KorAP: Find »[drukola/base=maria & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...212 213 214 ...547 >

13,652 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266

că pleca și el Împreună cu echipele de salvare. Cunoștea Îndeajuns de bine pasul Molène, căci trecuse pe acolo de mai multe ori și știa deja că locul acela Îi costase viața pe destui marinari experimentați. Voia s-o ferească pe Marie, deja cumplit de Încercată, de o eventuală descoperire macabră. - Băieții s-au scufundat pînă la epavă, nu era nimeni la bord, explică el. Anexa a dispărut și ăsta e mai curînd semn bun, adăugă el ca s-o liniștească. Cred

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
găsit-o la bordul epavei, și-a dat cuvîntul că va ține secretul pentru el. Privi intens În ochii Mariei. - Ți-am arătat-o doar ca să știi că Nicolas e teafăr. Intenția era limpede. Christian Îi reamintea promisiunea pe care Marie i-o făcuse de a pleca Împreună cu el de Îndată ce se va liniști cu privire la soarta nepotului ei. Încercă s-o ia pe ocolite. - A acoperi fuga lui Nicolas nu e cel mai bun mod de a-i veni În ajutor. - Atunci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
și hai să plecăm Ea Încuviință. - S-ar zice că voi doi ați căzut la pace, nu se putu el Împiedica să nu adauge. - Tare ești prostuț, murmură ea tandră, uitîndu-se la Fersen care venea către ei. Luînd-o strîns pe Marie pe după umeri cu un gest de proprietar, Christian rezumă rapid descoperirea busolei, Încunoștiințîndu-l astfel pe polițist și Îl informă că ei doi aveau să părăsească Lands’en a doua zi dimineață cu primul bac și că trebuia să plece ca să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
veste sub o răceală sporită. - Încă n-am isprăvit cu dumneata, declară el adresîndu-i-se doar Mariei. Fii liniștit, adăugă el fără să se ostenescă să se uite la Bréhat, nu va ține mult. Mai sînt cîteva puncte obscure de lămurit. Marie apăsă ușor mîna lui Christian, pe care-l simțea gata-gata să sară să-l ia pe Fersen la bătaie. Skipperul o sărută rapid pe tînăra femeie, șoptindu-i că o așteaptă la hotel. - Nu cred că ne vom mai revedea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
la hotel. - Nu cred că ne vom mai revedea, Îi aruncă el comandantului În chip de salut. - Viața e plină de surprize, răspunse glacial polițistul. Christian se Îndepărtă. Avea de acum un motiv suplimentar să dorească s-o ia pe Marie cu el departe de acolo. Se Însera. TÎnăra polițistă stătea pe faleza care domina golful Jefuitorilor de corăbii, vizibil cufundată Într-o dilemă greu de rezolvat. Faimoasele puncte obscure pe care Lucas voia să le lămurească se Întîlneau cu propriile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Într-o dilemă greu de rezolvat. Faimoasele puncte obscure pe care Lucas voia să le lămurească se Întîlneau cu propriile ei Întrebări. Pentru specialistul În crime ritualice, chiar dacă ipoteza amanților nenorocoși stătea În picioare, nu era mai puțin adevărat că Marie se afla În inima Întregii povești. Pescărușul, crabii, biletul scris În dialect breton. Totul Îl readucea mereu la ea, În esență cam asta Îi spusese. - Ești un martor cheie, asta chiar fără s-o știi. Am nevoie de dumneata ca să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
că a părăsit insula, nu ar fi procedat altfel. Bătea pasul pe loc, dar nu se Întorsese. - GÎndește-te la asta Înainte să pleci la Plymouth! Cuvintele sunaseră ca trîntite. Ușa se trînti și ea. Obsedată de justețea remarcii lui Fersen, Marie se gîndea la Nicolas, dar și la Christian, care o aștepta la hotel și care cu siguranță se Întreba unde se dusese, cu atît mai mult cu cît Își Închisese mobilul ca să poată cugeta În tihnă. Făcu totuși cale-ntoarsă și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
din ochi, apoi apucă piatra rotundă și plată cu amîndouă mîinile. Sprîncenele i se ridicară de uimire. Niște semne păreau săpate pe ea. Semne pe care un praf cenușiu le făcea indescifrabile. Înmuindu-și degetul În gură de cîteva ori, Marie le curăță unul cîte unul și Înlemni recunoscînd simbolurile identice cu cele săpate pe frontonul menhirului. Cinci dintre ele dădeau ocol marginii pietrei, al șaselea, un cerc Înconjurat de linii mici, se afla În centru. Căuta să priceapă care era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Își dădu seama că Morineau nu-l urmase. Glasul său Îl țintui locului pe tînărul jandarm care Încerca s-o șteargă discret. - Vii sau preferi să fii viitoarea victimă? Îi aruncă feroce Fersen. Așezată pe patul În formă de barcă, Marie făcu mașinal ochii roată prin micul apartament circular din far, Înregistră din priviri colțul cu biroul, laptopul, rafturile care stăteau să cadă sub povara cărților, apoi privirea Îi alunecă asupra lui Ryan, care Își făcea de lucru În minuscula bucătărie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Îi prinse privirea și, preț de o clipă, păru mîhnit cînd declară că el fusese cel care prevenise jandarmeria. - Ce s-a Întîmplat? Întrebă Lucas, reținînd pentru sine acel iarăși care Îi stătea pe buze. - Spune-i dumneata, Îi lansă Marie lui Ryan. Pe mine n-are să mă creadă. Nu se Înșela. Cu atît mai mult cu cît Morineau, plecat să scormonească prin landă În jurul dolmenului, nu descoperise nimic. - Un văl a fost luat de vînt, fie. Dar o piatră... Hotărît

