5,446 matches
-
din Ulm iar pe 18 august 1888 este avansat căpitan și numit comandant de companie în "Regimentul 124 Infanterie „Regele Wilhelm I”" Între 28 decembrie 1893 și 23 februarie 1897, a fost adjutant al "Corpului XIII Regal Württemberg". Este avansat maior la 18 iunie 1895 și numit comandant al Batalionului 3 din "Regimentul 125 Infanterie „Împăratul Friedrich, Regele Prusiei”". Odată cu avansarea la gradul de locotenent-colonel, a fost transferat, la 7 iulie 1907 în statul major al "Diviziei 16 Infanterie „Baron von
Friedrich von Gerok () [Corola-website/Science/334241_a_335570]
-
agronom. Tânărul Warthiadi a fost absolvent al Școlii de ofițeri din 1859-1864 (Promoția Unirii) și făcut sublocotenent în Regimentul 1 Artilerie. În acest regiment a devenit locotenent (1868) și căpitan (1871). În anul 1877 a fost trecut la rangul de maior și comandant de divizion în Regimentul 2 Artilerie. În această funcție a luptat în Războiul de Independență al României, conducând divizionul său în luptele de la Plevna, Opanez, Vidin și Smârdan. A comandat bombardamentele de la Smârdan. La 30 august 1877, din
Panait Warthiadi () [Corola-website/Science/334342_a_335671]
-
După revenire în țară a devenit locotenent pe 1 august 1868, apoi căpitan pe 1 ianuarie 1871, deținând diferite funcții în Direcția Armelor Speciale (artilerie și geniu) din Ministerul de Război. În ziua de 1 ianuarie 1876 a fost numit maior și director al Direcției Armelor Speciale, apoi, în Războiul de Independență al României, comandant al divizionului 2 din Regimentul 2 Artilerie (1877-1878). În fruntea bateriilor sale, a luat parte la bombardarea Vidinului de la Calafat și la luptele din jurul Plevnei, evidențiindu
Alexandru Tell () [Corola-website/Science/334475_a_335804]
-
(n. 25 mai 1913 - d. 2011 București, România), a fost militar de carieră în Armată Română, profesor, scriitor, si poet român . Avansat sublocotenent în anul 1938, locotenent în 1940, căpitan în 1945, maior în 1951, locotenent colonel în 1956, colonel 1961, general de brigdă 1995 și general maior 1999 În timpul carierei sale a fost și profesor universitar la Academiei Militare, matematician și scriitor, membru al „Uniunii Scriitorilor din România” și al „Asociației Oamenilor
Titus Popescu () [Corola-website/Science/335175_a_336504]
-
România), a fost militar de carieră în Armată Română, profesor, scriitor, si poet român . Avansat sublocotenent în anul 1938, locotenent în 1940, căpitan în 1945, maior în 1951, locotenent colonel în 1956, colonel 1961, general de brigdă 1995 și general maior 1999 În timpul carierei sale a fost și profesor universitar la Academiei Militare, matematician și scriitor, membru al „Uniunii Scriitorilor din România” și al „Asociației Oamenilor de Știință din România”. În anul 1976 a fondat Cenaclul Literar „Vasile Cârlova” al Veteranilor
Titus Popescu () [Corola-website/Science/335175_a_336504]
-
1 x 0,75 metri este Tricolorul așezat pe orizontală, cu culoarea roșie în partea inferioară. Hampa să era în culorile naționale maghiare, roșu-alb-verde, pentru că era captura de război, fiind luată de la trupele ungare într-una din luptele date împotriva maiorului Hatvani la Abrud în primăvara anului 1849. Drapelul a fost restaurat de către Muzeul Național al Unirii din Albă Iulia, în perioada iulie-august 2013, și adus și redepus aici, o dată cu inaugurarea Complexului Muzeal „Avram Iancu”, din data de 1 septembrie 2013
Legiunea Auraria Gemina () [Corola-website/Science/335241_a_336570]
-
