5,902 matches
-
naosului au o formă poligonala cu trei laturi, latura centrală fiind mult mai mare decât celelalte două. Absida altarului are forma pentagonala și este decroșata față de restul corpului construcției. Pridvorul se încheie către vest cu o contraabsidă nedecroșată, cu trei laturi. Lăcașul de cult este prevăzut cu două uși de intrare: una în peretele nordic al pridvorului și cealaltă în peretele format de decroșul altarului, în partea sudică a absidei altarului. De asemenea, biserica are 17 ferestre în total. Există o
Biserica de lemn din Mănăstioara (Siret) () [Corola-website/Science/317170_a_318499]
-
originare, de la începutul secolului al XVIII-lea, se ascund sub înfățișarea pe care i-au imprimat-o lăcașului lucrările de primenire din anii 1945 și 1984. Este un edificiu de plan dreptunghiular, cu altarul și pronaosul nedecroșate, poligonale cu trei laturi; în dreptul unicei intrări sudice și-a făcut apariția un pridvor închis de zid. Tradiția îi plasează începuturile în preajma anului 1700, când, datorită pustiirii satului de către turci, întreaga vatră a satului ar fi fost mutată pe locul actual, fiind necesară astfel
Biserica de lemn din Sârbi, Hunedoara () [Corola-website/Science/317231_a_318560]
-
din bârne masive de stejar cioplite și îmbinate în procedeul "coadă de rândunică", fără niciun cui de metal. Fundația și pardoseala bisericii sunt din piatră. Pereții exteriori sunt înconjurați de un brâu median bogat decorat, care înconjoară edificiul pe trei laturi și ușa de la intrare. Elementele decorative sculptate (brâul, rozeta, frânghia torsionată, denticuli lați, stâlpi și grinzi cu model floral) reprezintă o dovadă a măiestriei cu care meșterii constructori înțelegeau să decoreze materialul cu care lucrau. Acoperișul bisericii este înalt, cu
Biserica de lemn din Păușești () [Corola-website/Science/317242_a_318571]
-
naos și altar. Pridvorul este deschis și format din doi stâlpi în fața intrării, sub streașină. Ușa de intrare în pronaos are un ancadrament înconjurat cu un brâu sub formă de frânghie întrerupt de rozete. Pronaosul are formă poligonală cu trei laturi. Naosul este separat de pronaos printr-o colonadă din lemn având la partea superioară grinzi cioplite cu înflorituri. La partea superioară a naosului se află o boltă semicilindrică, alcătuită din dulapi de stejar ciopliți. Altarul are formă tetragonală, având o
Biserica de lemn din Păușești () [Corola-website/Science/317242_a_318571]
-
fiind făcută de șeful postului de jandarmi Galata, plutonierul Moroșan. Potrivit acelui subofițer, cimitirul din Vorovești avea o suprafață de 9.000 metri pătrați și era îngrijit de biserică, fiind delimitat pe latura nordică de un șanț, iar pe celelalte laturi de salcâmi. În cadrul necropolei mai existau doar 10 însemne de căpătâi ale eroilor români fără „nici un fel de inscripții”. La 1 iunie 2006, cu ocazia Praznicului Înălțării Domnului și a Zilei Eroilor, s-a dezvelit și s-a sfințit un
Biserica de lemn din Vorovești () [Corola-website/Science/317230_a_318559]
-
luptele pentru apărarea patriei din cel de-al doilea război mondial. Acesta a fost construit din inițiativa unor săteni și cu sprijinul Primăriei Miroslava. Slujba de sfințire a fost oficiată de preotul-paroh Daniel-Ionel Graur, împreună cu un sobor de preoți. Pe laturile monumentului sunt înscrise numele eroilor din satul Vorovești căzuți pentru apărarea patriei în cel de-al doilea război mondial: Gheorghe Burada, Vasile Constantinescu, Gheorghe Drănceanu, Gheorghe C. Dumitrașcu, Neculai Florăscu, Toader Gavril, Pavel Grigoraș, Vasile Hriscu, Florea Lău, Petru Mămăligă
Biserica de lemn din Vorovești () [Corola-website/Science/317230_a_318559]
-
