5,875 matches
-
care, pentru un tînăr, sînt mai atractive și mai stimulatoare. La această vîrstă modelul comportamental al cuiva are priză mai mare decît modelul literar. Aproape întotdeauna, în viață și în literatură, începi prin a fi un altul, pe care îl imiți într-o latură a sa. Adevărată sau falsă 2), legenda te împinge pe un anumit drum. Pe unii ea îi ajută să-și descopere personalitatea, pe alții, - nu. Dacă ești născut scriitor, pornești, ca în cazul lui Bacovia, de la băutură
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
credea el - nu era lipsa aptitudinilor, ci a educației, de la baza ei, a „modului cum se (făcea) instrucția în școala primară”. Ceea ce spune sună în parte actual: „Cu dosebire de la un timp, de vreo douăzeci de ani, ce-i drept, imitînd pe străini în reforma școlară, desigur vrînd să (se) facă bine a ieșit rău. Astăzi în școala primară, cu toate reformele introduse, cu toate clădirile cele mari și cu tot mobilierul și uneltele didactice cele noi (cu toată îmbunătățirea infrastructurii
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
convorbirea din 13 iunie 1989) mi-a spus, lucru știut de la mama sa, Elena, sora poetului, că pe cînd acesta era în liceu, citea în așa fel din Sfîrșitul Casei Usher de Edgar Allan Poe, „încît te băga în boale”: imita personajele, insista asupra unora din acțiunile lor. S-a comportat ca histrion, nu o dată, și mai tîrziu, îndeosebi atunci cînd, fiind în societate, „încerca să facă față”, adică să fie, după împrejurări, ca și ceilalți. Numai că aceste eforturi de
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
câțiva ani. Dar nu dispunea de cunoștințe întinse despre locuri și oameni care ar fi putut conferi maturitate scrierilor sale. Dorea să-și deschidă ochii, să întrezărească realitățile universului care se aflau dincolo de cele provinciale. Înainte de 1929 îl citise și imitase pe Gide, și citise despre călătoriile lui exotice. Dacă ar fi călcat pe urmele lui, medita ea, ar fi putut să dobândească înțelepciunea care îi lipsea. Frecventele călătorii în Italia îi deschiseră noi perspective: cu cât mergea mai mult cu
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
întrucâtva pe o experiență personală Michel aparent curtase o asemenea Euridice, și Marguerite a încercat să afle tot ce se putea despre ea i-a modificat sexul, transformându-se ea însăși în bărbatul fictiv. Marguerite găsise câteva voci, în principal imitându-l pe Gide, dar nici una, în afară de cea din Alexis la persoana întâi, părea să-i aparțină în totalitate. Biografia lui Pindar, publicată în 1932 de Grasset, nu a fost pe placul nici al autorului nici al cronicarilor. Marguerite a sperat
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
Tezeu, Oedip și biblicul Saul. Yourcenar a citit mult din opera lui Gide în timpul anilor '20, ceea ce a condus-o la publicarea lui Alexis, unde și-a dat toată silința să-i nege influența. Cu toate acestea, acolo i-a imitat récit-ul după ce citise și studiase Tratatul despre dorința zadarnică de Gide (1925) care este imitat în subtitlul lui Alexis sau Tratat despre lupta zadarnică. Operele lui au inclus Voiaj în Congo (1927) și Întoarcere în Ciad (1928), rezultatele unui sejur
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
20, ceea ce a condus-o la publicarea lui Alexis, unde și-a dat toată silința să-i nege influența. Cu toate acestea, acolo i-a imitat récit-ul după ce citise și studiase Tratatul despre dorința zadarnică de Gide (1925) care este imitat în subtitlul lui Alexis sau Tratat despre lupta zadarnică. Operele lui au inclus Voiaj în Congo (1927) și Întoarcere în Ciad (1928), rezultatele unui sejur printre băștinașii din Congo-ul francez. Poate această insatisfacție a îndemnat-o să treacă rapid
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
În următorul deceniu Yourcenar va rămâne pe insulă din respect pentru relația ei cu Grace. A fost o probă de rezistență pe care nu a uitat-o niciodată. În timp ce Grace era suferindă cu adevărat, Yourcenar părea acum, surprinzător, să o imite. Marguerite a contractat boli misterioase, făcea febră și avea grețuri, s-a diagnosticat singură și s-a tratat în spitalul Bar Harbor în octombrie 1972, mai bine de o lună. A început să țină un jurnal de sănătate. Cu cât
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
Uniunea Sovietică după cel de-al Doilea Război Mondial; mici diferențe au început să apară doar încetul cu încetul și în mod limitat, mai ales în Ungaria și Polonia. Între timp, în vestul Europei, multe instituții și practici britanice erau imitate în mod conștient de alte țări. CASETA 3.1 Normele sistemelor politice trecut și prezent Toate sistemele politice din trecut sau contemporane se pot situa în spațiul definit de cele trei dimensiuni ale normelor (monocrație-democrație, autoritarism-liberalism, inegalitate-egalitate), dar pozițiile ocupate
