10,921 matches
-
amabilitate convențională, care ne ajută să suportăm confruntarea egoismelor și a orgoliilor noastre. Este minimul care ne ajută să supraviețuim într-o rețea socială foarte încinsă, foarte sensibilă, foarte tensionată, foarte grăbită, foarte suspicioasă, foarte superficială, extrem de iscoditoare (în ceea ce privește viața intimă) și cu intenții denigratoare. Amabilitate nu înseamnă așa cum s-ar putea înțeleage la prima vedere doar amabilitatea convențională, complezentă. Amabilitatea include și o stare sufletească, emoțională mai profundă. Pentru L. Carter (2007), de pildă, amabilitatea este "o trăsătură capitală a
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
fabulosul feeric, miraculosul mistico-magic și superstițios, ocultismul inițiatic, literatura științifico fantastică, proza poetică și alegorică, proza vizionară, literatura de aventuri, proza de analiză etc) sunt studiate de Sergiu Pavel Dan, care nu le vede, însă, ca aspecte periferice, ci resorturi intime, din care genul își trage în mod continuu, sevele și inspirația, existând mereu o complicitate între narator-cititor. O replică polemică elegantă va da Nicolae Manolescu în eseul său Cap sau pajură, cu referire expresă la această respingere a ,,complicității ludice
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
fac. Ideea, de mare subtilitate, este că satanismul, formă a cunoașterii mitic-populare, nu exprimă altceva decât o trăsătură psihico morală imanentă, circumscrisă orizontului existenței umane; dracul nu numai că se află printre oameni, ci pur și simplu sălășluiește în ființa intimă a acestora. Decizia lui kir Ianulea de a-l investi pe Negoiță cu însușirea de a ,,dezîndrăci’’ pe eventualele victime ale ,,bolii’’ reprezintă răsplata binelui făcut de acesta. Târgul dintre cei doi implică însă, și sensuri a ceva mai ascunse
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
-i abată pe oameni de la comportamentul normal, adică să-i facă să-și piardă stăpânirea de sine, simțul de echilibru și să se angajeze în acte necugetate, excesive, al căror rezultat este de fiecare dată eșecul. ,,Agentul’’ satanic ca resort intim al stării de transă căreia îi cade victimă individul uman, în speță tânărul neinițiat, cuprins subit de patima jocului de noroc, este tema fantastică tipic dostoievskiană a scrierii. Opera este creată utilizând narațiunea la persoana a treia și cele câteva
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
depresia a trecut, iar relațiile lor interpersonale tind să fie conflictuale. Ei declară că nu sunt interesați de sex sau că nu se bucură de sex cum obișnuiau altădată și că există un conflict permanent și insatisfacție în relația lor intimă (McCabe & Gotlib, 1993)143 însă în urma intervențiilor psihoterapeutice riscul recăderilor este tot mai mic. 8.5. Tulburarea depresivă biplolară Studiu de caz "Acest tip de nebunie presupune un fel de amestec între durere, veselie, singurătate și teroare. Când ești în
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
un cas singulier. Entretien, L'Échoppe, Paris, 1995); conservatorul de muzeu structurează rețeaua de artiști de la care cumpără; el organizează și administrează o piață care a contribuit, cu o conivență mai mult sau mai puțin explicită, la apariția negustorilor; cunoașterea intimă a curentului pe care îl promovează îl face un fel de dirijor și purtătorul oficial de cuvânt al creatorilor pe lângă colecționari și muzee; editorii de cărți, aflați la granița dintre lumea eco-nomică și lumea simbolică, sunt conștienți de funcția pe
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
de ceea ce le desparte. "Lupta împotriva propriilor întristări este atât de grea fiindcă există un fond de tristețe în noi, independent de determinantele exterioare ale necazurilor. Pe acestea le poți învinge, dar este imposibil să învingi un fond ascuns și intim, sursa originară a nesfârșitelor întristări" (Cartea amăgirilor, Em. Cioran). Conform dicționarului, bucuria este un sentiment de mulțumire, de satisfacție sufletească. Definițiile de dicționar sunt explicații pentru felul în care cuvintele au fost și sunt folosite. Unii pot considera dicționarul ca
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
alegere, au fost numite "fondul intim-străin". Noi existăm ca ființe libere în măsura în care rămânem să "atîrnăm", să depindem de tot ceea ce vine de dinaintea alegerii noastre și care în felul acesta, fără să ne aparțină propriu-zis, ne constituie în chipul cel mai intim. Așa sânt epoca în care ne-am născut, zestrea noastră trupească și spirituală, rasa, tribul și toate celelalte determinații sau limitații - douăsprezece la număr - pe care le-am analizat în capitolul Elementele fondului intim-străin. Libertatea, care face și ea parte
