5,756 matches
-
știrea noastră, odată cu bucuria și frumusețea celor auzite să primim și folosul care rezultă din cuvintele pe care le auzim. pe cea de sub Psalmii aduc liniștea sufletelor, răsplata păcii, potolirea văpăii patimilor și a valurilor gândurilor. Ei fac să slăbească mânia sufletului și înfrânează pornirile către patimi. Iar Efrem Sirul zice: psalmul este alinarea sufletului, dăruitor al păcii, psalmul este adunător al prieteniei, unirea celor despărțiți, al celor învrăjbiți împăcător. Psalmul este aducătorul de ajutor în vreme de necaz, odihnă celor
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
apa îl curățește, ca focul îl încălzește, ca untdelemnul, cu îndurarea lui Dumnezeu îl unge. în continuare, Sf. Vasile arată că pe cel chinuit de patimi, aduceri aminte păcătoase, îl ajută mult cititul Psaltirii, care „patimile trupești, iuțimea, urgia și mânia le potolește, înmulțește credința, nădejdea și legătura dragostei. Mai înainte spune cele viitoare, alege acestea de acum, aduce aminte de cele trecute.” Psaltirea este partea cea mai aleasă și este cântarea cea mai iubită de Dumnezeu. Prin ea se vestește
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
înviat din morți, „nu mai moare”. în Cele dintâi cuvinte ale Domnului pe cruce, când toată ura, toată răutatea și ocara lumii erau îndreptate către El, Iisus Hristos nu avea nici un cuvânt de dispreț, nici un gest de ură, de mânie, de amenințare sau de răzbunare față de cei ce-L răstigneau. Ci, în aceste momente de supremă încordare sfântă, Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu spune: „Doamne, iartă-le lor că nu știu ce fac!” Prin aceasta El a vestit lumii că cea mai
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
voștri în Domnul că aceasta este cu dreptate. Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, care este porunca cea dintâi cu făgăduință, ca să-ți fie bine și să trăiești ani mulți pe pământ. Și voi, părinților, nu întărâtați la mânie pe copiii voștri, ci creșteți-i întru învățătura Domnului”. Avem datoria de a-i învăța rugăciunea și a ne ruga pentru copiii noștri, căci scris este „rugăciunile părinților întăresc pașii pruncilor”. Așa s-a rugat înaintea lui Iisus, Iair, mai
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
în cererea a șasea: „și nu ne duce pe noi în ispită”, ne rugăm lui Dumnezeu să ne ferească de acele împrejurări, de acele momente când, în loc să facem o faptă bună, suntem înclinați să facem o faptă rea, fie din mânie, fie din neatenție sau din ispită diavolească. Apoi regretăm și avem mustrări de conștiință pentru ceea ce am făcut. Așa cum spune și Sf. Apostol Pavel: „Nu fac binele pe care îl voiesc, ci răul pe care nu-l voiesc”, iar
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
îl numește aici pe diavolul, cel viclean, poruncindu-ne să purtăm aprig război împotriva lui, arătând că el nu este așa după fire. Fiindcă răul nu vine de la fire, ci de la liberul arbitru.” Prin aceasta ne învață să nu ținem mânie și ură împotriva apropiaților noștri pentru necazurile care ne vin uneori de la ei, ci toată vrajba noastră s-o îndreptăm asupra diavolului, ca a unuia vinovat de toate răutățile. Fericitul Augustin ne spune că: „cine dorește să fie izbăvit de
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
să o săvârșim întru pocăință și umilință și întru paza sfintelor Tale porunci. Și, cu orice fel de dezmierdare înșelându-ne, în multe chipuri am greșit, și, cu urâte pofte nefolositoare și vătămătoare amăgindu-ne, ne-am purtat; sau, cu mânie și cu iuțeală dobitocește pornindu-ne, am scârbit pe vreun frate al nostru, sau, cu limbă slobodă și neînfrânată, în tari curse ne-am prins; sau, cu vreunul din simțurile noastre sau cu toate, de voie sau de nevoie, cu
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
am izgonit de la mine prin toate lucrurile cele de rușine: cu minciunile, cu clevetirile, cu pizma, cu osândirea, cu trufia, cu nepăsarea, cu neiubirea de frați și cu ținerea de minte a răului, cu iubirea de argint, cu desfrânarea, cu mânia, cu scumpetea, cu mâncarea cea fără de saț, cu beția, cu multă vorbire, cu gândurile cele rele și viclene, cu obiceiurile cele rele și cu aprinderea spre desfrânare, având osebită voire spre toată pofta cea trupească. O, rea voire a mea
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