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Un văl a fost luat de vînt, fie. Dar o piatră... Hotărît lucru, nu te Încurci cu lucrurile, decretă Lucas, după ce Ryan Îi povestise cele petrecute. Le-ai văzut și dumneata? Scriitorul se văzu silit să recunoască desigur că nu. Marie avu o mișcare de enervare care făcu să-i alunece cuvertura de pe umeri. - În realitate, am avut poftă să trag un pui de somn, replică ea pe un ton acru. Dolmenul era În drumul meu, așa că m-am suit pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
fi ținut-o zdravăn, ar fi căzut. Acesta puse capăt brusc refuzului ei de a se lăsa condusă acasă și Își luă rămas-bun de la scriitor, căruia Îi mulțumi pe ocolite că se aflase acolo. Abia cînd se instală În mașină Marie luă cunoștință de numeroasele mesaje, la Început agasate, apoi Îngrijorate, pe care i le lăsase Christian. - Îi pot explica eu, dacă preferi, propuse Lucas. - Mai bine nu, mormăi ea. Cu arătătorul apăsă tasta de ștergere și ridică iute degetul de parcă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
mîna fără ca ea să se opună și o ridică la lumina plafonierei. Erau acolo, pe prima falangă a arătătorului și a degetului mijlociu. Înțepături, identice cu acelea de pe degetele lui Gildas și Yves. - Fără Ryan, acum aș fi moartă, rosti Marie cu voce lipsită de intonație. Lucas nici măcar nu Încercă s-o mintă. Ținînd mereu mîna Mariei Într-a lui, Își ceru scuze că nu o luase În serios mai Înainte și se declară În cele din urmă fericit că ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
nu Încercă s-o mintă. Ținînd mereu mîna Mariei Într-a lui, Își ceru scuze că nu o luase În serios mai Înainte și se declară În cele din urmă fericit că ea avea să părăsească insula a doua zi. Marie Își retrase mîna fără să răspundă. Lucas porni din nou mașina, Îngrijorat. * * * Christian trăgea nervos dintr-o mică țigară de foi plimbîndu-se În sus și-n jos prin apartamentul nupțial cînd se deschise ușa. Se Întoarse brusc. Era doar recepționera

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
dintr-o mică țigară de foi plimbîndu-se În sus și-n jos prin apartamentul nupțial cînd se deschise ușa. Se Întoarse brusc. Era doar recepționera, o fată slabă cu ochi de mioapă, care aducea un plic lăsat la hotel pentru Marie. Văzînd expresia de vie nedumerire zugrăvită pe chipul skipperului, se făcu stacojie și se pierdu În scuze bîlbîite În legătură cu intrarea ei intempestivă. El Întrerupse cu o mișcare seacă valul de scuze, smulgîndu-i plicul din mîini. Fata bătu În retragere. Enervat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
avea să reziste fratele Mariei În ritmul acela, Înainte de a claca și de a povesti totul. Era mai mult decît urgent să ridice pînzele, În toate sensurile termenului. Tocmai Își aprindea o altă țigară de foi cînd o văzu pe Marie intrînd În hotel, urmată de Fersen. TÎnăra femeie Înregistră dintr-o ocheadă privirea Încărcată de reproșuri a lui Christian și starea de alcoolemie avansată a lui Loïc. Acestuia i se adresă În primul rînd. - Comandantul Fersen a aflat că anexa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
coada ochiului, Îl văzu pe Christian că zîmbește scurt. Ușurat. - Scăpat? Loïc Întoarse spre ea ochii injectați de sînge și ricană. - PÎnă ce copoii au să pună gheara pe el, vrei să zici! - Esențial este că el e bine, pledă Marie, știind perfect că spunînd așa ceva Își tăia singură punțile. În ce privește restul, o să vedem la momentul potrivit. - Marie are dreptate, declară imediat Christian. Avocatul care te-a eliberat se va ocupa și de fiul tău, bătrîne, nu-ți face griji. TÎnăra

