7,158 matches
-
secolului al XVIII-lea. Mai mult, Bonaparte era implicat în campania din Egipt, care avea ca obiectiv amenințarea posesiunilor britanice din India. Fără două dintre cele mai importante personalități militare ale țării, republica a suferit o serie de înfrângeri în fața inamicilor revitalizați, aduși în conflict de britanici și de banii lor. După o campanie prost concepută, în timpul căreia francezii au pierdut aproximativ 40.000 de soldați ca urmare a atacurilor britanice și otomane, Bonaparte a reușit să se întoarcă din Egipt
Războaiele Napoleoniene () [Corola-website/Science/304489_a_305818]
-
să înfrunte flota britanică. Napoleon i-a trimis amiralului Villeneuve nouă planuri diferite, dar acesta din urmă a continuat să ezite. În cele din urmă, Napoleon a abandonat planul de invadare a insulelor Britanice și și-a întors atenția către inamicii de pe continent. Armata franceză a părăsit Boulogne și s-a deplasat către granițele Austriei. Seria conflictelor navale și coloniale, inclusiv un mic număr de acțiuni navale (așa cum a fost acțiunea din 1805) care a caracterizat perioada ce a dus la
Războaiele Napoleoniene () [Corola-website/Science/304489_a_305818]
-
după blocarea vaselor rămase în porturile bine fortificate controlate de francezi. Aceste atacuri rapide se asemănau cu loviturile de gherilă: erau menite să distrugă vasele de război sau comerciale franceze blocate în porturi și să dezorganizeze aprovizionarea, comunicațiile și unitățile inamicului staționate în zona de coastă. De cele mai multe ori, atunci când aliații britanicilor începeau acțiuni militare la câteva zeci de kilometri de coastă, Royal Navy acționa la rândul ei, debarcând trupe și materiale necesare luptei, ajuntând forțele terestre cu atacuri de pe mare
Războaiele Napoleoniene () [Corola-website/Science/304489_a_305818]
-
controla Confederația Elvețiană, Confederația Rinului, Ducatul Varșoviei și Regatul Italiei. Teritoriile aliate includeau: Regatul Spaniei (Joseph Bonaparte), Regatul Westfaliei (Jérôme Bonaparte), Regatul Neapolelui (Joachim Murat, cumnatul lui Napoleon), Principatul Lucca și Piombino (Felix Bacciochi, cumnat al lui Napoleon), și foștii inamici, Prusia și Austria. În 1812, Napoleon a invadat Rusia. El încerca să-l silească pe țarul Alexandru I să rămână în cadrul Sistemului Continental și să renunțe la amenințarea unui atac împotriva Poloniei. "Grande Armée" condusă de francezi, formată din 650
Războaiele Napoleoniene () [Corola-website/Science/304489_a_305818]
-
înainte ca acestea să reușească să-și adune forțele, în speranța că îi va alunga pe britanici de pe continent iar pe prusaci îi va determina să nu intre în război. Marșul executat de împărat i-a luat prin surprindere pe inamicii săi. El i-a forțat pe prusaci să accepte lupta la Ligny pe 16 iunie 1815 și i-a învins, obligându-i să se retragă în dezordine. În aceeași zi, trupele conduse de mareșalul Michel Ney au oprit înaintarea britanicilor
Războaiele Napoleoniene () [Corola-website/Science/304489_a_305818]
-