a trecut și ca o strajă de noapte. Ca un șuvoi îi iei și viața lor e ca un vis, ca iarba, ce răsare dimineața și înflorește, iar seara se taie și se usucă. Așa ne mistuim și noi de mânia Ta, și pierim în fața urgiei Tale, când pui fărădelegile noastre înaintea Ta și cele tăinuite ale noastre sub lumina feței Tale. Toate zilele noastre s-au scurs în mânia Ta și anii ni se pierd ca un sunet. Zilele vieții
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
se taie și se usucă. Așa ne mistuim și noi de mânia Ta, și pierim în fața urgiei Tale, când pui fărădelegile noastre înaintea Ta și cele tăinuite ale noastre sub lumina feței Tale. Toate zilele noastre s-au scurs în mânia Ta și anii ni se pierd ca un sunet. Zilele vieții noastre sunt șaptezeci de ani, iar pentru cei mai tari optzeci de ani și cea mai mândră din ele nu-i decât osteneală și durere. Așa trece viața noastră
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
noastre sunt șaptezeci de ani, iar pentru cei mai tari optzeci de ani și cea mai mândră din ele nu-i decât osteneală și durere. Așa trece viața noastră, iute și zburăm cum zboară pasărea-n văzduh. Cine știe puterea mâniei Tale și cine socoate urgia Ta după teama datorită Ție? învață-ne dară așa să socotim zilele noastre, ca să dobândim inimă înțeleaptă. întoarce-Te, Doamne! Până când? Milostivește-Te spre robii Tăi! Umple-ne dimineața de mila Ta și ne vom
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
obiceiul cel rău și care sunt din voia cea slobodă și din lene; ori de m-am jurat cu numele Tău, ori de l-am hulit în gândul meu sau pe cineva am ocărât sau pe cineva am clevetit în mânia mea sau am scârbit sau de ceva m-am mâniat sau am mințit sau fără de vreme am dormit sau vreun sărac a venit la mine și nu l-am socotit sau pe fratele meu l-am scârbit sau m-am
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
mânii împotriva vrăjmașului meu și să nu-i întorc loviturile cu răzbunare, căci „numai al Meu este a răzbuna”, grăiește Domnul; iar nouă, făpturilor celor după chipul și asemănarea Ta, ne-ai poruncit Tu însuți ca să nu apună soarele peste mânia noastră, și daruri la sfintele Tale altare să nu ducem până nu ne vom fi împăcat mai întâi cu cei în neînțelegeri cu noi! Tu deci, Care în luminoasa și sfânta rugăciune „Tatăl nostru”, ne înveți să ne rugăm zicând: „Și
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
gloria lumii”); sic! (lat., „așa”, „astfel” - de obicei, este pus Între paranteze; cuvântul arată că greșeala din text aparține autorului, textului inițial); sine die (lat., „fără o zi stabilită”); sine dubio (lat., „fără Îndoială”); sine ira et studio (lat., „fără mânie și fără părtinire”); sine qua non (lat., „fără de care nu se poate”); spiritus rector (lat., „spirit conducător”); statu-quo (lat., „prin/În situația În care se găsesc lucrurile la un moment dat”, „fără schimbare”); stricto sensu (lat., „În sens strict”); sub
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
perși* (După Icoana lumii 1) Între perși se face judecată scurtă, fără procurători 2 sau advocați 3. Așa, Întâlnind Într-una de zile un comisariu pre un țeran venind de la măcelărie cătră casă, l-Întrebă: Ce duce? Țeranul răspunse cu mânie: - Carnea ce o-am cumpărat de la măcelariu! Comisariul, uimit de tonul În carele Îi dedese țeranul răspunsu’ și voind să știe cauza nemulțămirii lui, l-Întrebă mai departe: Nu cumva ar fi carnea prea scumpă!? Observație Uneori, la transcrierea textelor
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
cu atenție și cu competență ele aduc vitalitate, deschidere, eficiență, sentimentul forței, ușurare, camaraderie, sentimentul dezvoltării, senzația succesului, lărgirea și aprofundarea relațiilor, somn fără griji (și câte și mai câte), totuși acestea relațiile conflictuale generează (în grade diferite): îngrijorare, amânare, mânie înăbușită, neputință, frustrare, dezamăgire, confuzie, scăderea productivității, apatie, resentiment, presiune sangvină, stres, oboseală, singurătate, agravarea bolii etc. (Cornelius, Faire, 1996). Pe scurt, în mod obișnuit și onest, ele pot fi acceptate și, cu atât mai puțin, cultivate în viața și
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
un sentiment de lipsă de control a situației" (ibidem); • să ne înfrunăm frica; • să privim frica în față. Este important să ne fie cât mai puțin frică de oameni și de propriile noastre reacții în împrejurări limită, necunoscute, copleșitoare. Furia. Mânia Relațiile interumane sunt influențate (și) de starea de furie a unuia sau a ambilor parteneri. În sine, furia este o emoție salutară, pentru că ea traduce "o mare vitalitate interioară". Furia semnalizează "situații de urgență; ea ne arată că nevoile vitale
