14,805 matches
-
aer În piept adânc, mă ridic și pornesc spre etajul unsprezece. În fața ușii lui e un birou, dar nu văd nici urmă de vreo secretară, așa că mă duc direct la ușă și ciocănesc. — Intră. Deschid prudentă ușa. Încăperea e imensă, luminoasă și lambrisată, iar Jack stă la o masă circulară, Împreună cu alte șase persoane, așezate pe scaune. Șase oameni pe care nu i-am mai văzut niciodată, Îmi dau brusc seama. Cu toții au În mână foi de hârtie, iar atmosfera pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
de noapte din cele pentru adulți - culmea ar fi fost să-l găsească mama adormit pe canapea, când venea la șase dimineața chioară de somn să-și vadă telenovela în reluare... Până să rememorez episodul ajunsesem la barul fără firmă luminoasă, pe care, nedeprins cu întunericul, l-am remarcat când era aproape să mă izbesc de zid. Înăuntru, o lumină galbenă zgârcită cade pe mesele de lemn și o muzică țârâie din stație. Zenaida m-a abandonat imediat în dreptul barului, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
revine tot mai elaborat, cu noaptea de Revelion unde am cunoscut-o pe Antonia și ne-am îndreptat magnetizați unul către altul, ca doi inși cărora nu le plăcea iarna și se supuneau conveniențelor. În piața Teatrului - răpit de jocul luminos și sonor al rachetelor -, dau în șanțul cu apă colorată de benzină în ape verzui-violet. Șanțul ar fi fost de trecut pentru oricine, doar pentru mine luase forma unui zid fabulos în mijlocul bulevardului Carol, între benzile troleibuzelor, mașinilor, ambulanțelor care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
în veceu (e rău oricum: dacă n-a aprins, face pe lângă vas, dacă a aprins lumina, rămâne uitată așa, trebuie să mă duc să sting; într-o noapte trecută, unchiu-meu chiar m-a speriat, țintindu-mă de departe cu punctul luminos al țigării aprinse, din care trăgea ca un școlar în veceu. După întâlnirea asta, dimineață, la sacou și cravată, pe când își soarbe pripit cafeaua și încet țigările, nu mă pot abține să nu-l privesc cu un fel de zâmbet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
fel de hârjoană de căței. În nopțile când rămâneam cu ea la taifasuri lungi în bucătărie, cu focul stins, pe urmă în camera ei dispusă spre nord pe un stâlp de rezistență al blocului, mai răcoroasă și, prin compensație, mai luminoasă decât toate, am avut timp destul să constat că noi aveam multe în comun, inclusiv faptul că detestam să ne legăm într-o relație stabilă, ghicitoarea ei chiar nimerise al naibii. Sunt niște ani de când Alecs, într-una din povestirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
numelui său - Qi, iluminare, și Wei, putere și prestigiu. E o zi frumoasă de toamnă. Stăm afară, sub un arțar mare, la ceainăria de lângă campus. Pământul e acoperit cu un covor de frunze ruginii și galbene. Culorile sunt pure și luminoase. Când adie vântul, cade o ploaie de frunze. Câteva aterizează pe umerii lui Qiwei. El ia una și o admiră. Yu Shan termină prezentările și pleacă sub un pretext oarecare. Fata e interesată, dar nu o arată. Dă politicos din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
poem Scrieri pe zidul roșu. A fost conceput din disperare. A izbucnit din mijlocul gândurilor de sinucidere. Fata se uită în sus la Tang Nah, amuțită de uimire, în timp ce el îi explică maturitatea. E ca strălucirea soarelui, dar nu la fel de luminoasă și dureroasă pentru ochi. E un sunet plăcut și vibrant, dar nu dulceag. E un fel de lejeritate. Nu pretinde atenție. Nu mai există nevoia de a face pe plac. Este punctul în care o persoană nu mai cerșește înțelegerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Kang Sheng, Chen Bo-da și Chun-qiao drept consilieri-cheie. Din acel moment, China este condusă de Doamna Mao Jiang Ching, cu Mao aflat în spatele fiecărei mișcări a ei. 17 Iunie 1966. Vara mea fierbinte. Deși cărarea este aspră, viitorul se arată luminos. În trecut, numele meu era lipsit de autoritate. Producătorii de operă și criticii nu-mi acordau respect. Îmi rescriau scenariile. Trebuia să mă lupt pentru fiecare replică, pentru fiecare notă. Oamenii obișnuiți mă considerau nevasta casnică a lui Mao. Cu excepția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
la întunecimile calde și pline de freamèt pe care sèrutèrile lui le-au aprins în flècèri jucèușe, Matei, stârnit în zonele sale intime de atingerile competențe și delicate ale degetelor ei, simțind cè e purtat pe sus de un vârtej luminos, lèsându-se în voia naturii sale, ea ghidându-l fèrè sè-i impunè, fècându-l s-o urmeze, ademenindu-l în ținuturi de întuneric cald și umed, Matei pètrunzând fèrè teamè, plin de dorințè, croindu-și drum cu ușurințè, de parcè ar alunecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