în urmărirea lui Wellington. În prealabil i-a ordonat mareșalului Grouchy să ia poziție în aripa dreaptă a Armatei Nordului și să împiedice reorganizarea prusacilor. Grouchy nu a reușit să-și îndeplinescă misiunea, deși el a atacat și înfrânt ariergarda inamicului, grosul trupelor prusace reușind să se strecoare către Waterloo. Declanșarea luptelor bătăliei de la Waterloo din dimineața zilei de 18 iunie 1815 au fost întârziate cu câtva ore de Napoleon, până când pământul s-a zvântat după ploaia din noaptea precedentă. Până
Războaiele Napoleoniene () [Corola-website/Science/304489_a_305818]
-
perioada 1792-1799. Între 1792-1815, în marina rusă au fost încadrați cam 200.000 de marinari. Austria a reușit să mobilizeze cam 576.000 de oameni, fără să dispună de marină. În afară de Regatul Unit, Austria s-a dovedit cel mai important inamic al francezilor, cel care a reușit de-a lungul timpului să mobilizeze cam un milion de oameni în lupta cu aceștia. Prusia nu a avut niciodată sub arme mai mult de 320.000 de oameni la un moment dat. Spania
Războaiele Napoleoniene () [Corola-website/Science/304489_a_305818]
-
imens de grădini, bazine și fântani. În anul 491, Mogallana, în fruntea unei armate de mercenari tamili, a venit să-și revendice tronul. Kassapa și-a părăsit citadela în fruntea armatei sale, călare pe un elefant, și și-a întâmpinat inamicul în câmp deschis.A pierdut bătălia și s-a sinucis. Mogallana a redat Sigiriya călugărilor budiști, aceasta redevenind astfel un loc de meditație și de rugăciune. Stânca a fost abandonată în 1155 și a fost redescoperită de englezi în anul
Sigiriya () [Corola-website/Science/304555_a_305884]
-
unei amenințări militare străine, sunt de cele mai multe ori considerate de oponenții lor ca fiind regimuri marionetă. Uneori, asemenea acuzații sunt folosite pentru destabilizarea țării și pentru încurajarea tentativelor de lovituri de stat. Aliații din al doilea război mondial își acuzau inamicii, puterile Axei, că au înființat state marionetă în teritoriile cucerite. Guvernele de orientare fascistă instalate de Germania Nazistă în timpul celui de-al doilea război mondial au fost și sunt considerate în continuare "regimuri marionetă", (în mod special în literatura Aliaților
Stat marionetă () [Corola-website/Science/304600_a_305929]
-
de două ori, prima dată în timpul Cruciadei a patra din 1204, iar a doua oară când a fost recuperat de bizantini, câteva decenii mai târziu, în 1261. În următoarele două secole, Imperiul a fost măcinat și cucerit de un nou inamic, Imperiul Otoman. În 1453 „imperiul” era format doar din orașul în sine și o porțiune a Peloponezului din jurul cetății Mystras; Imperiul din Trapezunt, un stat succesor complet independent, format ca urmare a celei de-a patra Cruciade, a supraviețuit pe
Căderea Constantinopolului () [Corola-website/Science/304603_a_305932]
-
Vasile Marin, a rămas un mister până astăzi. Grigore Gafencu, sintetizează în câteva fraze, în memoriile sale, tot ce s-a întâmplat în acele zile tragice : Mărturia lui Grigore Gafencu este cu atât mai importantă, cu cât vine de la un inamic declarat al legionarilor, și totodată, de la un mare admirator al lui Nicolae Titulescu.