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
psihoterapeutul american doresc să simtă că au o însemnătate și suferă la gândul că alții nu pot sau nu vor să-i trateze într-un mod care să le accentueze importanța personală" (2007, p. 8). Totodată, o manifestare normală a mâniei "îi arată celuilalt limitele peste care nu trebuie să treacă dacă vrea să mențină raporturi bune cu noi și să nu suscite inutil o reacție agresivă" (Brillon, 2010, p. 40)41. Pe cât posibil, este recomandabil să nu lăsăm furia să
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
mulți oameni identifică furia cu violența, făcând confuzie între cele două stări emoționale și comportamente. În fapt, abia atunci când nu știm să gestionăm furia, ajungem la violență. Furia și violența sunt două contexte afective și comportamentale diferite. Raportată la violență, mânia desemnează agresivitatea biofilă (acel tip de agresivitate pus în slujba apărării și a conservării vieții); este "afirmarea sinelui în fața altuia, precizarea limitelor care nu trebuie depășite, refuzul a ceea ce nu provoacă suferință" (Filliozat, 2006a, p. 107). O persoană care nu
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
conservării vieții); este "afirmarea sinelui în fața altuia, precizarea limitelor care nu trebuie depășite, refuzul a ceea ce nu provoacă suferință" (Filliozat, 2006a, p. 107). O persoană care nu știe și nu reușește să-și exprime furia este adesea o victimă neputincioasă. Mânia nu vorbește decât despre noi, despre trebuințele și frustrările noastre. În schimb, violența prin raportare la furie vorbește despre celălalt. Ea acuză, caută să rănească, să distrugă, să elimine. Violența este "rezultatul unei încercări de a ne proteja împotriva intensității
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
furie, specialiștii s-au ocupat și de evenimentele care o produc cel mai des. Cele mai invocate sunt: interferențele fizice, frustrarea, o anumită persoană care încearcă să ne facă rău (să ne încalce/conteste o anumită valoare, un anumit reper), mânia unei alte persoane. În ceea ce-i privește, pentru psihologii cognitiviști, de pildă, furia este "rezultatul unei serii de evaluări psihologice aproape instantanee, care ne fac să apreciem dacă evenimentul (declanșator n.n. G.A.) este în același timp: nedorit, intenționat (în
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
ne enervează (cu ușurință); se poate întâmpla ca (într-o relație interpersonală) fiecare să aibă propria sa viziune despre reciprocitate și să aibă, astfel, impresia că face (sau că dă) mai mult decât celălalt. Un alt eveniment invocat este și mânia unei alte persoane. P. Ekman subliniază faptul că: "unul dintre cele mai periculoase aspecte ale mâniei este acela că mânia trezește la rândul ei mânie. E nevoie de eforturi uriașe pentru a nu răspunde cu mânie la mânie" (Goleman, 2005
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
sa viziune despre reciprocitate și să aibă, astfel, impresia că face (sau că dă) mai mult decât celălalt. Un alt eveniment invocat este și mânia unei alte persoane. P. Ekman subliniază faptul că: "unul dintre cele mai periculoase aspecte ale mâniei este acela că mânia trezește la rândul ei mânie. E nevoie de eforturi uriașe pentru a nu răspunde cu mânie la mânie" (Goleman, 2005, p. 243, s.n. G.A.). Mânia este contagioasă. Dacă cineva se înfurie pe noi, vom răspunde
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
și să aibă, astfel, impresia că face (sau că dă) mai mult decât celălalt. Un alt eveniment invocat este și mânia unei alte persoane. P. Ekman subliniază faptul că: "unul dintre cele mai periculoase aspecte ale mâniei este acela că mânia trezește la rândul ei mânie. E nevoie de eforturi uriașe pentru a nu răspunde cu mânie la mânie" (Goleman, 2005, p. 243, s.n. G.A.). Mânia este contagioasă. Dacă cineva se înfurie pe noi, vom răspunde înfuriindu-ne, așa cum, atunci când
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
că face (sau că dă) mai mult decât celălalt. Un alt eveniment invocat este și mânia unei alte persoane. P. Ekman subliniază faptul că: "unul dintre cele mai periculoase aspecte ale mâniei este acela că mânia trezește la rândul ei mânie. E nevoie de eforturi uriașe pentru a nu răspunde cu mânie la mânie" (Goleman, 2005, p. 243, s.n. G.A.). Mânia este contagioasă. Dacă cineva se înfurie pe noi, vom răspunde înfuriindu-ne, așa cum, atunci când cineva râde, ne face și
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]