sè-i știu numele, Încè nu a sosit timpul, crede ea, pentru cè ceea ce se întâmplè acum între noi nu-i o simplè relație de la distanțè care înceteazè sè mai funcționeze în momentul în care noi ne întoarcem privirea de la ecranul luminos și ne desprindem mâinile de pe tastaturè, Dar ce este ? întrebând Matei care vrea sè știe, Angel vorbindu-mi despre puterea ei de a-mi schimba viața, eu încredințat cè are dreptate când îmi mèrturisește asta fiindcè am vèzut cum de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
știe atâtea despre lume? Hârtia albè mè inhibè, obligându-mè la exerciții de meditație, dacè aș putea scrie declarația direct pe calculator totul ar fi mult mai simplu, în fața ecranului îmi dau drumul mai ușor, Abisul moale și îmbietor al universului luminos de molecule lichide îmi stârnește o plècere aproape sexualè atunci când, apucând tastatură, ca pe o iubitè, mè las în voia sonoritèților erotice cu care calculatorul rèspunde prompt, comenzilor mele, Invocând, în dorința de a-l determina pe plutonierul major sè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
albicioase așteptând zadarnic să mai iasă soarele peste pământul semănat de umbre. Ajunserăm la capătul de apă/ pe-afundul ocean, unde-i orașul cimerian, poporul cel de-a pururi/ Învăluit În ceață și-ntuneric, că-n veci nu-l vede luminosul soare. * Uite și SPĂLĂTORIA CHIMICĂ, firma prinsă de zidul alb-murdar, Înfipt În pământul nisipos, uite cearșafurile de plapumă, aspre lințolii albe-gălbui, Întinse la uscat, deasupra lor vălătuci negri, pufoși se scurg peste capetele celor care urcă necontenit, coboară geamantane, sacoșe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
de foame, uitase de oboseală. Buchetele de flori primite îi schimbaseră cu totul dispoziția. Pășea într-o minunată stare de grație spre acest public care o aștepta cu atâta nerăbdare. Înainta sigură pe sine și pe arta sa. Prin aburirea luminoasă a lumânărilor zări, desigur, sclipirea diamantelor din decorațiile Marelui Komandir, dar și nestematele negre, mistuitoare, din spatele acestuia. Frisonă de plăcere, simțind deja adierea pasiunii și regretând că nici un bărbat nu putea vedea ce alchimie subtilă se punea chiar atunci în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
bucate pe ștergarele întinse peste rogojini și covoare. Când cele două femei ieșiră din ascunzătoarea lor, Nicolae le zări primul. Înaintau ca într-un dans, cu mantiile fluturând, cu șuvițele de păr despletite și umede. Râdeau și vorbeau. Aveau aura luminoasă, intangibilă și sălbatică a unor nimfe. Nicolae uită de foame, uită de icrele și măslinele dulci de Tesalia, de sarmalele cu mămăligă fierbinte, de curcanul umplut cu castane servit pe varză călită și de mult îndrăgitul purcel de lapte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de fermitate. Era interesant și felul în care prințul privea covoarele, urmărind cu degetul arătător vreo meandră, mângâind ușor cu palma un desen sau altul. Pictorul îi descoperi o expresie cu totul nouă. Nu era însuflețire. Mai curând o concentrare luminoasă. Ucenicul schimbă o privire cu pictorul și acesta îi făcu semn să continue, fără să-l bage în seamă. ― Serenissimo, pe care dintre aceste covoare l-ați prefera ca fundal? întrebă Luciano. Prințul avu o mișcare de îndreptare, ca și cum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
pregătind cadrul în care urma să fie centrat prințul, Dante Negro îi arătă câteva dintre desenele și picturile lui, vorbindu-i, în același timp, când despre succesul lui Antonio Canova, plătit cu bani buni de Napoleon, când despre umbrele transparente, luminoase și pline de mișcare din gravurile lui Giovanni Piranesi. ― Acele umbre pot sugera orice, de la un răsărit strălucitor de soare la magica străvezime a unei nopți de vară. A fost un maestru... - Dante Negro așeză, ca din întâmplare, un tablou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Ion Mihalache dar: pssst!, să nu ne-audă careva...»; apoi să-i Îndemne pe inerții țărani să fie progresiști, ce dracu!, «fiți Înaintați - nu Înapoiați, ca până acuma...»: să-se-nscrie, măi frate! Ei unde: la colectivă, căci ea este calea cea luminoasă și-mbelșugată... Cum anume decurgeau „lămuririle” - o știu, din ce povesteau (râzând, oftând) părinții: În perfectă complicitate, lămuritorii cerându-și iertare că le bat În poartă, cu astfel de treburi; lămuriții mai-mai cerându-și iertare lămuritorilor că ei... nelămuriți rămân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
