5,618 matches
-
putut găsi, creștinii au luat „sărmanele rămășițe ale mucenicilor” și le-au Înmormântat pe insula Halchi, nu departe de Constantinopol, În Biserica Mănăstirii Maicii Domnului, ctitorită de Paleologi, În sec. al XV-lea, ajutată cu multe daruri și de domnul martir. Au mai rămas În viață doamna Maria cu nepoțelul, nora și ginerele, care au fost exilați. La Întoarcerea În țară, În 1720, doamna Maria a adus și osemintele lui Constantin Brâncoveanu, pe care le-a Înmormântat În Biserica Sfântul Gheorghe
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Ștefania Geamănu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92323]
-
și în alte feluri în scrierile lor precum Noul Legămînt. În manuscrisul Cartea imnurilor descoperit la Qumran, în capitolul 19,Xl-Xll avem zicerea ce ne luminează asupra originii creștinismului care spune că a apărut la Neamuri așa cum zice și Justin Martirul, Meliton din Sardes și Celsus: ,,Binecu- vîntat să fii, o Doamne,/ Tu care ai dat Neamurilor putere de pătrundere/ ca să priceapă minunile Tale,/ să cunoască al Tău Adevăr,/ și să povestească despre mila Ta nesfîrșită... Prin Duhul Sfînt/ prin tainica
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
însă își duceau viața pe meleagurile Palestinei cu vreo 200 de ani înaintea minciunilor lui Saul. Episcopul Meliton din Sardes spunea pe la anul 176 că filozofia creștină a venit de la barbari și s-a răspîndit în imperiul roman iar Justin Martirul înainte de anii 150 scrie despre sciți/geți că erau mari iubitori de filozofie creștină! Că cele trei personaje arătate mai sus, care au scris despre istoria de început a iudeo-creștinismului, știau ce vorbeau și mai ales ce au scris, rămînînd
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
mai tîrziu episcopul Meliton din Sardes care ne-a lăsat zicerea că ,,filozofia creștină a venit de la barbari” de unde s-a răspîn-dit fără revelații și conspirații, ci numai din om în om în imperiul roman iar înainta- șul său Justin Martirul scria despre strămoșii noștri sciți/geți înainte de anul 150 că erau mari iubitori de filozofie creștină! Pînă în prezent nimeni nu i-a acuzat pe cei doi prelați iudeo-creștini că trăseseră la măsea prea multă agheasmă și erau beți turtă
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
de la mijlocul secolului ll arată fără putință de tăgadă că atunci nu se admitea vreo confuzie între mozaismul ivrit sau ereziile ieșite din el - fariseism și zelotism sau ebionism - și religia crucii a geților numită de plăsmuitori, iudeo-creștinism. Sfîntul Iustin Martirul, scria, înainte de anul 150 în lucrările sale Apologia și Dialogul cu evreii, că ideile creștine sînt cunoscute de sciți, adică de neamurile geților și arameilor sciți care trăiau la nordul Istrului și a Mării Negre, ca să ne limpezim mai bine la
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
la minte, noi, cei de aztăzi. Pentru a nu veni liftele cu vreo nouă cloceală despe identitatea geților și sciților amintes pe Arian Flavius(95-175) din Nicomedia care a scris lucrarea Arta tacticii militare cam în aceeași vreme cu Iustin Martirul și spune despre armata romană că are în componență ,,diferite steaguri nu numai romane dar și scitice... Steagurile scitice le alcătuiesc niște balauri de mărime proporțională cu prăjinile de care sînt ei legați. Se fac din bucăți de pînză de
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
îi vom găsi pe părinții ,,filozofiei creștine” în ,,neamul ales de Sîntu” cum se scrie pe tăblițele geților sau ,,neamul scoborîtor din zei” ori zisa poetului latin Ovidiu cînd era mazîlit la Tomis, sau neamul sciților cum a scris Iustin Martirul pe la anii 150. Informația este năucitoare pentru oricine are glagorie și o folosește să gîndească cu ea. Adică o recunoaștere explicită din partea unui scriitor iudeo-creștin dar și a unui episcop de aceeași religie că teozofia creștină nu vine de la iudei
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
printr-un proces de simbioză cu diverse tradiții religioase (la început se vorbea de cele iudeo-creștine, astăzi însă ar trebui adăugate toate celelalte religii ale cetățenilor americani), idealuri transcendente prin care societatea este integrată, interpretată și evaluată. Cu sfinții și martirii săi, cu dogma și ereziile sale, cu războaie sfinte, predicatori și ierarhi (președintele ca Pontifex Maximus, în bună logică de „republică imperială”, în care comparația cu Roma antică nu e total deplasată), cu calendarul și ritualurile sale, religia civilă americană
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
