lume? Trăiască România dodoloață! Trăiască Borsec! Pe drum către muzeu îmi imaginam că voi auzi despre paralela dintre viețile lui Buddha și Ioasaf, fiul împăratului indian Avenir (1), care la fel ca prințul Buddha, a întâlnit un lepros, un orb și un bătrân și în urma contemplării inutilității și sfârșitului vieții, amândoi indienii
FROID ȘI BUDDHA LA MUZEUL DE ISTORIE PLOIEȘTI de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2323 din 11 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/350170_a_351499]
-
Pentru antropologie, care-va-să-zică. Încerc aici un exemplu de cum "funcționează" această sensibilitate: la vizitarea unei cet ăți istorice mă aflu copleșit nu atât de grandoarea/frumusețea monumentului, cât de zbaterea gândului ce-mi fuge imediat în acel trecut, încercând să-și imagineze fel-de-fel de chestii: câți oameni vor fi lucrat la ridicarea construcției? erau ei un fel de sclavi, sau, ca oameni liberi, fuseseră motivați de cadența unui blid cu mâncare? și ce anume putea fi în acel blid? apoi, prin ce
REINTERPRETĂRI DE MITURI ŞI LEGENDE de MIRCEA BĂDUŢ în ediţia nr. 1826 din 31 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350158_a_351487]
-
găsește un scutier (în persoana lui Sancho Panza, un om la fel de umil, căruia îi promite că îl va pune guvernator peste o insulă), își confecționează o armură ruginită (de un caricatural aparte) și, călare pe mârțoaga Rosinanta (pe care o imaginează drept un strașnic bidiviu), pornește în lume în căutarea aventurii și a adevărului său pentru care este în stare de sacrificiul suprem, de unde și "rătăcirile" sale picarești sublime care, în timp, au luat denumirea de "donquijotisme". Mânat în "luptă" de
FLORIN-CORNELIU POPOVICI, DESPRE DONQUIJOTISME ANTROPOLEXICE de MIRCEA BĂDUŢ în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/350161_a_351490]
-
cei de dimensiuni mai mici și care se spune că nu sunt prea periculoși pentru om, sunt de-a dreptul prieten. Deseori mă simt mai bine, mai liniștit când am câte unul în cameră. Ascult muzică dark neoclassic și îmi imaginez că am pătruns într-o lume stranie, plină de acorduri goth, de păduri întunecate și de plase de păianjen. Îmi imaginez ce interesantă e conviețuirea cu vietățile aparținând acestei specii, a cărei existență atestată se pare că datează de peste 100
ACELAŞI OM, ALT PĂIANJEN de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350198_a_351527]
-
Deseori mă simt mai bine, mai liniștit când am câte unul în cameră. Ascult muzică dark neoclassic și îmi imaginez că am pătruns într-o lume stranie, plină de acorduri goth, de păduri întunecate și de plase de păianjen. Îmi imaginez ce interesantă e conviețuirea cu vietățile aparținând acestei specii, a cărei existență atestată se pare că datează de peste 100 de milioane de ani. Pentru mine, păianjenul obișnuit e ca o viețuitoare de companie. Una încununată cu o aură de mister
ACELAŞI OM, ALT PĂIANJEN de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350198_a_351527]
-
ar fi putut încerca, fiindcă avea în continuare o tendință spre introvertire. Și iubirea, pe care tocmai o descoperise... Ce lucru minunat, să te pierzi de emoție privind ochii iubitei! Să te gândești zi și noapte la ea, să-ți imaginezi un viitor împreună! (Probabil așa se întâmplase și cu părinții săi, când se cunoscuseră). Pe stadion, radia de fericire nu doar când înscria echipa favorită, ci și când își amintea de chipul Alinei, când își imagina că ar strânge-o
FATIDICA ALTERNANŢĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350191_a_351520]
-
la ea, să-ți imaginezi un viitor împreună! (Probabil așa se întâmplase și cu părinții săi, când se cunoscuseră). Pe stadion, radia de fericire nu doar când înscria echipa favorită, ci și când își amintea de chipul Alinei, când își imagina că ar strânge-o în brațe și ar săruta-o, iar acasă, seara, când ieșea pe balcon și privea stelele, inima îi bătea cu putere. Însă a observat că fata visurilor sale nu îi acorda prea multă atenție, ba mai
FATIDICA ALTERNANŢĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350191_a_351520]
-
sau dimpotrivă, nu a reprezentat decât o regretabilă greșeală, așa după cum un calculator mai dă, din când în când, și câte o eroare? Prea multe întrebări rămase fără răspuns. Mai bine să soarbă din paharul cu băutură și să își imagineze, printre prizele de hașiș, cum diavolul face dragoste cu Alina, iar el privește... privește... precum un voyeur ratat al zilelor noastre, la fel de trist ca Poe, la fel de damnat ca Rimbaud... Iar încununarea acestei noi existențe a constituit-o întâlnirea cu Silvia
FATIDICA ALTERNANŢĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350191_a_351520]
-
vom putea fi niciodată împreună, și totuși da, în ora aceea am putea fi împreună, am putea uita de tot și de toate, ne-am putea aparține, îți jur că ochii mei nu înșală și că buzele mele nu mint... Imaginându-mi toate acestea, am văzut-o cum se apropie de masa mea, având în mâini aceeași tavă cu aceeași sticlă de bere... Și purtând pe deget același inel. “Scuză-mi indiscreția”, am abordat-o cam direct, dar nemaiputând suporta incertitudinea
