5,696 matches
-
ceva nu foarte elaborat, ceva mai la Îndemână. Să mă Înscriu Într-o cursă ușoară, fără pericole, Într-o acțiune lesne de dus la capăt, fără riscuri. Bineînțeles că trebuia să fac asta cu o femeie, am presimțit Însă, În joaca de-a recuperatorii, ocazia unei repetiții generale. O repetiție nu doar pentru ceea ce ar fi urmat să fac pe plan erotic, deși asta mă interesa cel mai mult, ci și pentru acțiunea mai elaborată de pedepsire a lui Pârvu, acțiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
se Întâlni cu un alt om - Între cei doi se porni o ciripeală ascuțită după care, Își dădură mâna. Cel de-al doilea om Îi aduse primului o grăsană, mânjită tot În alb, iar omul și femeia făcură așa, În joacă, ceea ce face un om cu o femeie. Apoi, omul plecat la drum lăsă femeia și porni mai departe. Un altul se apropie de el, la fel de mânjit În alb. Se prefăcură că se pun pe un bulumac și că trec o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
dragul mamei, că puține sînt cele pe care le-am uitat. Da, da... cum să nu-mi amintesc cum m-au luat de mînă și m-au dus jos, În vale - Bob Patton și unchiu-tu George - și aici făcuseră, din joacă, chipurile lui Willy și Lucindy Patton din clisa neagră de acolo, pe care-o puteai frămînta În mîini ca pe-o cocă... și cum am țipat... căci eu știam, știam, Îi văzusem pe amîndoi și-i țineam minte... vezi tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
sunt absolut sigur își va dovedi ca și corespondentul său din fruntea guvernului în mod flagrant incompetența. Dacă, Doamne ferește, o să-l calce pe prietenul meu vreun hoț, Boc, în loc să latre, o să sară pe el cu lăbuțele și chef isteric de joacă, o să-i tragă o limbă pe nas, după care o să înceapă să se gudure, ca și Bocul adevărat, pe lângă Băsescu, să i se-mpleticească printre picioare și să facă tumbe. Dar cazul acesta al prietenului meu, este un caz particular
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
s-o știe data viitoare tot cartieru'. Cică mama îi dă două mere lui Gigel, cu condiția ca să-i dea și Irinucăi unul, dar s-o lase ca să aleagă mărul pe care-l vrea ea. Când au venit copiii de la joacă, mama o întreabă pe Irinuca, dacă Gigel a lăsat-o să-și aleagă mărul, iar Irinuca a confirmat că a fost lăsată ca s-aleagă. „Da mămico m-a lăsat să aleg. Mi-a zis: ce alegi, mărul mai mic
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
pentru situația în care care se afla. I-am cedat ca să se termine odată. - Păi ăsta e viol...psihic. - Poți zice și așa. După ce s-a terminat totul, l-am respins. Mă simțeam groaznic. Îmi pierdusem virginitatea doar dintr-o joacă. - Și el, ce-a zis? - Și-a cerut iertare. Peste o săptămână a fost înapoi în țară. De data asta a venit cu Lancia lui la Botoșani. Portbagajul era plin de cadouri. Mama, bineînțeles, încântată. Și pe Sabin l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
împins violent la loc. Ornitorincii se enervează și dacă se vorbește prea tare. Venele de pe gât li se umflă și îți strigă în ureche: păstrează disciplina! Te scot din rând și te trimit dracului acasă! Cu ăștia nu e de joacă - ar fi un dezastru să fii trimis acasă cu banii, să nu mai poți depune la fabrica de multiplicat bancnote a genialului țigan din Cluj care a repus Româna pe harta lumii. Nașpa! Mai bine ne ținem gura. Singura care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Asprimea tonului ei mă ustură mai tare decât excrescența de la picior. Mă îmbrac și pornesc șchiopătând în căutarea unui dispensar. Trec printre blocurile aruncate parcă din elicopter, fără nicio logică. Traversez alei înguste, acoperite de bolți de iederă, terenuri de joacă presărate cu gunoaie, leagăne strâmbe, bucăți de pisici rămase de la ospățul câinilor. Mă gândesc că și eu am copilărit printre blocuri în construcție, împușcam cu injectoarele șterpelite de la tractoare, aveam fața ciupită de flacăra iscată de pucioasa din capetele chibriturilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