război clădirea și-a păstrat parțial caracterul comercial. În 1968 și ulterior s-au întreprins diverse studii pentru restaurarea și refuncționalizarea complexului arhitectural, studii și intenții care nu s-au materializat. Hanul se înscrie într-un plan ușor trapezoidal cu laturile longitudinale paralele care delimitează o curte interioară lungă de 24,60nbsp;m și lată de 4,80nbsp;m. Laturile de nord și de sud sunt obturate de porțile de acces acoperite cu bolți avella, cea dinspre Lipscani având cinci bolți
Hanul Gabroveni () [Corola-website/Science/317258_a_318587]
-
și refuncționalizarea complexului arhitectural, studii și intenții care nu s-au materializat. Hanul se înscrie într-un plan ușor trapezoidal cu laturile longitudinale paralele care delimitează o curte interioară lungă de 24,60nbsp;m și lată de 4,80nbsp;m. Laturile de nord și de sud sunt obturate de porțile de acces acoperite cu bolți avella, cea dinspre Lipscani având cinci bolți alăturate, cealaltă numai trei. Subsolul este format din două hrube ce ocupă, fiecare din laturile longitudinale legate între ele
Hanul Gabroveni () [Corola-website/Science/317258_a_318587]
-
de 4,80nbsp;m. Laturile de nord și de sud sunt obturate de porțile de acces acoperite cu bolți avella, cea dinspre Lipscani având cinci bolți alăturate, cealaltă numai trei. Subsolul este format din două hrube ce ocupă, fiecare din laturile longitudinale legate între ele înspre Lipscani printr-o încăpere spațioasă, iar înspre Gabroveni printr-un culoar lat de circa 1,50nbsp;m. Inițial părțile laterale au beneficiat numai de parter alcătuit din câte o sala lungă și înalta, cu bolți
Hanul Gabroveni () [Corola-website/Science/317258_a_318587]
-
vest (probabil în 1858), clopotnița închisă, prevăzută cu fleșă zveltă, învelită în tablă, a rămas pe loc, spre interiorul navei. Edificiul, acoperit cu țiglă, se inscrie tipologic în categoria construcțiilor dreptunghiulare, cu absidia altarului și pronaosul nedecroșate, poligonale cu trei laturi. Două intrări, amplasate pe latura sudică, asigură accesul în sfântul lăcaș. Cu prilejul restaurării din 1935 (se luase in calcul și posibilitatea ridicării alteia mai trainice, din piatră), fațadele au fost tencuite, iar suprafața interioară a bârnelor a fost cptușită
Biserica de lemn din Bacea () [Corola-website/Science/317272_a_318601]
-
hramul „Sfântului Ierarh Nicolae”, a fost ridicat, cu probabilitate, la cumpăna sec XVIII-XIX, în acest caz, anul 1802, înscris pe clopotul mic, transmite data finalizării construcției, în timpul păstoririi preotului Florea Popa. De plan dreptunghiular, cu absida nedecroșată, poligonală cu trei laturi, edificiul se impune privirilor prin turnul-clopotniță suplu, cu foișor în console și fleșă zveltă, elevat deasupra pronaosului. Accesul la interior se face prin două uși, amplasate pe laturile de sud si de vest. Dintre renovările la care a fost supus
Biserica de lemn din Vorța () [Corola-website/Science/317277_a_318606]
-
preotului Florea Popa. De plan dreptunghiular, cu absida nedecroșată, poligonală cu trei laturi, edificiul se impune privirilor prin turnul-clopotniță suplu, cu foișor în console și fleșă zveltă, elevat deasupra pronaosului. Accesul la interior se face prin două uși, amplasate pe laturile de sud si de vest. Dintre renovările la care a fost supus în timp lăcașul, se cunosc doar cele din anii 1929 (consolidarea bârnelor), 1975 (înlocuirea „cerimii” și turnarea unei fundații exterioare), 1992 (tencuirea interioară și exterioară a pereților) și
Biserica de lemn din Vorța () [Corola-website/Science/317277_a_318606]
-