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
fost singurele care au "inventat" modelul de sistem cu un singur partid în prima parte a secolului XX. Versiunea conservatoare inegalitară s-a dezvoltat și a fost implementată în perioada interbelică, sub fascismul italian și nazismul german; acestea au fost imitate la rândul lor de unii lideri europeni, în special în Portugalia și Spania, unde sistemul cu un singur partid de tip fascist și-a continuat existența până în anii 1970. În același timp, și Turcia a avut un sistem "populist" cu
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
Totuși, principiul de bază în sistemele comuniste cu un singur partid a fost totdeauna că înscrierea trebuia obținută cu oarecare dificultate, după un timp de instruire în care erau testate capacitățile "cadrelor"de a face prozeliți. Modelul comunist a fost imitat în cazul sistemelor populiste cu un singur partid din lumea a treia, deși aproape întotdeauna au existat variații. Un număr de partide relativ bine structurate au fost create ca arme împotriva regimurilor considerate reacționare din Coasta de Fildeș, Kenya, Guineea
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
federație) sau chiar instituții (ca în cazul Senatului Franței, care nu poate fi desființat dacă nu este de acord). Consolidarea poate fi și totală, ca "forma de guvernământ republicană" în Constituția Franceză din 1946. Nivelurile de rigiditate au fost deseori imitate de la o constituție la alta. Amendamentele constituționale sunt, în ansamblu, destul de rare: de exemplu, doar 15 amendamente au existat la Constituția Statelor Unite de la votarea în 1791 a Declarației Drepturilor (Bill of Rights). Constituțiile sunt de asemenea modificate, și aceasta în
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
unitare sunt adesea în mod deliberat puternic centralizate. Franța a fost astfel secole întregi ca rezultat al politicii intenționate a monarhilor o politică păstrată și chiar consolidată de Napoleon la începutul secolului al XIX-lea. Franța sub Napoleon a fost imitată de multe țări ale lumii contemporane, în special în lumea a treia. Acesta este sau a fost și cazul statelor comuniste, ca rezultat al dominației partidului unic. Astfel, în general, un număr semnificativ de aproape 170 de state care nu
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
vizând majorități speciale și chiar dreptul de veto în unele cazuri. Supranaționalismul este prin urmare "intermediar", dar de această dată între modelele confederal și federal. În același timp, Comunitatea Europeană sau Uniunea Europeană are un set de instituții extrem de dezvoltate, care imită în multe sensuri instituțiile federale, deși mai mult pe cele ale Elveției decât pe cele ale Statelor Unite. Există o Comisie, care are un caracter consociațional și este în unele sensuri executivul, există un Consiliu de Miniștri care reprezintă statele membre
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
mai importantă fiind cea a oficiilor ombudsmanilor după modelul scandinav. Create mai întâi în Suedia și Finlanda, acestea aveau însărcinarea de a examina plângerile cetățenilor într-o manieră complet neoficială. Din anii '60 încolo, aceste instituții au început să fie imitate în Europa de Vest și în alte părți. Spre deosebire de judecători, ombudsmanii doar investighează cazuri și prezintă rapoarte, dar deciziile lor au ajuns să capete multă autoritate, dacă nu formal, cel puțin în practică. Mecanismul ombudsmanului oferă un mijloc simplu, ieftin și clar
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
anii '50 și '60, pe de o parte pentru că birocrația acestor țări era mai mare decât cea pe care o aveau țările vest-europene, atunci când se aflau într-un stadiu similar de dezvoltare, iar pe de altă parte pentru că ele puteau imita formule care existau în Vest. Aceste curți au rămas totuși destul de slabe. Situația se aseamănă într-o anumită măsură cu cea din Franța de la începutul secolului al XIX-lea, când, încetul cu încetul, a început să prindă contur supravegherea serviciilor
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
este susceptibilă de a i se opune și de a-1 învinge. Astfel, aflată în deplină opoziție cu aspirațiile "filosofice" ale lui Rennepont, dar conformîndu-se aceleiași exigențe, Societatea Cavalerilor Credinței, fondată de Ferdinand de Bertier în timpul Primului Imperiu pare a imita întru totul modelul masonic: menită să acționeze clandestin, își are semnele ei de recunoaștere, ritualul său inițiatic, gradele sale, titulatura sa ezoterică și marele său maestru. Tot astfel, Protocoalele înțelepților Sionului aduc Companiei lui Isus acest elogiu curios, aproape în
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