După pensionare s-a retras la o fermă a sa de la Amboise. Alexandru Cernescu (19 decembrie 1896 - 4 ianuarie 1971, București) obține gradele de sublocotenent la 1 iulie 1916, locotenent la 1 septembrie 1917, căpitan la 1 aprilie 1920, locotenent-comandor (maior) la 10 mai 1931, căpitan-comandor la 1 ianuarie 1937, comandor la 6 iunie 1940 și general de escadră în 1944. Urmează Școala de pilotaj și obține brevetul de pilot nr. 226/6.06.1921 și cel de observator la 24
Raiduri aviatice românești în Africa () [Corola-website/Science/331595_a_332924]
-
nr.43, avansat în mod excepțional la gradul de căpitan, a fost trecut în cadrul Statului Major al Armatei Imperiale și Regale la Biroul de Operațiuni pe 1 noiembrie 1900. La 12 martie 1906, ofițerul a fost avansat la gradul de maior al Statului Major și mutat la fortăreața Riva del Garda. De acolo s-a înapoiat pe 20 martie 1911 la Viena, unde a preluat un post în departamentul nr. 5 al Ministerului Imperial și Regal de Război. A fost numit
Gheorghe Domășnean () [Corola-website/Science/331805_a_333134]
-
crescut încrederea aliaților în posibilitatea de reușită a unei străpungeri totale a frontului german până pe 25 martie. După ce atacurile de mică amploare ale aliaților din dimineața zilei de 25 martie au primit un răspuns timid din partea germanilor, comandantul diviziei, generalul maior Leland S. Hobbs, a organizat două grupuri de asalt mobile cu obiectivul pătrunderii în adâncimea teritoriului german. Hobbs nu a luat în considerație însă lipsa drumurilor din fața capului de pod al Corpului XVI. Cele două grupuri de asalt au trebuit
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
au trebuit să încerce să depășească pozițiile germane apărate de elevii unei școli militare de tanchiști SS de la Paderborn. Cadeții germani echipați cu aproximativ 60 de tancuri au rezistat cu fanatism întreaga zi. În fața rezistenței forte puternice a germanilor, generalul maior J. Lawton Collins—comandantul corpului VII - l-a rugat pe generalul Simpson să îi acorde ajutorul prin trimiterea unor unități ale Armatei a 9-a care avansa spre est dinspre Ruhr. Simpson a ordonat în consecință unei brigăzi combinate din cadrul
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
la ora 11:30, o patrulă a Diviziei a 69-a a întâlnit un cavalerist sovietic în satul Leckwitz. În cursul aceleiași zile, mai multe patrule americane ale aceleiași armate au întâlnit subunități sovietice. Pe 26 aprilie, comandantul diviziei, generalul maior Emil F. Reinhardt s-a întâlnit la Torgau cu generalul maior Vladimir Rusakov, comandantul Diviziei a 58-a de gardă, în cadrul primei ceremonii oficiale comune. După o campanie aproape fără greșeală prin Germania meridională, Grupul de Armată XII a reușit
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
a întâlnit un cavalerist sovietic în satul Leckwitz. În cursul aceleiași zile, mai multe patrule americane ale aceleiași armate au întâlnit subunități sovietice. Pe 26 aprilie, comandantul diviziei, generalul maior Emil F. Reinhardt s-a întâlnit la Torgau cu generalul maior Vladimir Rusakov, comandantul Diviziei a 58-a de gardă, în cadrul primei ceremonii oficiale comune. După o campanie aproape fără greșeală prin Germania meridională, Grupul de Armată XII a reușit să rupă în două forțele lui Hitler.. Ziua de 25 aprilie
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
Zitronella. Winston Churchill a ordonat formarea unei comisii de anchetă pentru investigarea evenimentelor care au dus la eșecul britanic. Pentru modul în care Luftwaffe a asigurat acoperirea aeriană a vaselor germane, Adolf Galland a fost promovat la gradul de general maior, fiind la cei 30 de ani cel mai tânăr ofițer cu acest grad din cadrul forțelor aeriene. În ciuda faptului că au pierdut 17 avioane de vânătoare, germanii au reușit să doboare 2 bombardiere ușoare Blenheim și 9 Hampden , 4 bimotoare de
