6,068 matches
-
dar m-am temut să nu fiu surprins de cineva în această postură neplăcută. Nu țineam să dau impresia unui ins care își vâră nasul în treburi ce nu-l privesc. Dealtfel, obosit cum eram și moleșit de lumina care invada încăperea, am ațipit. Când am deschis ochii, am observat că mă privea cineva. Era o femeie, frumoasă în ciuda pistruilor care îi umpleau obrajii; ochii, însă, aveau ceva neliniștitor, o fixitate anormală. Am bănuit imediat că mă găseam în fața unei nebune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
răsputeri, până când sculele din mâinile lor începeau, cumva, să dea impresia că s-ar uni. Ochii lui Mandravela, întredeschiși, căpătau senzația că înaintea lor, se desfășurau, în viteză, codri imenși, luminișuri și, din nou, codri imenși. Și însuși Mandravela era invadat de convingerea că, da, bineînțeles, iată, nimerise în același dezgustător compartiment de accelerat, care-l purta, când și când, până spre domiciliul său din comuna Zlătiță, unde, ca un făcut, de fiecare dată își surprindea concubina, pe Smărăndica a lui
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
țină pe Jessica la piept, Fiona s-a ridicat și-a părăsit baia în căutarea fiului ei vitreg. Simțea că i se face rău la gândul a ceea ce putea să descopere. Deschizând ușa de la dormitorul băiatului, femeia s-a simțit invadată de fiorul glacial al celei mai profunde stări de frică: băiatul stătea nemișcat, întins pe beanbag, în mijlocul camerei. Avea ochii închiși și brațele răzlețite în lături. Urechile îi erau acoperite de căști, iar Fiona auzea sunetul înfundat care-ți dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
reacție exagerată. În fond, Jake nu a vrut să-i facă nici un rău Jessicăi. Și-acum haideți să încheiem discuția. Reacție exagerată. Isterică. Nebună de legat. Toate criticile aduse în mod obișnuit femeilor, și niciodată bărbaților. Fiona s-a simțit invadată de un sentiment profund de nedreptate. Cum Dumnezeu era posibil ca o mamă să reacționeze „exagerat“ atunci când viața copilului ei a fost pusă în pericol? În mod normal, Fiona ar fi lăsat totul așa cum a căzut, știind că nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
în casă. Dar, de data asta, ceva nu era așa cum ar fi trebuit să fie. Ceva era îngrijorător de diferit. Bărbatul auzea conversația frenetică de la o emisiune pentru copii, care se revărsa dinspre televizorul din bucătărie, dar altfel apartamentul era invadat de o tăcere stranie. În plus, în aer se simțea un miros de ars. E cineva acasă? a strigat el în susul scărilor. Nici un răspuns. Un fior de îngrijorare i-a făcut pielea de găină pe brațe. Poate Caitlin trebuise să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
n-avea să se mai întâmple niciodată. Că urma să-și trăiască toată viața în umbră, incapabilă să formeze orice fel de legătură cu persoanele cele mai importante din viața luib Luca: băieții lui. Dintr-odată, Alison s-a simțit invadată de un sentiment întunecat, profund tulburător. Sofia avea dreptate. Ea le trăise pe toate, le văzuse pe toate și le făcuse pe toate cu Luca. Alison nu făcea acum decât să parcurgă cu el un drum deja bătut. În urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
deloc ieșite din comun, Nick. De asta au femeile hormoni, utere și toate celelalte ustensile de reproducere care ne fac atâtea probleme în viață. Susan s-a frecat la ochi străduindu-se să ignore senzația de deznădejde de care era invadată, chinuindu-se să găsească puterea să ducă discuția până la sfârșit și să obțină o concluzie. Nu voia să abandoneze înainte să spună tot ce avea de gând să spună. —O iubesc pe Milly de parc-ar fi copilul meu, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
intenția de a-i îndepărta din cale. Alison s-a lăsat pe spate, cu un zâmbet visător pe buze. Simțea instinctiv că ăla putea să fie chiar momentul în care primul lor copil avea să fie conceput. S-a simțit invadată de un val euforic. Dintr-odată, degetele lui Luca s-au înțepenit și bărbatul s-a ridicat. Telefonul din cameră începuse să sune. — Lasă-l, a șoptit Alison trăgându-l de ceafă ca să-l aducă înapoi. Luca a dat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
își terminå de respirat aerul liric infestat de metaforice alchimii În cuvânt își înhamå caii de vânt și pornesc pe drumul fårå sfârșit spre tårâmul velin al cårților în urma propriilor urme În fiecare radiografie a psalmului lor se întrevåd plåmânii invadați de fumul stråveziu al rimelor care le conservå timpul rostirii - în-ființarea