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
în noi a unui fond care premerge alegerii noastre, a unui fond care începe cu faptul de a fi și sfârșește cu libertatea însăși care ne-a fost conferită ca un dat natural, ridică din capul locului problema raportului dintre intim și străin. Înainte de a ajunge să mă hotărăsc, să dau deci hotar actelor mele și vieții mele și astfel să mă institui ca eu, altcineva (sau nimeni) a hotărât pentru mine. Mai înainte de a mă hotărî dinlăuntrul meu, am fost
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
un fel sau altul, face parte din acest hotar pe care nu eu l-am trasat, pe care l-am primit o dată cu faptul de a fi om. De aceea, tot ce a fost hotărât în mine îmi apare simultan ca intim și străin: ca intim, pentru că el face parte din zestrea mea, din constituția mea intimă; ca străin, pentru că, deși face parte din mine, el a apărut în mine fără participarea și fără știința mea. Așa se face că intimul nostru
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
trasat, pe care l-am primit o dată cu faptul de a fi om. De aceea, tot ce a fost hotărât în mine îmi apare simultan ca intim și străin: ca intim, pentru că el face parte din zestrea mea, din constituția mea intimă; ca străin, pentru că, deși face parte din mine, el a apărut în mine fără participarea și fără știința mea. Așa se face că intimul nostru - faptul însuși de a fi, umanitatea noastră (deci însăși povara libertății), sexul, rasa și celelalte
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ca intim și străin: ca intim, pentru că el face parte din zestrea mea, din constituția mea intimă; ca străin, pentru că, deși face parte din mine, el a apărut în mine fără participarea și fără știința mea. Așa se face că intimul nostru - faptul însuși de a fi, umanitatea noastră (deci însăși povara libertății), sexul, rasa și celelalte - ne este cel mai străin. Suprema acomodare este acomodarea cu noi, cu fondul nostru intim-străin, cu multele feluri în care s-a decis pentru
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
reformulabilul ei. Înainte de a-mi da formă sau de a da formă la tot ce mă înconjoară, pot - sau pot să nu fiu - în acord cu setul de limite primit și pot să-mi construiesc viața în armonie sau în intim dezacord cu tot ce mi s-a dat. Pot să accept ca atare elementele fondului intim-străin, pot să accept parte din ele, după cum pot să nu mă împac cu nimic din tot ce mă precede. Nu sânt nefericit din pricina determinațiilor
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
printr-o conferire străină, precum și insatisfacția care îl însoțește nu dau regula felului în care eu îmi consider hotarele primite. Cel mai adesea elementul care predomină în această evaluare este acordul, familiaritatea cu, acomodarea. Accentul cade în această evaluare pe "intim", și nu pe "străin". Din capul locului eu mă identific - și mă identific irațional - cu tot ce-mi aparține venind de dinaintea mea. Trupul meu, chiar fără să-mi placă, îl iubesc pentru că este al meu; locul nașterii, numele, tribalitatea etc.
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
am vorbit de la bun început e limba mea; zeii la care m-am rugat mai întîi sânt ai mei. Tot ce este "al meu" este cel mai aproape de mine și de aceea acordul cu tot ce-mi aparține în chip intim este îndeobște total. Identificarea cu setul de limite al fondului intim-străin se face în mod spontan și tocmai această identificare este temeiul agresivității. Pare curios, la prima vedere, faptul că acordul cu hotarele proprii poate lua forma agresivă a excluderii
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
gîndindu-se, așa cum facem adesea, că e bine, pentru reușita unei acțiuni, să ne așezăm sub un protectorat divin. Natura de sfătuitoare a zeiței este direct implicată în problema provenienței artei. Ceea ce înseamnă că între sfat și artă există o legătură intimă. Într-adevăr. Faptul de a sfătui presupune o cunoaștere, o cunoaștere prealabilă, un avans în cunoaștere în raport cu cel pe care-l sfătuiești. A sfătui, spune Heidegger, înseamnă vordenken, "a gândi înaintea altuia", vorsorgen, "a purta de grijă înaintea altuia"1
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
prealabilă a participării la "a fi". Pe scurt, a fi înseamnă a fi limitat, a dobândi o limită, a ieși din vagul neființei. Drumul către ființă stă sub năzuința către o limită. Între peras ("limită") și ființă există cea mai intimă legătură. Iar dacă pentru greci ființa este, după cum Heidegger spune în atâtea rânduri, Anwesung, "ajungere-la-prezență", atunci limita presupune tocmai această "ființă-ajunsă-la-propria-ei-prezență" (An-wesen). "Ceea-ce-e- prezent de fiecare dată în propria lui zăbovire (das je-weilig Anwesende), ta eonta, ființează (west) în limită