de Întunecat ce este - el. - Închide ochii, ca să nu-l mai vezi! Mâine facem noi În așa fel, Încât... Chiar dacă mai rămânem În cancelarie, o noapte-două, să avem măcar lampă - lasă, dragu-mamii, cumpără mama, mâine, o lampă bună, mare, frumoasă, luminoasă... N-o să ne mai temem de Întuneric! Și, când vine și tata, nu ne mai temem de nimica! - Când o să vină tata, Domnul Director o să ne invite la masă? Mi-e foame, mamă... - și Încep să plâng. Mi-e așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
mai liniștită. Vântul nu se tânguia, picioarele ca de pluș ale dromaderului nu făceau nici un zgomot când călcau pe sare, și acolo, în mijlocul acelei sebhka, nu erau hiene, nici șacali care să urle cerându-și prada. Luna se ivi plină, luminoasă și curată, smulgând scânteieri argintate milioanelor de oglinzi de pe întinderea plată, pe care siluetele mehari-ului și călărețului erau o apariție ireală și fantasmagorică ieșind din neantul nopții spre neantul umbrelor, stampă perfectă a singurătății absolute, căci probabil nici o ființă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
somnoroase, răsfrânte de ecoul a ceea ce părea o imensă peșteră goală. Scoase capul pe fereastră și se minună de înălțimea cupolei de fier și sticlă, ce părea și mai mare pentru că de-abia o luminau becurile livide și prăfuitele reclame luminoase. Pasagerii ce rămăseseră fideli lungii călătorii coborau acum cu geamantanele lor ponosite de carton și se îndepărtau cu pași obosiți, blestemând orarul absurd al acelui tren matusalemic, care ajungea întotdeauna la destinație cu mai bine de șase ore de întârziere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
plumburiu și metalic al unei mări vălurite și amenințătoare avu darul să-l hipnotizeze, cufundându-l într-o transă în timpul căreia rămase nemișcat și absorbit, ca o statuie fără viață. Apoi, prima rază de soare descompuse cenușiul într-un albastru luminos și un verde opac, încât albul spumei părea mai intens, contrastând cu negrul amenințător al unor nori prevestitori de furtună ce se apropiau dinspre apus, și urmă o explozie de forme și lumini cum nu și-ar fi putut imagina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
făcut ca să ajungă la Palat. Nu era nici țipenie în acea casbah cufundată în noapte când o străbătu în tăcere, speriind pisicile, și un orologiu înșiră lent trei bătăi sonore, când ajunse la prima stradă asfaltată. Ridică privirea spre cadranul luminos, care îl observă ca un ochi mare de ciclop, și negura nopții nu-i permise nici măcar să distingă conturul turnului, încât cadranul i se păru o imensă lună plină abia plutind deasupra zării. Bulevardele păreau solitare fără prezența autobuzelor noctambule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
se dă aproape tot atât de mult cât ți se promite, adică mult mai mult decât ai îndrăzni să ceri, iar când te trezești, lumea s-a schimbat până într-atât încât ești sigur că asta-i adevărata față a lumii, veșnic luminoasă, fără nimeni să te dușmănească și să te înșele, Milică-tată, de unde atâta disperare? L-a înșelat, îl doare tocmai pentru că de o vreme încoace nu mai doarme somnul ăla al morții din care-și trage vlaga, Milică-tată, te vaiți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Înfoiată, cu șuvițe și Înecată În spumă fixativă, Felice arăta ca o figurantă din Dinastia, care reușise cu brio să-și Înceapă o nouă carieră după Încheierea serialului. Chipul Îi era fardat În Întregime, iar pe buze avea un zâmbet luminos. Contrastul dintre Înfățișarea ei și a mea, nemaivorbind de balamuc, care ne aștepta În casă, era aproape de nesuportat. M-a lovit un val de panică. Primul impuls a fost să-i trântesc ușa În nas, să alerg sus și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
să vin chiar acum? Dacă nu vă supărați... Omul părea cam năucit, probabil pentru că nimeni nu reacționează cu atâta exuberanță atunci când un polițist se Înființează ca să-l târască la interogatoriu. Sigur, nici o problemă, l-am asigurat eu, cu un zâmbet luminos. Se uita fix peste umărul meu și, urmărindu-i privirea, am constatat că ținta era instalația mobilă. — Vă place? — Dvoastră ați făcut-o? Întrebă el, examinându-mă gânditor. Am arătat cu mâna spre uneltele ce zăceau de jur Împrejurul meu, pe podea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]