diminuase atenția. O femeie începu să țipe ca din gură de șarpe: mi-a dispărut portofelu’! aoleu, portofelu’ meu! Chiar la spatele ei stătea un individ în costum; în loc de cap avea o minge de tenis, pe care cineva desenase în joacă doi ochi și o gură. Femeia îl imploră cu lacrimi în ochi: dă-mi te rog portofelu’! Tocmai am luat salaru’ și mă omoară bărbatu-meu dacă mă întorc acasă fără el! Ieșise din schimbul de noapte, avea niște cearcăne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cineva care nu-i atent poate să nu mai recunoască deloc obiectul, rămas același, În noua lui formă. E aproape un cameleonism. Iată: o margine de pădure, nu departe de un lac, o pajiște mereu verde, un ideal loc de joacă pentru copiii oamenilor cu mașină. Sâmbăta, cam de pe la prânz Încolo Încep să apară Skode, Moskviciuri, Trabanturi și, bineînțeles, Dacii. Locul nu e departe nici de oraș și nici de șantier. El Începe să semene, la ora amintită, a camping neamenajat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
al idealului de armonie feciorelnică, iar ”surâsul necunoașterii” este însăși cunoașterea perfectă a tot ceea ce o înconjoară. Surâsul simbolizează acceptare senină a destinului, înseamnă supunere, primire a propriului pocal. Însușirea epitetelor caracterizante ”neparfumată, necolorată și neofilită” este un fel de joacă de-a cuvintele, floarea înseamnă nepăcat, dar celelalte însușiri sunt contradicții care evidențiază neînețelegerea ideii de neprihănit. Pendularea între credință și ignoranță, este perpetuă Manuelei care n-o iubea și totuși ”simțea că ar trebui s-o iubească pe singura
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
dreptul acelui șopron părăsit, de la marginea orașului, fără să fim curioși să pătrundem în el, își reluă povestea doctorul Luca. Și chiar în după-amiaza în care ne-am hotărât să aruncăm o privire înlăuntru, am făcut-o mai mult în joacă. Am dat la o parte crengile unei tufe mari de răchită care crescuse în fața porții șopronului și ne-am uitat prin crăpăturile dintre scânduri. Nu se zărea, însă, mai nimic. Căci doar o slabă fâșie de lumină, de la o fereastră
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
problemele nerezolvate ce existau pe acest pământ și sărutul i-a unificat într-un tot organic. După un timp au privit perechea cealaltă în depărtare cum se apropia de țărm și i-au urmat. I-a plăcut atât de mult joaca încât fata l-a invitat oricând... după amiază, pe înserat dar cât mai curând posibil, numai să nu uite că este singură și plictisită de viața asta anostă! Laur nu avea cum să se gândească la altcineva decât, la fata
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
nici un talent! Mergeau cu profesorul la teatrul din parc, în sala de spectacol le preda orele de cultură muzicală; teoria era interesantă, viața muzicienilor antrenantă însă când se trecea la practică sau partituri, adică muzică, pe el îl apucă fie joaca, fie somnul! Astfel s-a încheiat cultura și scurta lui carieră muzicală! Dar lui Stani îi plăceau calculele, aici era domeniul lui, de data asta Magi ocupa locul doi, pentru el matematica însemna o mare necunoscută copia după el tot
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
-se la soarta altui copil pe care l-a pierdut în urmă cu 4 ani. Dincolo în sufragerie, tatăl băiețelului și cumnatul lui Mitică, stau tăcuți, cu gândurile vraiște. Sunt prieteni, de când se știu că au ieșit pe stradă la joaca, probabil aveau 2-3 anișori. Au făcut războaiele, întâi contra rușilor, pe urmă contra nemților. Totuși soarta țării este incertă, Armata Roșie a pus stăpânire peste tot. Rușii sunt încartiruiți în oraș la doua străzi depărtare de casă. Parcul din centrul
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
era goana uscării fânului și trifoiului! Aici toate femeile erau mume sau lelici! Singurul râu ce traversează satul, este Valea care se umflă deseori și vine apa mare din munți, distrugând podul, împărțind satul în două, răvășind bulboaca, locul de joacă preferat al copiilor. Tanti Nuți era foarte frumoasă; a fost măritată înainte de război în neam, câțiva ani, până aceea a murit brusc și toți au vrut ca ea să-și refacă viața, fiind o femeie liniștită și bună. Erau mulți
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
primesc numai de la trei ani. Disperarea îmi dă ideea. Ce ar fi să încerc oricum ? Cel mult îmi pot spune că nu se poate. La două stații de tramvai de noi este o grădiniță minunată, mare, nouă, cu locuri de joacă și multă verdeață. Arată paradiziac. Mă duc să vorbesc cu directoarea și, minune, mai au locuri la o grupă de 4 ore, cu perspective să se transforme în grupă cu orar normal, adică de 8 ore. Îl înscriu pe Eric
Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
-
apleacă spre câine și încet, cu grijă, îl mângâie pe grumaz, pe piept, pe burtă, apoi cu amândouă mâinile îl trage în sus de labele de față. Câinele se supune și se ridică, dând din coadă. Ochii îi scânteiază a joacă. Sunt al tău, să știi. Am fost dintotdeauna al tău. Iar tu ești dintotdeauna al meu, asta e. Dar ce-o să zică mama? îl întreabă băiatul. Fii atent, mă duc eu mai întâi în casă și vorbesc cu ea. Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
astă seară? Domnule Scutaru! ─ Radu, spuneți-mi Radu. Și eu pot să-ți spun Mihaela? Am să te sun pe la cinci, să nu fugi de-acasă! spuse locotenentul, amenințând-o în glumă cu degetul. Poftim ce-a ieșit, dintr-o joacă. Locotenentul e băiat drăguț, genul ei, înalt, vânjos, chipeș, cu mustață... Duduie, duduiță dragă, pe Garofița Mihai o îneacă plânsul, cum să vă mulțumim că ați fost așa bună cu noi? Doamne, că suntem oameni săraci, da’ n-o să uit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
confunde (ca pe văru-său) cu un copac sau cu un par! Împrejurările au făcut să nu-și mai vadă vărul timp de vreo 25 de ani. Revenit, în fine, în satul natal, Domnul R. și-a regăsit fostul tovarăș de joacă, bărbat la casa lui, cu nevastă și copii. Fabula cu aceeași dezinvoltură ca odinioară. Între altele, i-a povestit, cu lux de amănunte, participarea („chiar săptămâna trecută!”) la înmormântarea unchiului lor, preot într-un târg din apropiere. Ajungând și el
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
și porneam cu o legătură de colivii în spinare de păream aidoma cu Geta cînd se înapoia din port cu cărțile lui Amfitrion; prindeam cel puțin doi sturzi și cel mult șase. Toată luna septembrie, asta am făcut. Pe urmă, joaca aceasta, așa cum era ea, aleasă parcă din amărăciune și neobișnuită pentru mine, a încetat, spre părerea mea de rău, iar care este viața mea acum, vă spun îndată. Mă scol de dimineață odată cu soarele și mă duc într-o pădure
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Ai plecat în misiune pentru o zidouă și rămâi între dușmani trei-patru zile!... Dacă îi vară sau toamnă, poate mai găsești ceva de băgat în gură: o alună, un măr, o nucă, un morcov... Da’ cu apa nu-i de joacă. Și mai spunea el locotenentul: în misiune, să nu deschizi focul decât ca să te aperi... Altfel te-ai descoperit ca Nătăfleață și moartea-i pe tine. Vrei să prinzi o <limbăă, cum îi place lui să spună?... Ai mâini, ai
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
au început să mâie porcii la jâr. Scara era la noi, dar pe unde să cobori? Unul din cei doi observatori a dibuit o spărtură sub streașină. Cu mare băgare de seamă, am lăsat scara... restul trebii a fost o joacă. Am coborât ca furnicile. Ajunși jos, ne-am oprit cu urechea la pândă. Și numai ce aud dinspre ușa grajdului, zdup! zdup! zdup! Mers de ciubotă soldățească. „Să știi că aiștia o pus santinelă. Dacă o dat peste noi, într-
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
lui îi dădea târcoale somnul... Când s-a întors, Maranda abia a apucat să deschidă ușa de la tindă, că Toaibă a făcut ochi. În cercetășie învățase să doarmă iepurește. Așa că a se trezi oricând și în orice condiții era o joacă pentru el. Ai venit, Maaarandă? Atunci pune câââte un strop deee rachiu în pahareee șiii haaai să cioc... ciocnim căăă merită! Ea devenea din ce în ce mai nedumerită: „Ce i s-o fi întâmplat lui Toader de vorbește așa... nu știu cum? Parcă ar fi
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
sunt cele mai devotate victime, dar nu mai au la poarta cărei conștiințe să-și găsească salvarea. Rex stătea, cum am spus, Întins la soare, pe cimentul Înfierbîntat al curții. Priveam prin fereastra deschisă. Îl strigai de două-trei ori a joacă, dar nu se clinti, răspunse doar, mișcînd vesel din coadă. Dumnezeu l-a creat În inima acestui univers de minuni fără să-i fi dat Însă problematica și angoasele de care sîntem bîntuiți. Steaua lui strălucea, se vede, În altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]