drept, despotul Moreei, Manuel Cantacuzino, s-a separate de Paleolog și a păstrat pentru sine puterea asupra părții bizantine a Peloponesului. La sfârșitul războiului civil dintre cei doi Ioani, Imperiul oferea o priveliște mohorâtă. Tracia, cutreierată în lung și în lat de detașamente de mercenari, se transformase într-un pustiu, visteria era secătuită, armata nu exista, Constantinopolul zăcea în ruine. Însăși poziția pe tron a lui Ioan V era destul de ambiguă. Foarte repede după întronarea lui, la Constantinopol s-a creat
Ioan al V-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317612_a_318941]
-
Nicolae" a fost ridicată în anul 1705, fapt dovedit de inscripția dăltuită în pragul de sus al ușii spre naos. Lăcașul de cult este construit din bârne de stejar; are un plan dreptunghiular, cu absida în prelungire, poligonală, cu trei laturi. În secolul al XIX-lea edificiul a fost extins spre vest, prin adăugarea unui pronaos, peste care s-a ridicat o clopotniță scundă, cu foișor simplu și fleșă piramidală. Se remarcă și ancadramentul intrării, de pe latura sudică, bogat ornamentat, cu
Biserica de lemn din Șoimuș () [Corola-website/Science/317690_a_319019]
-
câte ceva, fără a schimba prea mult din înfățișarea pe care a avut-o dintru început. Bisericuța din Goila este una modestă și aproape neschimbată de la momentul construcției. Altarul are un plan pentagonal, cu pereții longitudinali ușor retrași spre interior, iar laturile de răsărit se încheie în vârf ascuțit. Deasupra altarului, acoperișul este ușor denivelat față de coama acoperișului navei. Crucea din vârful turnului se ridică doar cu puțin peste acoperiș, deoarece clopotnița are un coif piramidal, terminat cu un glob, fără obișnuita
Biserica de lemn din Goila () [Corola-website/Science/317682_a_319011]
-
Pe un deal din mijlocul satului se înalță o bisericuță de lemn cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”. Tradiția, după unii săteni, spune că ar fi fost construită în 1648. Planul navei este dreptunghiular, iar absida are planul pătrat, decroșată pe laturile de nord și sud față de linia longitudinală a pereților navei. Spre deosebire de alte biserici din zonă, la Ciuntești s-au folosit bârne rotunde și scurte. Din doi în doi metri se află câte un „șoș” în care se prind capetele bârnelor
Biserica de lemn din Ciuntești () [Corola-website/Science/317692_a_319021]
-
care fusese așezată. În anul 1867 a fost schimbat acoperișul, iar în 1909 (sau 1912) a fost din nou ridicată pe o temelie de piatră. Biserica a fost construită pe obișnuitul plan dreptunghiular, având o absidă nedecroșată, sprijinită pe cinci laturi ale unui poligon (dim. 18,10x7,10m). Are două intrări, una în naos, la sud, alta în pronaos, la vest. O particularitate prezintă turnul, datorită acoperișului său piramidal, „gotic”, spre deosebire de celelalte biserici de lemn din Valea Mureșului, al căror turn
Biserica de lemn din Roșia Nouă () [Corola-website/Science/317754_a_319083]
-
lucrare realizată cu sprijinul Mănăstirii Rohia, că "biserica din Dâmb", construită în anul 1790 a fost cea mutată la Leurda. Sub aspectul planimetriei, biserica prezintă un plan dreptunghiular ce se încheie spre est cu absida altarului, decroșată, poligonală cu cinci laturi. Intrarea în biserică se face prin partea de vest, prin intermediul unei prispe. Interiorul edificiului este compartimentat în pronaos, naos și altar. În zona naosului, spre altar, biserica are pe fiecare latură câte un apendice, tot din lemn. În aceste spații
Biserica de lemn din Leurda II () [Corola-website/Science/318051_a_319380]
-
pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: . Are hramul ""Buna Vestire"". Biserica de lemn „Buna Vestire" din Ogești a fost construită în anul 1826. Pe temelia din pietre de râu se ridică pereții din cununi orizontale de bârne. Laturile nordice și sudice ale altarului sunt puțin oblice în raport cu cele ale navei. Deasupra tindei se ridică turnul cu baza căptușită cu scânduri de brad. Coiful piramidal se continuă cu bulbul de influență barocă. În anul 1925 biserica a fost renovată