să cuprindă 1/3 din populația globului, punerea în practică s-a dovedit extrem de dificilă, iar rezultatul a fost departe de cel pe care l-a scontat Hristos și l-au dorit din toată ființa lor apostolii, toți sfârșind ca martiri ai credinței. Cele mai mari pericole au pornit chiar din interiorul creștinătății, fiind nevoie de-a lungul timpului de întruniri ecumenice (sinoade) pentru afirmarea și corectarea dogmei. Deși sinoadele nu sunt citate în biblie ca mod de manifestare în credință
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
de excepție în plan științific, pentru profunzimea gândirii lor în plan filosofic și social, posteritatea avea să-i așeze în panteonul marilor noastre personalități și valori ale științei și culturii, în egală măsură naționale și universale. O CARTE DESPRE UN MARTIR AL NEDREPTĂȚII “Fără speranța că istoria mai poate îndrepta unele nedreptăți comise în trecut, una din rațiunile sale de a exista ar dispărea Gabriel Marcel Există oameni, evenimente și etape în evoluția umanității despre care oricât s-ar scrie niciodată
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
panteon național, instalând în locul său panteonul proletar. Figurile incluse în acesta sunt încarnări umane ale idealului socialist urmărit de mișcarea muncitorească. Personajele dominante ale panteonului proletar postum sunt Nicolae Petrovici Zubcu Codreanu (1850-1879), fondator al luptei revoluționare; Ion C. Frimu, martir al cauzei sindicaliste, mort ca urmare a "maltratărilor suferite și a tifosului exantematic pe care-l contractase" la închisoarea Văcărești (Roller, 1952, p. 474); Ștefan Gheorghiu, decedat și el ca martir al mișcării muncitorești, după ce a fost supus unui "regim
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Codreanu (1850-1879), fondator al luptei revoluționare; Ion C. Frimu, martir al cauzei sindicaliste, mort ca urmare a "maltratărilor suferite și a tifosului exantematic pe care-l contractase" la închisoarea Văcărești (Roller, 1952, p. 474); Ștefan Gheorghiu, decedat și el ca martir al mișcării muncitorești, după ce a fost supus unui "regim de distrugere fizică" la închisoarea militară din Galați, "unde stătuse 6 luni pe cimentul gol" (p. 500); și utecistul Vasile Roaită, cel care "a murit eroic" după ce și-a îndeplinit misunea
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
pe cimentul gol" (p. 500); și utecistul Vasile Roaită, cel care "a murit eroic" după ce și-a îndeplinit misunea de a trage sirena care a lansat semnatul grevei din 15 februarie 1933 de la Atelierele Grivița (p. 625). Memoria celor trei martiri este imortalizată în portrete și schițe biografice (pp. 473, 499). Noul regim a continuat procesul de memorializare a martirilor mișcării muncitorești prin re-denumirea în 1946 a Universității Muncitorești a PCR, înființată în 1945, Academia Ștefan Gheorghiu. Mișcarea comunistă și-a
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
de a trage sirena care a lansat semnatul grevei din 15 februarie 1933 de la Atelierele Grivița (p. 625). Memoria celor trei martiri este imortalizată în portrete și schițe biografice (pp. 473, 499). Noul regim a continuat procesul de memorializare a martirilor mișcării muncitorești prin re-denumirea în 1946 a Universității Muncitorești a PCR, înființată în 1945, Academia Ștefan Gheorghiu. Mișcarea comunistă și-a constituit și un panteon partinic antum, în care au fost introduse figurile plenipotente ale Partidului, călite în temnițele regimului
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
reprodusă din manualul de Istoria modernă a României, redă arborele genealogic elaborat de PCR. Figura 11. Arborele genealogic al PCR Sursa: E. Hurezeanu et al. (1988, p. 107) Prelucrarea genealogică a Partidului s-a făcut în paralel cu dezvoltarea cultului martirilor, i.e., a martirologiei proletare și partinice. Panteonul proletar a fost amenajat încă din faza antinaționalistă a socialismului, ca alternativă proletară la panteonul național, acesta din urmă fiind supusă destructurării sistematice. Odată cu hibrizarea doctrinară care a dus la evoluția înspre național-comunist
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
strângă în jurul său (și sub conducerea sa) "tot ce a avut mai valoros în acei ani detașamentul intelectualității patriotice din România" (Petric și Ioniță, 1983, p. 63). Datorită animozităților comune față de legionarism, Nicolae Iorga este inclus, prin ricoșeu, în clasa martirilor cinstiți de către Partid. O imagine tulburătoare, înfățișându-l pe "savantul Nicolae Iorga asasinat de legionari", cu fața brăzdată de șuvițe de sânge, stă mărturie în acest sens (Petric și Ioniță, 1983, p. 95). (Sinistra imagine a apărut pentru prima oară
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