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1619]
-
rosti el. Doamne, Doamne, Doamne! O să fie... foarte amuzant. Vultur-în-Zbor se gândea intens: în mod cert nimeni din K nu părea să fi fost înfrânt de febra dimensiunii, iar după propria lui experiență legată de ea, dimensiunile nu-i mai invadau nici lui conștiința. Și fusese bolnav în tovărășia lui Virgil. Și-ar fi dorit din tot sufletul să știe mai multe despre Virgil. Acum era sigur de un lucru: dacă i se permitea, intenționa să afle cât mai multe despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Vânător o parte a propriilor legende atât de des povestite. Pentru acești oameni Efectul Grimus era ceva ce putea fi înfruntat. Nevoia îi determinase să îi construiască o alternativă la Efect, iar alternativa devenise ceva independent. Efectul nu-i putea invada. Se scufundaseră prea adânc în ei înșiși. Astupă gropile, gropar, a spus Flann O’Toole și ceremonia a luat sfârșit. înainte ca adunarea să se împrăștie s-au întâmplat trei lucruri, care au dovedit că, în ciuda discursului funerar al Irinei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
curaj, s-a ridicat în picioare și-a spus: „Știți, domnule, eu am avut în vedere ablativul de scop“. Și-au reluat urcușul. Excitarea stârnită de scopul pe care-l aveau ei în vedere, oricare s-ar dovedi acela, îi invadase și-i stăpânea acum pe amândoi. Dacă Muntele urma să câștige, își spuse Vultur-în-Zbor, cel puțin va trebui să lupte pentru victoria lui. Aștepta cu atâta nerăbdare confruntarea, că nici n-a stat să se gândească la faptul că știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
lui. Rândunica este o pasăre grațioasă. Două rândunici și apoi jumătatevultur, jumătateel și cealaltă jumătateel, jumătatevultur. Da, așa a fost. Eram unul și același în bolul cel strălucitor, doi aici, în carne și oase. Da. Fiul meu. Mintea lui Grimus invadându-mă. Ești fiul meu și îți dau viața mea. Am devenit tu, am devenit tu ai devenit eu. Mintea lui Grimus spărgând zăgazurile. Călugărul mandarin revărsat în mine printr-un orgasm al gândirii. Prizonierul corcit și semi-semitic, cu contradicțiile sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
mai hazardă să cutreiere prin locuri necunoscute și primejdioase. Se întoarse în casă și își făcu o cafea. Îi plăcea mirosul cafelei, era ca un drog pentru ea. Duse cănița aburindă la buze, încălzindu-și palmele reci. Aroma cafelei îi invadă nările. Drogul îi destinse mușchii încordați, iar întrebările se evaporară fără să mai aștepte răspuns. Ieși afară apropiindu-se de leagăn. Se așeză în el și se lăsă legănată de mișcarea aceea lină, ca o adiere blândă de primăvară. Închise
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
de o neînțeleasă nebunie, am Împins cu palmele desfăcute pământul auriu și sticlos, adunându-l În grămezi din ce În ce mai voluminoase. După un timp, mă uitam, stors de puteri, la movila imensă, ce trona deasupra "mormântului" lui Neli. Broboane de sudoare Îmi invadară fața, gura o simțeam schimonosită, bărbia clănțănea cu Înfrigurare. Am Început să alerg Împleticit spre casă, cu buzele strânse, fără Însă a plânge. O ploaie rece, de toamnă, se repezi violent În urma mea. Soneria bâzâi agasant. Ei sunt mi-am
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
femeia de serviciu. Domnul Cantemir nu arăta tocmai rău În sicriul cumpărat din banii noștri. Stătea țeapăn Întins, inexpresiv, ca și cum ar fi... Înghețat la un ordin. Un ordin de sus! La Întoarcerea de la cimitir (pe o căldură cumplită, care a invadat orașul cu o zi Înainte), am găsit pereții blocului curați, așa cum Îi plăcea domnului administrator să-i vadă mereu. La baza lor, o pătură de praf Întunecat, ca de cărbune, se Întindea de jur Împrejurul clădirii. Spre seară, un vânticel neanunțat ridică
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Întâmplă, de fapt? Marian s-a Întors brusc spre mine și m-a pocnit În frunte fulgerător, cu toată forța, Înjurând printre dinți. În timp ce mă prăbușeam, am auzit-o pe Melanie țipând și i-am mai văzut ochii frumoși, minunați, invadați de o mare de lacrimi albastre. Întâlniri cu Lola Jo Ce e dragostea? Nevoia de a ieși din tine Însuți Charles Baudelaire Plaja era foarte Întinsă și scăldată de o lumină orbitoare. Alergam În delir, Îngrozit, urmărit de o herghelie