INELUL BLESTEMAT de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1823 din 28 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350197_a_351526]
-
știi cum e... Incredibil, îmi venea să-mi smulg părul din cap, mi-a trecut prin minte, în cele din urmă, să-l ucid pe individ. Era singura soluție logică, pentru că altfel te-ai fi împărțit mereu între noi. Îmi imaginam cum i-aș strecura cianură în pahar, apoi am fi făcut dragoste în apartamentul care fusese al vostru, și în timp ce toate acestea se desfășurau în imaginația mea, m-am trezit din nou în fața oglinzii, văzându-mi un rânjet de-a
ÎNTOTDEAUNA MI-AM DORIT ADEVĂRATA TA DRAGOSTE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1709 din 05 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350194_a_351523]
-
și mi-am văzut din nou chipul diabolic în oglindă... STOP. Nu, desigur că omul nu este o specie superioară de maimuță. Este o altă specie, insuficient cunoscută. Cea mai perversă, perfidă și lipsită de scrupul ființă ce poate fi imaginată. Ia o înfățișare blândă, calină, inocentă, atât de bine studiată încât l-a făcut până și pe Dumnezeu să se răzgândească, pentru ca apoi să lovească laș, pe la spate, să muște mâna care l-a hrănit, să provoace pierderi incalculabile, dezastre
ÎNTOTDEAUNA MI-AM DORIT ADEVĂRATA TA DRAGOSTE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1709 din 05 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350194_a_351523]
-
Persia, în apropiere de zilele noastre (înainte de a deveni republică islamică), a domnit șahul Rashid. Acesta stăpânea peste un munte de bogății naturale, de resurse monetare și avea relații pe tot mapamondul. Era, dacă vreți, înzestrat cu o putere de neimaginat pentru un simplu muritor. Nu îi lipsea nimic și nimic nu ar fi putut să anticipeze declinul regatului său. Rashid avea o fiică, nespus de frumoasă și de inteligentă, pe nume Rashia. Aceasta urma să asigure un moștenitor, care, la
O NOUĂ ŞEHEREZADA de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350222_a_351551]
-
un cântec luat de pe net, “God and the devil” (“Bog i Szatan”, în original, era un cântec polonez), și mi s-a părut că acesta acoperă acordurile muzicii pe care evolua Virgil, suprapunându-se peste întinderea patinoarului. Apoi mi-am imaginat un șarpe unduindu-se pe gheață, cu o grație perfectă, aproape divină... Și atunci, într-o clipă fatidică, blestemată, am privit-o pe Alina, care se afla la doar câteva scaune de mine. Mi s-a părut atât de feminină
ELIBEREAZĂ-MĂ! de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/350217_a_351546]
-
nivel e mult mai complex... E vorba despre dragoste, pasiune - sentimentele care te preocupă atât. Reamintește-ți: un singur pas greșit și vei cădea înapoi... mult, mult înapoi... iar eu nu voi mai fi aici să te ajut". Mi-am imaginat, pentru o clipă, că acel vis cumplit ar putea deveni realitate, într-o lume paralelă în care va trebui să aleg. Am închis ochii și am rostit: "Prea bine. Accept provocarea". "Așa să fie...", am auzit același glas, și m-
ULTIMA PROVOCARE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1645 din 03 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350195_a_351524]
-
So fell autumn curse". Dar nu era deloc o glumă... și nu se referea doar la politică, am înțeles mult mai târziu asta. Se referea chiar la noi. La mine. Rain/curse... Miracle/Horror... Life/death... Privesc fotografia Penelopei... Îmi imaginez că m-aș deda la tot felul de perversiuni în compania ei... Mă prăbușesc printre ceștile de cafea, rămânând, golit, în mijlocul camerei... "Al treilea nivel este foarte greu de trecut. Mulți s-au oprit aici. Îți amintești, cred, din jocurile
ULTIMA PROVOCARE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1645 din 03 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350195_a_351524]
-
locuri mirifice, aproape ireale, am văzut peisaje de vis, cum nici măcar în imaginile din Anzi sau din îndepăratele plaje hawaiiene nu mai întâlnisem. Am luat contact cu Natura, am respirat Eternitatea, mai puternic, mai sublim decât și-ar putea vreodată imagina cineva. Apoi, după o odihnă curată, relaxantă, am avut surpriza să constat că eram un fel de angajat al unei firme a viitorului. Nu mi-am putut stăpâni uimirea când am constatat că tot ce însemna invidie, fraudă, meschinărie dispăruse
ULTIMA PROVOCARE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1645 din 03 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350195_a_351524]
-
cu geniu ca să faci asta, nu oricine o poate face... Dar nu există o rețetă a creației, ci doar un miracol al creației, asta vreau să spun...”. „Impresionant. Totuși, cum să procedez când scriu, dincolo de acest adevăr?”. „Închide ochii și imaginează-ți toată suferința și toată măreția lumii. Privește în jurul tău, înțelege și retrăiește atât drama omului simplu, cât și a geniului... Fii în locul țăranului, dar și al lui Picasso, fii tot ce îți permite imaginația să fii... Admiră frumusețea de
UCENICUL de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350224_a_351553]