care plîng pentru că nu știu să se veselească, dar care, dacă un învățător înțelept, în loc să-i țină închiși între ziduri posomorite, îi face să respire aerul curat de la țară, să privească spectacolul naturii surîzătoare, țăranii muncind, vor încerca imediat să imite: sapă grădini, construiesc căsuțe, sînt fericiți. Oamenii nu sînt la țară, unde este nevoie de ei, sînt prea numeroși la orașe, unde îngrămădeala lor strică totul. Repartizîndu-i într-un fel mai convenabil, vor fi corectate greșelile unora, modul de a
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
să restabilească, în forma sa tradițională, creștinismul medieval. Autoritatea pontificală, creștinismul medieval nu sînt pentru ei decît două referințe importante, două modele fără îndoială, perimate în dezacord cu aspirațiile societății din vremea lor; nu se pune problema de a le imita, dar e necesar să li se găsească un corespondent în realitatea contemporană celor doi. Catolicismul din acea vreme nu este pentru Saint-Simon decît "o parte dintr-un creștinism degenerat": începînd cu secolul al XV-lea, precizează el, a încetat să
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
hainele unui mare personaj. Moromețianismul a devenit, ca și donquijotismul, bovarismul, o atitudine umană, determinabilă, un stil de existență. După ce a creat un concept moral prin opera lui literară, prozatorul îl identifică, acum, în sfera vieții obișnuite. Viața începe să imite literatura. Cel mai iubit dintre pământeni poate fi definit ca un roman total: romanul unui destin care asumă o istorie, romanul unei istorii care trăiește printr-un destin. Este rodul unei lecturi întinse și profunde, iar prin numărul de idei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
privește și mai ales de vocea care îl povestește. În plus, Apudul nu este un mediu etanș, aflându-se în regim de vase comunicante cu literatura: Tolstoi, Flaubert și alți scriitori reputat realiști, ale căror romane le citesc și le imită, voluntar sau nu, creaturile fictive ale lui U. Nuvela centrală s-ar putea numi foarte bine Viața și opiniile lui Zenovie. Ea construiește cronica familiei al cărei ultim descendent este Zenovie, amalgamând mărturii, amintiri, opinii și adagii sapiențiale provenind din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290389_a_291718]
-
Introducere În Illusions perdues (p. 227 și 228, ed. Folio)1, d'Arthey îl povățuiește astfel pe Lucien de Rubempré: Dacă nu vrei să-l copiezi pe Walter Scott, se cuvine să-ți creezi un stil aparte. Dumneata l-ai imitat. Începi ca și el, cu convorbiri lungi, ca să-ți prezinți personajele; și abia după ce și-au vorbit, aduci descrierea și acțiunea. Antagonismul acesta, necesar operelor dramatice, lasă-l mai la urmă. Răstoarnă termenii problemei. Înlocuiește vorbăria, minunată la Scott, dar
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
acceptarea realității, am putea spune că descrierea joacă aici un rol preponderent: intriga trebuie, înainte de toate, să permită expunerea unei lumi, a unei societăți, a unui fenomen cultural, a unui paradox filosofic sau cosmic, în aspectele lor cele mai concrete, imitînd viața (fără de care romanescul ar lăsa loc pentru ceea ce se numește prospectiv, 1971, p. 110). Două roluri majore pot fi atribuite descrierilor mimetice, în cazul genului romanesc "realist": 1. construirea spațio-timpului povestirii, "cronotopul" său (Bahtin, 1978), "autoreferința" sa (Arrivé, 1972
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
ținută la Ateneul Român și publicată, după aceea, în revistă. Șt. Vellescu semnalează, printre primii, influența negativă pe care „drama de bulevard” o are asupra moravurilor. În același timp, remarcă situația dramaturgiei autohtone, obligată să abandoneze subiectele naționale și să imite modelele străine pentru a rezista concurenței. Teatrul românesc, scria Vellescu, trebuie să devină un instrument de cultură și educație, care să se adreseze tuturor claselor sociale și să trezească în conștiințele spectatorilor cele mai frumoase sentimente patriotice, precum și iubirea de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285489_a_286818]
-
moralității în concepția durkheimiană: a) spiritul de disciplină; b) atașamentul față de grupul social; c) autonomia voinței, prin care se exprimă acceptarea normelor sociale (13). a) Educarea spiritului de disciplină se întemeiază pe două dispoziții specifice copilului: 1) tendința de a imita și repeta ceea ce a văzut și învățat (tradiționalism infantil); 2) receptivitatea la sugestie, mai ales la "sugestia imperativă". Existența primei dispoziții impune asigurarea unui mediu prielnic, constituit din exemple bune, prin a căror imitare copilul dobîndește deprinderi morale. Dispoziției spre
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]