113,729 matches
-
Mircea A. Diaconu Dacă ar fi să reamintesc niște truisme, în condițiile în care discuțiile despre revizuiri fac încă destule "victime", atunci ar trebui să spun, înainte de toate, că literatura este un fenomen în mișcare. Orice imagine definitivă și orice interpretare apodictică, avînd drept cauză inerția, echilibrul sau disperarea, este, prin urmare, supusă greșelii. Care sînt cauzele acestei mișcări care înseamnă nu nesiguranță, ci, dimpotrivă, certitudine?! În primul rînd, fenomene considerate multă vreme marginale sau subterane pot
Revizuiri și... revizuiri by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/15825_a_17150]
-
niciodată destul. Poezia lui Nicolae Țone se înscrie pe linia dicteului suprarealist debordant pe care adesea dorința de a epata îl trădează făcîndu-l să cadă într-un vid de lirism, substituit nu de puține ori prin tușe de culoare intense, imagini luxuriante, enormități altminteri bine încastrate în tabloul poetic. Iată o mostră: "sînt dama de noapte a lui iuda trădătorul sînt plicul cu insecticide din pîntecul fecioarei de la morgă/ sînt lacrima de pe obrazul de pe pulpele și din pîntecul lacrimei pure/ sînt
La început a fost poetul by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/15816_a_17141]
-
ce conservă - undeva la etajele superioare - cîte un element de stucatură, un antic fronton - ca o prețioasă relicvă a altor vremi, a altor tărîmuri. Ieșind în stradă, am constatat că la intersecții se activaseră imense ecrane care repetau știrea și imaginile preluate de toate televiziunile lumii: America atacată! După "revoluția în direct", terorism în direct... Am avut senzația stranie că incredibilul monitor ficționar a luat-o razna și Orson Welles s-a întors să-și repete farsa cu mijloacele sofisticate de
Festival în doliu by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15833_a_17158]
-
oglindesc stelele. La răsăritul lunii peisajul se schimbă radical: vîntul încetează să răscolească ghețurile, marea se liniștește, în fundul mării totul se înseninează și se aud cîntece și se vede lumină, "visul unei nopți de vară s-a amestecat în ger". Imaginea efemeră, căci domnia selenei este scurtă și Miazănoaptea revine repede la starea ei inițială de dezolantă pustietate de gheață, ger și uragane dezlănțuite. Visul nopții de vară" este numai aspirație imposibil de împlinit. Dar, Nordul, Miazănoaptea, este și generator de
Realism politic și fantezie poetică by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15810_a_17135]
-
candoarea, inocența tinereții obturate de regimul totalitar. Încercînd să scape, se lovesc violent de cortina de fier, obstacolul-simbol, granița dintre comunism și democrație. În cele din urmă, eliberarea este posibilă. Cortina se ridică ușor, ușor, lăsînd să se vadă o imagine emblematică pentru spectacol, pentru lumea teatrului, liberă și fascinantă, amețitoare, de care s-a bucurat George Banu: o sală de teatru, frumoasă și elegantă ca cea de la Cluj, plină cu mirese-spectatori, un alb ireal care invadează pînă la refuz întregul
Revoltă sau abandon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15832_a_17157]
-
spectacol, pentru lumea teatrului, liberă și fascinantă, amețitoare, de care s-a bucurat George Banu: o sală de teatru, frumoasă și elegantă ca cea de la Cluj, plină cu mirese-spectatori, un alb ireal care invadează pînă la refuz întregul spațiul. O imagine în oglindă: noi cu toții sîntem acei spectatori inocenți, puri, eliberați de prejudecăți, gata de a porni pe calea aventurii teatrului. Naratorul-autor interpretat de Cornel Răileanu - este instalat acolo, printre acești spectatori, la o masă de lucru. Uneori, frazele sparg dansul
Revoltă sau abandon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15832_a_17157]
-
