7,197 matches
-
apropiere a acestora de parabolă. Textele lor capătă aspect alegoric. Este un univers fantasmatic cel pe care-l creează la limita dintre real și imaginar. Tonalitatea este incantatorie, balada fiind adesea pretextul pentru o călătorie în timp, în mitologie, în imaginar. Se creează, de fapt, o mitologie proprie și, prin intermediul personajelor-simbol care apar în poemele acestea, se încearcă o schimbare a lumii, o luare a ei în stăpânire, dar adesea filonul tragic care dă acestor texte un caracter elegiac este mai
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
și nu numai) este transformată într-un simbol al poeziei sentimentale, meditative de o calitate îndoielnică. Cotidianul va fi așadar preferabil avânturilor imaginației, chiar dacă "și printre oameni ai voie să ți se pară". E, de fapt, o pledoarie pentru lărgirea imaginarului poetic astfel încât el să includă și lumea modernă în care poetului i se oferă posibilitatea de a învăța de la oamenii simpli meșteșugul versului. Noua poezie cerută de cei de la Cadran nu mai este una a melancoliei individului. În spiritul vremii
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
este însă voită, accentuată astfel încât aparenta seriozitate este subtil contrazisă tocmai de emfază. Ora fantastică, Cetățile albe, Șapte vânturi, Noaptea geniului anunță chiar prin aceste sintagme-titlu universul poetic aparte pe care Stelaru îl construiește, unul al umbrelor, fantomatic care prelungește imaginarul suprarealist. Toți cei patru poeți cunosc încercările unui destin tulbure. Lui Dimitrie Stelaru i se ia bucuria cea mai mare, aceea de a putea evada în spațiul literaturii și de a-și vedea opera publicată, Constant Tonegaru nu rezistă regimului
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Presiunea aceasta a societății în care trăiesc explică, într-o oarecare măsură, și modul în care își structurează discursul poetic și imaginarea unei lumi lipsite de idealuri și pecetea morții care pare să se întrezărească în toată lirica lor. 2. Imaginarul poetic. Tematizarea unor obsesii Poeții generației albatrosiste promovează, în general, o literatură a concretului, a universului banal, deliricizată, ironică, fără ca textele lor să devină reportaje. Primele lor volume nu conțin o poezie socială, deși liricizarea cotidianului este prezentă. Impresia dominantă
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
întrezărite, dar aceasta nu se asociază cu obiectul reveriei erotice, ci, mai degrabă, cu imaginea inspirației sau cu proiecția inconștientă a animei. Cenușiul existenței este, de asemenea, central în poemele acestei generații. Vom prezenta aici câteva dintre elementele care definesc imaginarul poetic al acestor scriitori, precizând că ele se înscriu într-o rețea de simboluri care le face greu de analizat separat. 2.1. Acvatic, erotic și mortuar. Călătorie spre inimă Unele dintre poemele reprezentative pentru generația aceasta sunt cele în
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
pe care Gaston Bachelard și-o adresa retoric în volumul L'eau et les Rêves (1942), " Oare n-a fost Moartea cel dintâi Navigator?"224, Constant Tonegaru pare a răspunde afirmativ. Peisajele acvatice distorsionate și distorsionante sunt strâns legate de imaginarul apocaliptic sau, cel puțin, de unul care are imprimată distinct pecetea morții. Tot universul descris pare a împietri, totul se oprește ca într-o ciudată fotografie. Rarele mișcări sunt, de fapt, alunecări spre o zonă tulbure, fantasmatică, o alunecare spre
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
trupul meu/ să-i auzi vibrarea de clopot,/ să presimți marginea nopții/în privirea mea sticloasă/ sau dincolo de torente de lumină venind". Identificarea cu elementul exotic se remarcă în poemul Musca Tse-Tse. Imaginile ondulării apar și ele, reminiscențe dintr-un imaginar acvatic sau dintr-o dorință de afundare-n inconștient. Lumea e contrafăcută, totul se reduce la imagini preluate: "Aștrii erau după atlas un multiplu alfabet grecesc", "cum drama se desfășura teatral la un capăt metalic de drum". Acest fapt nu
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
în pulpele dumitale dogorind ca niște orașe incendiate". Imaginile tind spre grotesc fără însă să provoace repulsie, căci senzualitatea se amestecă aici cu mortuarul ca de atâtea ori. Prin aceeași tehnică a ștergerii contururilor, a fluidizării imaginii, se reface și imaginarul tradițional religios, spiritual. Raiul e cel mai adesea unul subacvatic sau creează această impresie pentru că apele cuprind tot universul: "Turbure, neînfrânt curgând/ prin poienile plutitoare și înalte de ceață,/ unde îngerii înoată ca peștii/ intră în aburi prin ureche trecându
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