pp. 149 150. 491 Ibidem, pp. 141-142. 132 iar tehnica ei discursivă este remarcată de ceilalți tovarăși de călătorie. Stareța laudă în povestirea ei puritatea și evlavia unui copil care învață un cântec religios și va fi convertit într-un martir. Târgoveața își descrie violența verbală față de soții ei, dezbate întrebările care o frământă, intră în conflict cu autoritatea vremii și spune o istorioară în care victoria revine abilității unei femei de a-și susține cauza.492 Stareța este mult mai
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
misterelor medievale.497 Dar povestirea rămâne, ca specie literară, un exemplu de miracol al Fecioarei Maria, cea care intermediază între Dumnezeu și omenire, acest gen de istorisiri având o mare circulație în Evul Mediu.498 Stareța se referă frecvent la martir ca fiind „micul copil”, iar pe Fecioară o denumește „mama lui Hristos”, atrăgând astfel atenția asupra umanității Fiului lui Dumnezeu, ca modalitate de a face mai accesibilă taina întrupării divinității pentru a oferi lumii salvarea din robia păcatului. 499 Istorisirea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
pe Fecioară o denumește „mama lui Hristos”, atrăgând astfel atenția asupra umanității Fiului lui Dumnezeu, ca modalitate de a face mai accesibilă taina întrupării divinității pentru a oferi lumii salvarea din robia păcatului. 499 Istorisirea dobândește și semnificații alegorice: micul martir al văduvei devine un exemplu al dragostei adevărate și al devoțiunii față de tot ceea ce înseamnă sacru, care se receptează cu sufletul, nu cu rațiunea. Precum băiatul a fost puternic impresionat de frumusețea cântecului religios, sufletul, al cărui succedaneu devine copilul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
București, îi dădea să mănânce iar poetul i-a zis, la un moment dat, premonițial: „ Panule, știi tu că în lumea aceasta nu este nimic mai interesant decât istoria poporului nostru? Trecutul lui, tot, tot este un șir neîntrerupt de martiri. Ți-o spun ție fiindcă tu te-ai ocupat de istoria românilor. Apoi s a sculat și, fără să zică nimic, a plecat. De atunci n-a mai venit la masă la mine.” Nu completează, însă: textul prin care C.
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
a plecat. De atunci n-a mai venit la masă la mine.” Nu completează, însă: textul prin care C. Mille cerea, în 1887, organizarea milei publice în chete, la „Lupta” lui G. Panu, se încheia astfel: „în lunga serie de martiri literari nu e nici o viață mai jalnică cum e cea a lui Eminescu.” Avem motive să credem că poetul nu i-a făcut o diagramă a martiriului național ci, de vreme ce a fost vorba lui de despărțire, i-a amintit tocmai
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
în 1920, era foarte activ: întemeiase încă din 1919 ziarul „Dacia”, unul dintre primele periodice importante de după război, și devenise persoană publică respectată). După citat (care se încheie cu ultimul vers din Satira IV), continuă: „Câtăva vreme mai târziu, geniul martir murea tragfic, cu craniul zdrobit de piatra aruncată de un nebun, tovarășul său de suferință.” Textul original: „Quelque temps après, le génie martyr périssait tragiquement, le crâane broyé à coups de pavé par un fou, son compagnon d’infortune.” Doamna
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
niveluri ale Înțelegerii propriei spiritualități, pe care - așa cum am văzut - unii o Închid În forme de egoism, trăind doar În iubirea de sine, pe cînd alții o eliberează, transformînd-o În energii binefăcătoare pentru alții. * „Virtutea are mulți predicatori și puțini martiri.” (Cl.A. Helvetius) Firește, prin simplul fapt că accesul la „virtute” nu-l poți obține decît prin chinul „pocăinței”; nimeni nu te poate absolvi de păcatele pe care le ai, ci doar tu Însuți, prin evaluările propriei conștiințe. * „În Întuneric
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
existență dată Închisă, care numai se repetă prin generații, nici o existență luminată care se revelează ca atare... omul nu este, omul devine”. * „Cred cu plăcere Într-o cauză ai cărei martori se lasă uciși pentru ea.” (Blaise Pascal) Toți marii martiri de conștiință din istoria umanității și-au dedicat viața unor cauze nobile. Se spune că a muri pentru o cauză, Înseamnă a muri frumos; Însă acest lucru nu Înseamnă că, În mod obligatoriu, cauza respectivă poate fi și frumoasă...(ex
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
și scrierile apocrife converg spre un punct comun: societatea secolului al XVIIlea nu era pregătită să asiste la execuția unei persoane considerate a fi de esență divină. Deși un tiran, prin condamnarea la moarte, regele Carol întâiul a devenit un martir. Din punct de vedere oficial, regele Carol al II-lea a fost primit la curtea Franței și mai apoi a Olandei, pe perioada de instabilitate politică din Anglia. Din punct de vedere apocrif, acesta s-a zbătut într-o sărăcie
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]