ca oricând - ea se dezvăluie numai la capătul a numeroase și subtile intermedieri. Volumul este alcătuit din trei studii: Héloïse, Aliénor, Isolda și altele câteva, Amintirea străbunelor, Eva și preoții. Prin acest proiect, Duby dorește implicit să corecteze distorsiunile de imagine a femeii într-un "Ev Mediu masculin": " Am recitit deci textele, străduindu-mă să mă identific cu cei care le-au scris, ca să alung ideile greșite care de atunci le-au schimbat sensul. Le-am recitit încercând să uit, căci
Doamnele Franței în veacul al XII-lea by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15811_a_17136]
-
demers oportun, dar care, în opinia mea, nu trebuie exagerat sub amenințarea unei obiectivități-ghilotină. Nu e posibil și nici dezirabil pentru autor să uite totalmente că e bărbat, pentru că, la urma urmei, după cum spunea Jung, "fiecare bărbat poartă în sine imaginea femeii eterne" și "același lucru este valabil și la femeie, și ea poartă în sine o imagine despre bărbat." Ce e femeia și ce e bărbatul nu se poate spune, cu o pretenție mai mare de obiectivitate, decât într-o
Doamnele Franței în veacul al XII-lea by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15811_a_17136]
-
și nici dezirabil pentru autor să uite totalmente că e bărbat, pentru că, la urma urmei, după cum spunea Jung, "fiecare bărbat poartă în sine imaginea femeii eterne" și "același lucru este valabil și la femeie, și ea poartă în sine o imagine despre bărbat." Ce e femeia și ce e bărbatul nu se poate spune, cu o pretenție mai mare de obiectivitate, decât într-o interrelație - și abia apoi prin raportarea - subiectivă și inevitabil parțială - la sine. Cartea se citește cu mare
Doamnele Franței în veacul al XII-lea by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15811_a_17136]
-
poliție sau de reclamant" descriu ori o situație generală (partea cu poliția), ori una puțin probabilă. Fenomenul corupției, atât de generalizat și de profund, împinge foarte adesea în desuet și în ridicol orice discriminare rasială. Fără a cădea în patima imaginii idealizate a "omeniei" românești (când în fapt, în acești ani este vorba mai mult despre revelarea unei nebănuite bestialități primare), mi se par într-un contact mult mai bun cu starea de fapt aserțiunile care pun accentul pe caracterul pasiv
Doamnele Franței în veacul al XII-lea by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15811_a_17136]
-
a patra copertă, nu are cum să se vîndă. Poetul zilelor noastre nu trebuie doar să știe să scrie, trebuie să știe să se vîndă pe sine. Și nu e vorba doar despre bani - el trebuie să-și creeze o imagine care să-l individualizeze clar pentru că textul singur este insuficient într-o lume în care timpul lecturii s-a cam scurtat. Nu că poezia ar fi murit sau că poetul ar fi "copleșit de capitalism" - însă poezia nu mai poate
Cealaltă față a poeziei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15827_a_17152]
-
pare, trăiește așa cum scrie - așa se poate afla din poveștile care circulă în jurul său, așa dorește ea însăși să se știe. Indiferent de aceste date, rămîne, în ceea ce o privește, o incredibilă coerență a conduitei poetice. Discurs direct, atac poetic, imagini puternice. Cam toți comentatorii au observat aceste caracteristici. în plus, după 1990 au fost subliniate valențele politice ale unui astfel de discurs, mai ales la apariția volumului Atelierele (1980-1984). Astăzi acea forță a sincerității rămîne valabilă tocmai pentru aciditatea ei
Cealaltă față a poeziei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15827_a_17152]
-
întreabă/ cum arată o zi din viața mea/ și, în general, / cu mațele chiorăind, / cu mintea amputată" (Filipică). Este o lecție foarte importantă pe care poeta mărturisește indirect că a învățat-o de la Sylvia Plath. Biografismul este o sursă a imaginii dure, mai mult decît a autoironiei. Confesiunea dură exprimă stagnarea încăpățînată într-o singură stare (o confesine care nu dorește absolvire) - pentru poeta noastră înseamnă eliminarea "evoluției" poetice, eliminarea "etapelor" ("E greu să fii copilul pocit al lui Darwin"). Poemele