unui tărâm al poeziei se reflectă și în poemul care a dat titlul volumului Cetățile albe: "Cetățile albe, cetățile îndepărtate, numai bănuite,/ De unde nimeni n-a coborât, nimeni niciodată...". Se trece aici spre tematica alterității, scindarea eului între real și imaginar, între profan și etern, între banal și ideal, e ceea ce pare să caracterizeze creatorul care iese din sine pentru a cunoaște ("Rămân între voi, cei din jur, dar sunt plecat;/ Cineva din mine e întruna plecat/ Și nu se va
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
diafaneitatea și caracterul fragil al imaginii sale, vedenie sau subiect al unei reverii solitare, Eumene e o proiecție a unei zeități lunare a naturii ("Ochii ei semănau cu oasele, cu izvoarele -/ pletele cu neguri mistuitoare"). Deși, la o primă vedere, imaginarul pare comun, impresia de prospețime este dată de asocierile inedite. ("Vor trece, amintindu-mi floarea numelui tău,/ Pașii soarelui./ Și-n noaptea cenușie, faclă vie,/ Înspăimântă sicriul depărtării", Noaptea geniului). Solarul, raționalul devin veșnică trecere. Orizontul se închide, apăsând asupra
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
a refuza clișeele și a se folosi de un limbaj curent (apropiat de cel al lui Miron Radu Paraschivescu). Poeziile închinate Eumenei se constituie din fragmente meditative, din reverii în care ambiguitatea elementelor constitutive este principala tehnică de compunere a imaginarului poetic. Distrugerea granițelor dintre imaginar și real, invadarea vieții conștiente de câtre lumea fantasmatică a inconștientului care par să caracterizeze generația sa, reflex al neîncrederii într-un sistem de valuri vetust, permanent contrazis de realitatea tulbure a anilor din timpul
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
se folosi de un limbaj curent (apropiat de cel al lui Miron Radu Paraschivescu). Poeziile închinate Eumenei se constituie din fragmente meditative, din reverii în care ambiguitatea elementelor constitutive este principala tehnică de compunere a imaginarului poetic. Distrugerea granițelor dintre imaginar și real, invadarea vieții conștiente de câtre lumea fantasmatică a inconștientului care par să caracterizeze generația sa, reflex al neîncrederii într-un sistem de valuri vetust, permanent contrazis de realitatea tulbure a anilor din timpul și de după cel de-al
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
iarba morții reci și-absente/ doarme între-amplasamente", "palmieri de cauciuc", "ochiul ăsta n-o mai bate,/ grâul n-o mai coace pâine" (Elegie). Universul descris este cu atât mai tragic, cu cât moartea nu este prezentată, la fel ca în imaginarul tradițional sau cel popular, ca o personificare a unei voințe supranaturale de anihilare sau de limitare a oricărei forțe vitale, ci ca o realitate imposibil de ignorat, dar totodată indiferentă la suferința pe care o provoacă. Există și aici ca
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
praf, materie moartă, de aceea omul nici nu mai apare aici în calitate de actant, ci de "obiect" asupra căruia se exercită acțiuni devastatoare ("Mă fură trecutu-ndărăt și mă-njunghe,/ încep să-mi uit caligrafia, cuvânt", Partitură). Insistăm asupra acestor elemente ale imaginarului poetic pentru că ele se constituie într-o rețea de motive care revin obsedant în lirica lui Ion Caraion. Sunt aici câteva structuri șocante generate de efortul repoetizării limbajului folosind ca sursă grotescul. Astfel se revalorifică imaginea câinelui, animalul psihopomp, gardian
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
și imaginile sacralității sunt mutilate, nu există ideal sau idealizare ("Maica Domnului sluțită avea ochi de castane", Corespondență pe un arbore, "când Maica Domnului, cu glezna rotundă,/ iese din șanțuri și intră în cetate", Vizită celestă). Câteodată iubita este interlocutorul imaginar căruia i se adresează într-o încercare de a rupe singurătatea apăsătoare ("Nu, iubito, munții se destramă/ emigrăm pe rând în câte-un fel", Viziunea de la no. 7). Discursul erotic pare să capete însă alte nuanțe în poeziile din ciclurile
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
cu faguri./ Cu mine ulmii seara se-ncarcă de zigzaguri/ ori se dezbracă-n șoapte, aceleași totdeauna/ și eu țâșnesc trezită c-a mai plutit și suie/ o frunză peste zidul cetății, amăruie", (Capricii). Se observă rapida trecere de la un imaginar romantic (luna, noaptea) la demitizarea acestuia (castronul cu faguri). Inventivitatea lirică surprinde și acum, pentru că de câte ori se raportează la simbolurile consacrate, poeții acestei generații reușesc s-o facă într-o manieră neașteptată, surprinzătoare. Învăluirea în propriul păr care este prezentată
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
invitat să depășească și el o barieră, aceea dintre public și actor și să ia parte la asaltul asupra convenționalizării. Universul citadin e prezentat secvențial în aceste texte, imaginea tramvaiului, a biliardului ezită între concretețe și volatil. Din dialogul acesta imaginar nu lipsesc retorismele, adresările directe, exclamațiile, interogațiile, invocațiile sau invitațiile. Se conturează o ipostază a circarului care strigă/ invită adunarea la un spectacol care se vrea apropiat de cel al bâlciului, e o alunecare voită spre derizoriu. În mod paradoxal