Nicadori () [Corola-website/Science/304640_a_305969]
-
la luptele din Prusia Răsăriteană, a criticat cu asprime atrocitățile împotriva populației civile germane și a fost arestat în 1945, condamnat la o pedeapsă de zece ani de muncă în Gulag pentru "nutrirea de sentimente umanitare burgheze" și "compasiune pentru inamic". Alexandr Soljenițîn, care a luat și el parte la luptele din Prusia Răsăriteană din 1945, a fost arestat pentru criticile la adresa lui Stalin puse pe hârtie în scrisorile către un prieten. Și el a fost condamnat la zece ani de muncă
Evacuarea Prusiei Răsăritene () [Corola-website/Science/304657_a_305986]
-
ceramică și metale din bronz. Îi priveau pe străini că fiind josnici și respingători. Statuile și frizele egiptene aveau să înfățișeze asta prin redarea luptelor și cuceririlor. Basoreliefurile împodobeau porțile și pereții clădirilor înalte de 10 metri înălțime, în care inamicii erau apucați de păr și loviți cu putere de divinul faraon sau pe pereții mormintelor în care stăteau înșirați că să aducă tribut faraonului. În timpul Dinastiei a XI-a, prin mileniul al II-lea i.e.n., străinilor li s-au permis
Antichitatea () [Corola-website/Science/304633_a_305962]
-
Asiriei. După ce Regatul Israel a renunțat la statutul de vasalitate și s-a aliat cu Egiptul, asirienii s-au răzbunat brutal, nimicind regatul în mai puțin de o decadă. Procedeele de pedepsire erau foarte brutale, constând în decapitări și jupuirea inamicilor, transmițând un avertisment pentru toate populațiile cucerite pentru a menține imperiul unit. Curând, au supus și Regatul Iuda. Însă Ezechia a pregătit o strategie de apărare și a înălțat un zid de apărare de 6 metri, fortificând Ierusalimul și reorganizând
Antichitatea () [Corola-website/Science/304633_a_305962]
-
individuae că cele din Iliada. Luptau laolaltă, la câțiva metri distanță și atacau cu sulitele pentru a străpunge părțile sensibile ale hopliților din falanga inammica. Se împingeau unii pe ceilalți cu scuturile, imbrancindu-se și izbindu-se, continuând să înjunghie inamicii, rândurile din spate avansând și impingandu-i pe cei din față spre inamic, până îi făceau pe celălalt să cedeze, să rupă rândul, rănindu-i pe adversari, fie infricosandu-i. Hopliții nu erau doar nobili, erau și oameni de rând
Antichitatea () [Corola-website/Science/304633_a_305962]
-
cu sulitele pentru a străpunge părțile sensibile ale hopliților din falanga inammica. Se împingeau unii pe ceilalți cu scuturile, imbrancindu-se și izbindu-se, continuând să înjunghie inamicii, rândurile din spate avansând și impingandu-i pe cei din față spre inamic, până îi făceau pe celălalt să cedeze, să rupă rândul, rănindu-i pe adversari, fie infricosandu-i. Hopliții nu erau doar nobili, erau și oameni de rând ce își puteau permite achiziționarea echipamentului, luptând laolaltă cu cei mai bogați aristocrați
Antichitatea () [Corola-website/Science/304633_a_305962]
-
ea, îmbogățindu-se, fiind găsit vinovat de corupție. În războiul peloponesiac, corupția, imoralitatea și tirania germinau în inima polisurilor. Războiul s-a încheiat în Dardanele, generalul spartan Lisandru blocând și distrugând flota ateniană. Acesta a câștigat cu sprijinul perșilor, vechiul inamic. Atena a capitulat. Zidurile orașului au fost dărâmate, oligarhii au preluat puterea, iar democrații au fost executați. Epoca de Aur se sfârșise cu sinuciderea filosofului Socrate, condamnat de regimul de atunci pentru învățătură și activitatea sa considerată "neconformistă" Dorința unicității
Antichitatea () [Corola-website/Science/304633_a_305962]
-
și falangele impenetrabile. Filip a suspus întreagă lume grecească. Liga de la Corint disprețuia autoritatea Macedoniei, prin intermediul lui Demostene care îl vedea că pe o amenințare asupra lumii grecești și că pe un "barbar". Filip a îndreptat ura grecilor asupra vechilor inamici, perșii. Filip, invandand Persia, va uni cetățile grecești. Dar n-a apucă, fiind asasinat în 336 i.en. într-un teatru de la Aigai, la propria nuntă. Însă Alexandru, la 20 de ani, având experiență și educația oferită de tutorele sau