Biserica de lemn din Ogești () [Corola-website/Science/318198_a_319527]
-
început lucrul la "Time Enough for Love" (1973), care a introdus multe teme regăsite în ficțiunile sale ulterioare. La mijlocul anilor '70, Heinlein a scris două articole pentru "Britannica Compton Yearbook". El și Ginny au bătut țara în lung și-n lat ajutând la reorganizarea operațiunilor de donare a sângelui în Statele Unite; tot în acea peioadă, a fost pentru a treia oară oaspete de onoare al Worldcon-ului, ținut în anul 1976 în Kansas City, Missouri. În timpul vacanței petrecute în Tahiti la începutul anului
Robert A. Heinlein () [Corola-website/Science/318155_a_319484]
-
Aceasta a fost -la început- o constructie cu pereți alcătuiți din bârne orizontale, împrejmuită de un brâu sculptat cu motivul funiei și având un turn înalt pe pronaos. Planul era un dreptunghi, terminat printr-o absidă decroșată, sprijinită pe trei laturi ale unui octogon. În decursul timpului biserica a suferit câteva modificari esențiale prin lungirea bisericii, reconstruirea turnului și încastrarea de ferestre. După anul 1990, prin construirea de către credincioșii din Groșeni a unei noi biserici, cea din lemn a ajuns în
Biserica de lemn din Groșeni () [Corola-website/Science/318233_a_319562]
-
plăcuței este determinată de rezistența mecanică a materialului folosit; plăcuța trebuie să fie suficient de groasă pentru a-și suporta propria greutate fără a se crăpa pe durata manevrării. În cazul plăcuțelor mai mari rămâne mai puțin spațiu marginal pe laturi (ca procentaj din spațiul total), astfel încât profitul pe plăcuță poate crește semnificativ. Acesta este motivul principal al trecerii la dimensiuni de plăcuțe din ce în ce mai mari. Conversia de la plăcuțe de 200 mm la cele de 300 mm a început în anul 2000
Plăcuță semiconductoare () [Corola-website/Science/319796_a_321125]
-
a fost o davă situată puțin mai jos de confluenta râurilor Trotuș și Siret, pe malul stâng al Șiretului, la NV de satul Poiana, Galați. Situată pe un pinten desprins din terasă înaltă a Șiretului, așezarea era apărată pe trei laturi de râpi abrupte și deosebit de înalte iar pe cea de a patra, de un val cu sântul corespunzător, care o separă de restul terasei. Dincolo de acesta, însă, continuă locuirea cu caracter de așezare civilă și, mai departe, pe teritoriul satului
Piroboridava () [Corola-website/Science/319848_a_321177]
-
oaspeții barului lui Moe și cei din biserică schimb locațiile între ei, Pinsky a considerat-o ca pe o „șansă de a demasca failibilitatea umană”. Analizând rolul lui Ned Flanders, a recunoscut că „dorința "Familiei Simpsons" de a dezvălui toate laturile noastre [...] îl face atât de bogat și de amuzant tratând totodată un subiect atât de complicat precum religia.” Copacii sunt un motiv al filmului, apare apar în fiecare scenă importantă sau emoționantă din film. Animatorii au inclus un pom de
Familia Simpson: Filmul () [Corola-website/Science/318992_a_320321]
-
a fost pus la dispoziție terenul Jahnplatz, care a fost inaugurat la 20 mai 1923. Jahnplatz avea 1.000 de locuri, dintre care 400 la tribună și 600 în picioare. La momentul inaugurării, terenul de joc era înconjurat pe trei laturi de un gard de lemn. În anii următori, stadionul a fost treptat lărgit. Recordul de spectatori a fost înregistrat în data de 31 august 1924 la meciul dintre echipele orașelor Cernăuți și București, încheiat cu scorul de 2:1 (0
Jahn Cernăuți () [Corola-website/Science/319084_a_320413]