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
dezbrăcarea sufletului și că iubire există atunci când sânt învinse, simultan și prin corelație, aceste două pudori. Atunci sîntem liberi și ușori. Tot ce era ascuns în noi ― nespus și ne-exprimat ― iese afară; printr-un amestec de vorbe și gesturi intimul este expus în fața celuilalt și în felul acesta singurătatea esențială a ființei noastre este învinsă și anulată. Iată, așadar, care era secretul. Fiecare dintre noi putea traversa viața înveșmîntat în sobrietate, pudoare și discreție. Putea fi chiar sever, distant și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
excelență individual poate să intereseze pe toată lumea? Cu alte cuvinte, cum de e cu putință "jurnalul"? Răspunsul superficial ar fi că autorul ― impudic, exhibiționist și bavard ― își deschide larg încăperile vieții și cheamă lumea să intre. Iar lumea intră, pentru că intimul excită curiozitatea. Este ca atunci când priveliștea unei camere văzute din stradă prin fereastra deschisă, în loc să te facă să întorci capul, te atrage, te tulbură și te face să visezi. Explicația mai adâncă este aceea a unei întîlniri esențiale. Te poți
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
pentru simplul fapt că e vorba de o intimitate absolută, care iese din orice relație și pe care nu ești dispus (și nu ai de ce) s-o împarți cu altul împărtășind-o. În acest sens, Freud, de pildă, a eliberat intimul, dar deopotrivă l-a și agresat. Ultimul roman al lui Houellebecq (Platformes) ― dacă se mai poate vorbi, cu acest torchon literar, de roman și literatură ― practică dezinvoltura intimului: din zece în zece pagini (cel puțin până o întîlnește pe Valerie
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cu altul împărtășind-o. În acest sens, Freud, de pildă, a eliberat intimul, dar deopotrivă l-a și agresat. Ultimul roman al lui Houellebecq (Platformes) ― dacă se mai poate vorbi, cu acest torchon literar, de roman și literatură ― practică dezinvoltura intimului: din zece în zece pagini (cel puțin până o întîlnește pe Valerie), eroul se masturbează. Problema nu este că Houellebecq ne transmite prin intermediul eroului său că se masturbează sau că toți oamenii (și noi laolaltă cu ei) se masturbează; problema
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
că toți oamenii (și noi laolaltă cu ei) se masturbează; problema e că acest lucru nu merită comunicat, el nefăcând parte dintre acele lucruri care pot fi aduse, cu oarece folos, pe tipsia de experiențe comune ale umanității: e un intim care nu comunică și care nu realizează comuniune. Tot așa cum eu nu mă simt solidar cu restul omenirii când mă duc la closet sau când aflu, în calitate de cititor, că autorul s-a dus la closet. Ca să zic așa, îl privește
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
este vorba s-a întors la Paris destul de tulburată, lăsând să se înțeleagă nu numai că scrisorile erau autentice, dar că unele dintre ele erau de o tulburătoare "sinceritate". Oricum, refuzul lui Gallimard privind publicarea a fost categoric: erau documente intime, pe care autorul lor nu le destinase nici o clipă publicării. Punerea scrisorilor pe masa unei edituri a fost considerată abjectă. Suhrkamp a renunțat. Și, iată, între timp scrisorile (sau doar o selecție a lor) apăreau într-o editură practic necunoscută
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
gândit la dumneavoastră și la tot ce ar fi putut fi joi noapte..., dacă nu v-ați fi împotrivit cu atâta înverșunare. Vă auzeam suspinând și plângând. Mai bine de o oră prin mintea mea s-au perindat cele mai intime scene și totul cu o asemenea precizie încît a trebuit să mă scol din pat ca să nu-mi pierd mințile. Pentru că stătuserăm prea mult de vorbă, nu mi-am dat seama în ce măsură ajunsesem să fiu fizic legat de dumneavoastră decât
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
periodică evadare in extremis, urmată de o și mai crâncenă revenire în locul de baștină. Ca întotdeauna când revin în țară, o fac cu o strângere de inimă, cu acea ambiguitate afectivă care se naște din senzația înduioșată de regăsire a intimului meu (de la patul meu, biroul meu, bucătăria mea etc. și până la oamenii care mă propulsează în viață) și apoi din cealaltă ― de fiecare dată speriecioasă, disperată și încercănată ― pe care mi-o provoacă reântâlnirea cu mizeria diversificată a locului. Fac
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]