Antichitatea () [Corola-website/Science/304633_a_305962]
-
locuite de români din Imperiul Austro-Ungar aflat în dezagregare: După Marea Unire din 1918 devenise necesară unificarea mișcărilor socialiste și social-democrate din Ardeal, Banat, Bucovina și Vechiul Regat. Lipsa de unitate ideologică a dus la conflicte:" „social-democratul bucovinean George Grigorovici, inamic declarat al bolșevismului rus și ungar”" (cum era descris într-un apel din 27 martie 1920 al Cominternului) și alți reprezentanți ai social-democrației au refuzat să accepte unificarea într-un partid de tip „bolșevic” afiliat la Internaționala a III-a
Gheorghe Grigorovici () [Corola-website/Science/304705_a_306034]
-
imediat comandant suprem și vicerege în Caucaz, luând locul fostului guvernator general Voronțov. Marele duce a fost în mod oficial în funcția de comandant suprem, dar generalul Nicolai Nicolaevici Iudenici era cel mai important comandant al armatei rusești din zonă. Inamicul Rusiei în această zonă a fost Imperiul Otoman. În perioada când marele duce a fost la comandă, Rusia a trimis forțe expediționare în Imperiul Persan (Iranul de azi) pentru a face legătura cu trupele britanice. În 1916, trupele ruse au
Marele duce Nicolai Nicolaevici (cel Tânăr) al Rusiei () [Corola-website/Science/304712_a_306041]
-
Etern" sau "Genghis Han". Printre popoarele care s-au supus noului mare han Ginghis figurau "merkiții" (1202), keraiții (1203) și "naimanii" (1204), fiind astfel înlăturate ultimele obstacole în calea creării imperiului. Însă acesta avea să se confrunte cu un alt inamic puternic de la est: Chină. Cu o armată de 50 000 de soldați, a invadat nordul Chinei. A ocolit Marele Zid Chinezesc și li s-au alăturat mercenari loiali, care s-au predat și supus noului lider mongol, jurând că vor
Ginghis Han () [Corola-website/Science/303513_a_304842]
-
antrenament în vederea războaielor. Armă principala era arcul compus din două materiale diferite (lemn, tendoane sau metale) care asigurau o elasticitate deosebită. Războinicii posedau mai multe arcuri, foloseau săgeți cu vârfuri metalice care puteau să străpungă zalele cu care era echipat inamicul. Prin folosirea în călărie a scărilor, puteau ținti din goana calului în direcția opusă fugii cu o precizie uimitoare (tehnică de altfel răspândită la mai toate triburile războinice ale stepei, încă de pe timpurile sciților și sarmaților). Tactică folosită frecvent de
Ginghis Han () [Corola-website/Science/303513_a_304842]
-
fugii cu o precizie uimitoare (tehnică de altfel răspândită la mai toate triburile războinice ale stepei, încă de pe timpurile sciților și sarmaților). Tactică folosită frecvent de mongoli era atacul rapid și scurt, urmat de o retragere amăgitoare, menită să atragă inamicul în cursă, ca să fie împresurat. Bătrân fiind și sleit de puteri, tema succesiunii lui Genghis a fost extrem de contestată. Fiul său cel mare, Jochi, a fost suspectat de-a se fi născut dintr-un alt om (ca rezultat al capturării
Ginghis Han () [Corola-website/Science/303513_a_304842]
-
au retras pe înălțimile din jur, unde s-au dus lupte cu mai mult sau mai puțin succes. Garibaldi s-a implicat pentru prima oară într-o luptă exclusiv terestră, lângă Forquillas: a atacat cu marinarii săi și a obligat inamicul să se retragă. În această perioadă, a avut-o a amantă pe Manuela de Paula Ferreira, nepoata lui Bento Gonçalves da Silva, relație la care a renunțat din cauza diferenței de statut social. În 1839, pe când se afla în Laguna, a
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]
-
și roxolani, cerând sprijin. Se estimează că cel mai probabil dacii au avut mai puțin de 20.000 de oameni capabili de luptă împotriva invaziei. Decebal nu respectase acordul, și astfel, Senatul l-a decretat pe Decebal din nou ca "inamic al Romei", iar Traian a pornit cu generalii la un nou război. Trupele romane au părăsit Roma la 4 iunie 105, imbarcandu-se la Brundisium. Traian este întâmpinat de o solie dacă, care îi cere pace. Traian nu acceptă condițiile
Războaiele daco-romane () [Corola-website/Science/303544_a_304873]