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
al tragicului. Se trece brusc de la abstract la concret ("voi, gânduri aspre, pașteți", Carnet lapidar, " Ne colcăie alcoolul imensității-n vine", Jurnal de grupă... dubito) ca și cum frânturi de vis, de coșmar, invadează spațiul realității. Se estompează și aici granițele dintre imaginar și real. Această invadare a realității de către urât, grotesc, de către spaimele cele mai profunde este subliniată prin două modalități, pe de o parte, prin imaginarul specific -tematica nevrozei, a nebuniei ("La podul din Pădurile Nevroză/ delirul crește straniu din portret
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
autoiluzionarea - "Noi am crezut într-un Dumnezeu excroc, ce nu ne-a mai dat mălai -/ (...) Nu mai credeți, oameni de argilă, c-a trăit Iisus într-o iesle."), altele sunt proiecții ale propriilor angoase. Lipsa de distincții între real și imaginar, ștergerea granițelor permite elementelor angoasante să circule în ambele sensuri. Sunt proiecții ale temerilor personale asupra exteriorului, dar există și o invazie a lumii coșmarești din care se constituie prezentul/ contemporaneitatea asupra eului poetic. Viziunea de la no. 7 este mai
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
o pledoarie pentru autenticitatea trăirii exprimate, pentru individualizarea discursului. Creatorul ar trebui să-și depășească temerile, să nu țină cont de receptare pentru a se putea exprima plenar pe sine însuși fără teama de a fi respins. De aici și imaginarul șocant, surprinzător care caracterizează lirica lui Caraion. Promovarea unei poezii la fel de libere ca "energia care circulă/ prin toate cercurile și arterele pământului" este, în sine, un act de frondă, nu se propune doar o poezie a concretului, animată de trăirile
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
uneori titluri formate din citate celebre, e cazul ultimului poem din volumul Plantații, Vox clamantis in deserto [Vulgata, Isaía 40.3]. Sugestia biblică este refăcută abia pe final, în rest textul este o lamentație a eului, lamentație care apelează la imaginarul tradițional redispunându-l într-un model propriu, caracteristic pentru Tonegaru. Disjuncția cu care se deschide textul "proscris sau fermecat de sirene" indică aceeași ezitare, indecizie care-și pune pecetea asupra acestei poezii. Ambiguitățile fac parte din structura lirică și par a
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Eul liric se substituie destinului, și-l asumă cu oarecare voluptate ceea ce amintește, fără îndoială, de romantici, ca și motivul lunii, de altminteri. Dincolo de aceste asemănări, preluări formale, nu mai rămâne aproape nimic din atmosfera romantică autentică. Discursul păstrează elementele imaginarului chiar și o serie de elemente de retorică, exclamații, de exemplu: "O, Doamnă, spuneam Lunii, primește negura sufletului acesta/ ce trece legănându-se pe raze ca pe o punte". E aici o ezitare în descoperirea drumului, o oscilare între exprimarea
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
el aceeași detașare, privirea de la o distanță ironică a propriilor zbateri sufletești. Lirismul lui Tonegaru se constituie tocmai din aceste ruperi de ritm, din aceste schimbări de tonalitate. De aceea se multiplică și elementele care sugerează lipsa de consistență a imaginarului, a lumii descrise, prin termeni ca "legănându-se", "se aruncau năvoade (...) într-o zonă din străfunduri cu lumini", "miraj", interogații " Mă întrebam ce puteau fi decât Satane vâslind/ ori vestitori de tragedii pe aripi cu luciri de cuțit?". E aceeași
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
de fantomele peștilor-spadă ce navigau prin blestem". Reluarea în chiasm, de data aceasta, sugerează aceeași disipare a universului, aceeași pierdere pe mările marii călătorii, adică-n moarte. Textul de fapt pune sub semnul dispariției întregul univers uman, dar și întregul imaginar literar, iubirea, timpul, destinul. Universul acvatic, prezent prin "fantomele peștilor-spadă", este și el unul al morții, toate semnele sunt de rău augur, dar asta nu înseamnă că textul alunecă în tragic. Finis coronat opus desfășoară aceleași imagini ale universului decăzut
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
refuz al clișeizării literaturii. Poeții acestei epoci concep oarecum înaintea postmodernilor o posibilitate de înnoire a sferei poeticului tocmai prin rediscutarea clișeelor și prin aducerea lor în prim-plan. S-a încercat găsirea unor surse pentru starea lirică sau pentru imaginarul poetului, s-a remarcat adesea amalgamul de procedee, de imagini prin care se constituie textele tonegariene. S-a afirmat chiar că textele ar fi avut haz dacă ar fi fost în număr redus, ar fi sunat a glumă literară bună
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]