Operațiunea Cerberus () [Corola-website/Science/335573_a_336902]
-
strada Mântuleasa și inspector școlar) pătrunde într-o zi caniculară de vară din anii '50 într-o clădire cu mai multe etaje din București, căutându-l pe fostul lui elev, Vasile I. Borza, ce se mutase recent acolo după ce devenise maior în cadrul Ministerului Afacerilor Interne. Bătrânul dă peste un necunoscut, ce nu admite posibilitatea unei confuzii. Apariția învățătorului într-o casă rezervată ofițerilor pare suspectă, iar Fărâmă este adus la Securitate și anchetat de ofițerul Dumitrescu, colegul lui Borza. Învățătorul dă
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
Poveștile învățătorului încep să intereseze mai multe persoane, fiecare urmărind un anumit subiect. Astfel, ofițerul Dumitrescu vrea să afle informații despre dispariția aviatorului Darvari și este iritat că bătrânul îi relatează alte povești; cercetările sale duc la descoperirea faptului că maiorul Borza fusese bătăuș în cartierul Tei și agent al Siguranței, iar impostorul este demascat. Subsecretarul de stat Economu și ministrul Anca Vogel sunt interesați de relatările lui Fărâmă despre uriașa Oana și căsătoria ei cu un profesor estonian. Interesele celor
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
fiind bănuit că știe secrete de mare importanță. Ancheta începe fără un motiv aparent, fiind provocată de comportamentul suspect al bătrânului care încercase să-și viziteze un fost elev pe care i se păruse că îl recunoaște în persoana unui maior, Vasile I. Borza. Fărâmă este cercetat de mai mulți anchetatori, inclusiv de către temuta Anca Vogel (considerată de Monica Lovinescu și de Alex. Ștefănescu drept un corespondent literar al Anei Pauker), fiind forțat să scrie zeci de declarații. Personajul nu se
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
toată regula, aducând fantasticul pe tărâmul realității. Eliberat din închisoare, el găsește un univers nou: soția sa a plecat în străinătate, vecinii au murit de mult, iar nimeni nu-l mai recunoaște. Alte roluri sunt interpretate de actorii Costel Constantin (maiorul Iosif I. Iosif), Marius Stănescu (Dumitrescu/Alex.), Cristian Iacob (anchetator/Darvari), Irina Movilă (anchetatoare/Marina) și Daniela Nane (Oana). Criticul Călin Căliman considera acest film ca fiind „cel mai ambițios proiect estetic” al lui Dan Pița, o ecranizare „ambițioasă, riscantă
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
de reședință a fiecărui comitat, a reprezentat și structura de comandă a unităților corespondente din fiecare secțiune a respectivei unități administrative.. Secția militară a Consiliului Național Român Central, a primit comanda supremă a Gărzilor Naționale, iar la Arad sub comanda maiorului Alexandru Vlad s-a constituit un Stat Major al acestora. În acest Stat Major s-au aflat un număr de referenți „prezidiali" (căpitan dr. Vasile Avramescu, locotenent locotenent Alexandru Raicu) sau „strategici" (căpitan Teodor Șerb, locotenent Sabin Codarcea). După constituirea
Gărzile Naționale Române () [Corola-website/Science/335784_a_337113]
-
Făgăraș Garda a inclus 35 de ofițeri, 11 subofițeri și 2668 soldați dintre care numai 653 posedau arme. În noaptea de 1/14 spre 2/15 noiembrie, a avut loc o ciocnire la Brănișca între un detașamentul român condus de maiorul Banciu, și subunități militare germane. În urma semării pe 13 noiembrie 1918 de către guvernul Károlyi a convenției de armistițiu la Belgrad, s-a stabilit o linie de demarcație între trupele Antantei și cele ungare într-un context relativ confuz, în care
Gărzile Naționale Române () [Corola-website/Science/335784_a_337113]
-