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Carol Dunstan tocmai se deschide din nou când se aude o voce de bărbat: — Cred că putem avea Încredere, Carol, că doamna Reddy, cu vasta sa experiență În administrarea fondurilor etice, este la curent cu practicile angajatorilor irlandezi. Sunt brusc invadată de recunoștință, echivalentul unei guri amețitoare de oxigen. Jack a deschis ușița de urgență și eu m-am strecurat afară. Dau din cap aprobând cu entuziasm. — După cum a spus domnul Abelhammer, avem o echipă care se ocupă cu monitorizarea politicilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
zicem, două mii de ani? — Liniște! Liniște, am spus. Dacă veți continua În acest fel, doamnă Shattock, vă voi trimite În celulă. Sună minunat, așa aș putea dormi și eu. Judecătorul izbește cu ciocanul În masă. Devine din ce În ce mai mare, sângele Îi invadează cu purpuriu fața albă, Îmbătrânită, ca o seringă care trage sânge. Acuzata, În același timp, se face din ce În ce mai mică. Nu mai mare decât o păpușă Barbie, se cațără până pe marginea boxei, unde se clatină Îngrijorător pe tocurile Înalte. Când Începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
lampă. Așezarea somnolentă, cu mallul ei fără clienți și clubul sportiv fără membri, se transformase Într-o a doua Estrella de Mar, de parcă un virus foarte contagios, dar benefic, s-ar fi răspîndit de-a lungul coastei și ar fi invadat vîscosul sistemul nervos al Residenciei, electrizîndu-l și readucîndu-l la viață. Răsărise aici o comunitate completă și autosuficientă. Șase noi restaurante prosperau În jurul pieței, cinci dintre ele finanțate de Betty Shand și conduse de surorile Keswick. Se deschiseseră două cluburi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
eu pentru ei, Charles, ca șamanii ăia siberieni - În perioadele tensionate, ca să aibă tribul parte de somn, șamanul le visează visele, În locul lor... — Bobby, dar... Sanger ar putea să provoace mari necazuri. Dacă se duce la Cabrera, poliția spaniolă o să invadeze Residencia și-o să anuleze tot ce-ai dobîndit. — Ești Îngrijorat, Charles. Nu mai fi. (Îmi zîmbi ca un frate iubitor.) O să vorbim despre asta la petrecere. Crede-mă, totul o să fie bine. Diseară o să jucăm cîteva seturi și-o să poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
braț și traversă parcul, să ajungă înapoi, la mașina parcată în capătul străzii. Era doar în cămașă, simțea vântul călduț cum i se înfășura după ceafă și se pregăti în tot corpul pentru sentimentul cel bun ce avea să îl invadeze. După șase luni de strădanie, se ținea pe picioare în limba străină a refugiului său, a acelei țări de adopție, și nu era tot. Cu o seară în urmă, un funcționar de la bancă, cel care primea formularele de depunere, îl
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
cercetătorii să poată hotărî dacă există un dandysm feminin sau nu. Important e Însă că atunci, la 1817, cuvântul dandy intră, poate pentru prima oară, Într-o pagină tipărită. Din acel moment Începe tumultuoasa lui aventură. Până pe la 1850 el invadează zeci de volume sub semnături celebre, de la Byron, Bulwer-Lytton sau Benjamin Disraëli la Thomas Carlyle și Thackeray, de la Eugène Sue sau Balzac la Stendhal și Théophile Gautier. Asediul dandystic culminează În 1845 cu micul volum al lui Barbey d’Aurevilly
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
pare a fi greu de conceput. Iar dacă ar fi să limităm cu și mai mare strictețe perimetrul Dandyland, el cuprinde În fapt câteva bulevarde și un număr de sanctuare (cafenele, teatre, cluburi, saloane, parcuri). Tinerii rafinați, eleganți, care le invadează la finele veacului al XVIII-lea cu aerul lor cosmopolit vor fi numiți, când cu admirație, când cu dispreț, Fashionables, Macaroni, Corintieni, Clubiști și, ceva mai târziu, the Bucks, the Beaux sau the Lions (la Londra) și les Muscadins, les
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
ridicole veșminte, cu părul lung și zbârlit ca niște coarne. O cravată enormă, un aer tâmp, un lornion uriaș Îndreptat spre cine știe ce chip buhăit, și iată, Goddam, un dandy!”. Căci - să nu uităm a aminti - un adevărat val de anglomanie invadează pe atunci Franța, Întâi În simple și banale conversații, ca o recuzită sonoră. Până ca Parisul să adopte un stil englezesc ceva mai consistent trebuie să treacă doar foarte puțin timp. „Frangleza” aiuritoare e Însă deja la mare preț și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]