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
de sînge și ricană. - PÎnă ce copoii au să pună gheara pe el, vrei să zici! - Esențial este că el e bine, pledă Marie, știind perfect că spunînd așa ceva Își tăia singură punțile. În ce privește restul, o să vedem la momentul potrivit. - Marie are dreptate, declară imediat Christian. Avocatul care te-a eliberat se va ocupa și de fiul tău, bătrîne, nu-ți face griji. TÎnăra polițistă aruncă o privire piezișă spre Fersen, care Își atribuise fără rușine meritul acelei eliberări anticipate. Ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-ți spun două cuvinte, Bréhat? Între patru ochi. - Fiecare la rîndul lui, atunci, ricană Christian. Cade bine, și eu am ceva să-ți spun. Începe să faci bagajele, scumpo, mă Întorc peste un minut. Înainte să se Închidă ușa ascensorului, Marie Îi văzu Îndreptîndu-se spre terasă. Ce avea Christian să-i spună lui Lucas era simplu. Și direct. - Nimeni și nimic, și mai ales nu dumneata, nu o va putea Împiedica pe soția mea să plece cu mine mîine. - Soția dumitale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
să-i spună lui Lucas era simplu. Și direct. - Nimeni și nimic, și mai ales nu dumneata, nu o va putea Împiedica pe soția mea să plece cu mine mîine. - Soția dumitale? se miră cu ipocrizie polițistul. A, vorbești de Marie! Dat fiind caracterul pe care-l are, mi-o imaginez cu greu lăsînd pe cineva să-i dicteze ce să facă. Nici măcar pe dumneata. Acestea fiind zise, cred că e preferabil ca ea să plece. Va fi mai În siguranță

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Va fi mai În siguranță departe de aici. Îl privi pe Christian drept În față, adăugînd mai apoi: - Cel puțin așa sper. Christian cercetă cu privirea chipul lui Fersen cu o stupoare neprefăcută. - Ce vrea să Însemne asta? - Poate că Marie a Înghițit povestea cu biletul care Îi dădea Întîlnire Într-o abație În ruine pentru a-i oferi casa viselor ei, zise el dînd la iveală Polaroidul căruia Îi aplică epitetul frumos Înainte de a continua: Eu, nu. Dar, spre deosebire de ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
din cei care sînt stîlpii barului sînt gata să jure că te-au văzut. Trebuie să spun că nu-ți pierzi nicidecum nordul. Își Înfipse privirea În aceea a skipperului. - Dă-mi voie să ghicesc, Bréhat... Ți-a făgăduit cumva Marie că te va urma de Îndată ce va primi asigurări În legătură cu soarta nepotului ei? Christian Își Îndreptă țigara de foi În direcția polițistului. - Ascultă-mă, cretinule... Nu avu timp să-și termine fraza, Lucas Îl propulsase cu violență În zid, unde-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
pe nisip, nu din grija ocrotirii mediului, ci cu scopul de a-l trimite la laboratorul PS pentru ca tehnicienii să compare ADN-ul din salivă cu acela al eventualelor fire de păr sau fragmente de piele găsite la bordul anexei. Marie se ridică văzîndu-l pe Christian care intra și nu se putu Împiedica să-l Întrebe ce voia Lucas. Faptul că ea Îl numea pe polițist pe numele mic Îi displăcu din cale-afară lui Christian, a cărui privire cătă involuntar spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
tu ce voiai să-i spui? - Ai terminat cu Întrebările? Degeaba se strădui Christian, se simțea agasarea din glasul lui. Se duse În baie și ieși apoi cu trusa de toaletă pe care o vîrÎ În sacul mare de marinar. Marie veni În spatele lui și-l Înlănțui cu brațele. Instinctiv, se Încordă. - Nu pot pleca, șopti ea Într-o suflare. Nu așa. Nu acum. Christian știa că ea avea să spună lucrul ăsta. O știa de cum văzuse conținutul plicului. Chiar cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
idiotul, te-am crezut. - Eram sinceră, Christian. SÎnt și acum sinceră. Voi veni după tine de Îndată ce... Christian ricană, Întrerupînd-o brusc. - Uită-te la tine! Nici tu nu crezi. Își Închise sacul trăgînd de fermoarul recalcitrant. - S-a isprăvit cu promisiunile, Marie. Sau plecăm Împreună mîine, sau Între noi doi totul s-a terminat. Stupoarea, descumpănirea, decepția se succedară pe chipul tinerei femei. - N-ai dreptul să ceri așa ceva. E dezgustător. - A, da? Dar nerespectarea cuvîntului cum o numești? Se duse să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]