de anchetă criminală, înființate prin Decretul-lege nr. 3321 bis din 23 septembrie 1940, completat prin Decretul 3321 bis din 3 octombrie 1940, având drept misiune "instruirea principalilor vinovați de prigoana contra legionarilor", a furnizat o descriere amănunțită a asasinatului: Depoziția maiorului Iosif Dinulescu, cel ce comanda jandarmii din mașina în care se găsea Corneliu Zelea Codreanu, conturează precis responsabilitățile la nivel înalt pentru acest asasinat: Asasinatul a fost confirmat oficial la Radio, la ora 13, în 30 noiembrie 1938, printr-un
Asasinatele din 29/30 noiembrie 1938 () [Corola-website/Science/332551_a_333880]
-
adus nici un cadavru în noaptea precedentă. Pentru autorități, suprimarea lui Corneliu Zelea Codreanu, împreună cu Nicadorii și Decemvirii, considerați simboluri ale sacrificiului de sine, intrați încă de atunci în mitologia legionară, a reprezentat "rezolvarea" unei probleme politice. O confirmă și depoziția maiorului Dinulescu din Jandarmerie, făcută în fața Comisiei speciale de anchetă criminală, în 1940. În urma asasinatului, atât în rândul legionarilor, cât și a celorlalți opozanți ai dictaturii regale s-a instalat teama de noi asasinate. În consecință, în cursul lunii decembrie 1938
Asasinatele din 29/30 noiembrie 1938 () [Corola-website/Science/332551_a_333880]
-
fost inspector general al Jandarmeriei, generalul Gheorghe Argeșanu, fost comandant al Corpului II de Armată, Radu Pascu, fost președinte al Curții de Apel București, colonel V.Zeciu, fost prim-procuror militar, colonel Ștefan Gherovici și colonel Anibal Panaitescu din Jandarmerie, maiorii Iosif Dinulescu, Aristide Macoveanu și Alexandru Popescu din Jandarmerie, Ernest Urdăreanu, fost mareșal al Palatului, dispărut, Vasile Parisianu, fost director în Prefectura Poliției Capitalei, Nicu Ștefănescu, fost director în Siguranța Generală, comisarul Pavel Patriciu din Prefectura Poliției Capitalei, agenții de
Asasinatele din 29/30 noiembrie 1938 () [Corola-website/Science/332551_a_333880]
-
fost inspector general al Jandarmeriei, generalul Gheorghe Argeșanu, fost comandant al Corpului ÎI de Armată, Radu Păscu, fost președinte al Curții de Apel București, colonel V.Zeciu, fost prim-procuror militar, colonel Ștefan Gherovici și colonel Anibal Panaitescu din Jandarmerie, maiorii Iosif Dinulescu, Aristide Macoveanu și Alexandru Popescu din Jandarmerie, Ernest Urdăreanu, fost mareșal al Palatului, dispărut, (a fost făcută o cerere de extrădare din Spania, căreia autoritățile spaniole nu i-au dat curs) Vasile Parisianu, fost director în Prefectura Poliției
Asasinatele din 21/22 septembrie 1939 () [Corola-website/Science/332605_a_333934]
-
mare pericol este reprezentat de focul artileriei antiaeriene, nu de avioanele inamice de vânătoare. Slaba coordonare a "Luftwaffe" a făcut ca apărarea aeriană germană să aibă nevoie de o perioadă lungă de timp pentru prelucrarea informațiilor culese de stațiile radar. Maiorul Harry von Bülow-Bothkamp—ccomandantul II./JG 77—avea să declare că sistemee de radare navale Freya au fost cele care au dat alarma, nu cele de alertare timpurie ale "Luftwaffe". Acesta a fost cel mai probabil motivul pentru care bombardierele
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
transferat la regimentul de infanterie nr.83, la Szeged, unde mai erau locotenenții majori de proveniență română Daniel Materinga și Troian Bacsila, viitori generali, regiment care s-a mutat în 1895 la Biserica Albă: În anul 1897 a fost numit maior și a primit Ordinul împărătesc al Crucii Militare de Merit de clasa a 3-a, fiind comandantul batalionului 4 al regimentului de infanterie nr. 26 din Viena. La 15 octombrie 1899 maiorul a fost decorat și cu Crucea de Ofițer
Ion Iovescu () [Corola-website/Science/332952_a_334281]