Cealaltă față a poeziei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15827_a_17152]
-
nu dorește absolvire) - pentru poeta noastră înseamnă eliminarea "evoluției" poetice, eliminarea "etapelor" ("E greu să fii copilul pocit al lui Darwin"). Poemele Marianei Marin sînt extraordinare de la debut pînă acum, fără sincope. O altă sursă importantă a durității este distrugerea imaginii tradiționale a feminității: "De-aș avea și eu o traumă ca pojarul, / o răpăială de ploaie de vară, / o nevroză ca o mătase, / după care ești și mai iubită; / o nevroză ca un abur de mușețel, / după care ești și
Cealaltă față a poeziei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15827_a_17152]
-
mamele lui adoptive. La câțiva pași de prea cumintele Matei, Alice, cumințită și ea de situație, se joacă pașnic cu Baby și cu câinele Spițui. Valentin St-John2) întoarce încet paginile albumului cu fotografii de altădată, și el la fel de decolorat ca imaginile îngălbenite de timp. Mihai fumează și bea încet, cu voluptate lichiorul - o vișinată de casă (cherry-brandy) de culoarea rubinului, în timp ce eu îi privesc pe toți de jur împrejur și, pe deasupra acestui grup liniștit, îmi apar planuri și ținuturi nevăzute de
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
scriitor) trebuitoare criticului. Dar fiindcă televiziunea nu permite o operație de acest fel, ci una înrudită, deși binișor diferită, anume promovarea cărții: "Revendic pentru Apostrophes cuvîntul promovare (promotion). Promovarea cărților, a lecturii, a plăcerii de a citi. A cuvintelor prin intermediul imaginilor. A ideilor, a muncii intelectuale, a reflecției. A actului de a scrie. A ediției, librăriei și bibliotecii." în română cuvîntul (mai vechi) promovare n-are exact sensul dorit de Pivot, iar promoție (mai nou) nu circulă cu acest sens decît
Cartea la televiziune by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15850_a_17175]
-
zis Serpente./ Dacă ține-o săptămînă/ mă car." (Ultimii pionieri ai Estului) Lucrul de care fug ultimii pionieri este o devitalizare excesivă, o cumplită lipsă de entuziasm care transformă viața în umor negru sau sec sau într-o mînă de imagini de expoziție fotografică de artă; genul de lucruri pe care nu le-ai putea uita niciodată, dar pe care preferi să le privești în ramă, pentru că a le trăi este insuportabil. în această cheie pot fi vizualizate cearșafurile albe pe
Exil cu variante by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15826_a_17151]
-
părăsit țara, încă șase cărți, în română sau în germană și este membră a Uniunii Scriitorilor din Austria (1993) și din România. țara din care a plecat supraviețuiește în textele din volumul de față, Spaima este un cameleon, prin cîteva imagini puternice, dar încărcate cu nimic altceva decît cu farmecul perfid al amintirii ("mușc din amintire ca dintr-o pîine mucegăită" - Mama duce paharul cu apă la gură); nu există, cum ar constata Cornel Ungureanu, un sentiment al exilului; ferestrele casei
Exil cu variante by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15826_a_17151]
-
cu farmecul perfid al amintirii ("mușc din amintire ca dintr-o pîine mucegăită" - Mama duce paharul cu apă la gură); nu există, cum ar constata Cornel Ungureanu, un sentiment al exilului; ferestrele casei de la Brăila, gutuile înșirate pe șifonier, o imagine a mamei care bea apă dintr-un pahar, toate acestea nu fac decît să dea greutate, substanță, siluetă precisă fantasmagoriilor spațiului oniric, în a doua secțiune a cărții (Creierul care nu uită nimic), de altfel cea mai reușită. Micile povești-din-vis
Exil cu variante by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15826_a_17151]
-
de un firesc al expresiei care lipsește multor poeme din prima parte (Sabia din care curge dezastrul). Aici, spaima este evocată explicit la tot pasul, probabil într-o încercare de a asigura unitatea tematică, singurul efect fiind însă obosirea cititorului. Imaginile sînt convenționale ("Singurătatea duce la piept botul umed al înserării/ înainte de căderea soarelui în mare" - Timp ascuns sub aripi de înger), după doar cîteva pagini mecanica construirii secvenelor devine previzibilă, iar cele cîteva cuvinte-obsesie (spaimă, cameleon, șoarece/ șobolan etc.) apar
Exil cu variante by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15826_a_17151]
-
programul liric al Irinei Mavrodin. E o tentativă, am putea spune, de remitologizare spontană, de restituție a materiei umane recuperate în urma exploziei desacralizante, reorganizate în sensuri simbolic-estetice. Sau, spre a recurge la cuvintele lui Georges Dumézil referitoare la mit: "Concepte, imagini și acțiuni se articulează și formează, grație legăturilor lor, un fel de plasă în care, pe cale de consecință, întreaga materie a experienței umane trebuie să se prindă și să se distribuie". Incantația poetei virează spre tonalitatea adorației, atît de favorabilă
Între gol și plin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15841_a_17166]
-
strălucea/ ca o cană cu lapte/ lumina își revărsa// unde este?" (Printre roze). Ori această pictură a contrastelor, cu un grăunte de transcendență, comentată la modul umoral: "o casă foarte albă/ cu acoperiș foarte negru/ pe o pajiște foarte verde// imagine dintotdeauna/ știută/ aici și dincoace și dincolo// în față ni se năpustește/ îmi zgîrie ochii/ strig de plăcere" (Plăcerea). Ca și echivalarea, precum sub condeiul senzual-avîntat al unui Rabindranath Tagore, a frumuseții cu înțelepciunea speculativă: "ce frumoasă este/ floarea/ pe
Între gol și plin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15841_a_17166]
-
li se dea asigurări că nu completează de pomană formularele! Faceți diferența între insul obișnuit să i se ofere totul pe tavă și cel conștient că lumea nu-i datorează nimic. Trageți linie și rezultatul vă va îngrozi: obțineți însăși imaginea românului-standard, gureș până la amețeală, mahalagiu până la grețoșenie și mitocan cu sistem. Nu știu cum a fost posibil să se ajungă aici, nu știu unde a dispărut românul tolerant și generos, prietenos și blând. De fapt, nici nu țin minte să-l fi întâlnit prea
Răbojul genetic by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15837_a_17162]
-
singurătății" și promovează ca singur remediu visul. Un vizitator totuși subaltern visul acesta, intrat discret pe scara de serviciu, mai mult slujitor fidel decît oaspete. El întinde poteci practicabile pentru ca prietenii duși ai poetului să-l poată vizita sau pregătește imagini mai puțin drastice în care moartea apare ca o "mănușă parfumată". Stilul galant revine și în dansul macabru din finalul plachetei, în care eroul acestor poeme se închipuie "îmbrățișat de asexuata, de nevîrstnica femeie în crepdeșin negru", dansînd cu ea
Ultimul Cornel Regman (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15855_a_17180]
-
un șir de exemple: �adevărate buchete nomenclaturiste"; excesul de bunăvoință arătat de unii stipendiaților în materie de compromisuri rușinoase"; �judecățile severe și adesea sarcastice constituie muzica de fond peste care se suprapun ici-colo încuviințările"; �un gen de reflexie ocrotită de imagine; simultan, o imagine care alarmează un gînd"; �finaluri ce trimit cînd nu la metafizic, totuși într-un limb bogat în sensuri grave"; Ofelică apariție, poeta se vede pe sine "cu părul împodobit cu melci/ ars și amar de sare/ cu
Ultimul Cornel Regman (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15855_a_17180]