KorAP: Find »[drukola/base=mască & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...212 213 214 ...321 >

8,009 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439

străin. Voi n-ați plânge? James s-a speriat. —Ce are? m-a întrebat. Cum o fac să termine? Expresia reverențioasă dispăruse. Fusese înlocuită de o teamă evidentă. Știusem eu că tot comportamentul ăla de băiat bun fusese numai o mască. — Ia-o, mi-a zis James aruncându-mi-o pe Kate. S-a uitat la noi amândouă cu o expresie dezgustată. Era limpede că în lumea lui James nu era loc pentru femei plângăcioase. Să știți că nu fusese întotdeauna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320

din toate astea. Nu mai există nimic nici din prezent. Am viitorul În față. Care se prezintă sub forma unei mandarine așezate lîngă o brichetă verde. Aș putea adăuga un sutien nr. 4, un creion HB, o fotografie deocheată, o mască de pasăre tropicală. Pe care mi-o pun cînd ies la plimbare cu copilul. Ies Întotdeauna seara, și mă Întîlnesc cu mame tinere cu alți copii, Încerc să-l folosesc pe-al meu pentru a intra-n vorbă cu doamnele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
Half Corona și o navetă cu apă minerală Bistrița Năsăud scutită de taxe vamale. Mi-am Încurajat soția să se coafeze de două ori pe săptămînă. Mariana s-a conformat, zilnic și În stil african, și-a cumpărat și o mască, am rugat-o s-o ascundă, să se mai coafeze o dată, mă neliniștea. Indivizi dintre cei mai apatici se mîndreau acum cu mine, unii mi-au plătit Întreținerea, alții amenzile pentru parcare ilegală (care veneau Întruna deși după n-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
Supraviețuirea poate fi penibilă, dar poate fi și demnă, calmă, resemnată; scriitorul Își ascunde, sub o formă sau alta, inevitabila depresiune, provocată de sentimentul Împuținării, al crizei, al neputinței.” (Lucian Raicu) Așadar să supraviețuiesc calm, demn, să-mi pun o mască mortuară diseară, cînd mergem la concert. Andrei povestește Scufița Roșie, varianta a doua. A fost odaată ca niciodaată, o bunicuuță, tare supăraată. Și-a Împușcat-o lupul. Că plîngea. Textele din această Scufiță roșie pe care o citiți cu ochelari

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
mama lor a murit de holeră cînd erau mici. Modest e cumnatul. Mai greu de Înțeles ar fi ce caută Richard Chamberlain Într-un astfel de film, dacă ne gîndim că Ceaikovski nu era frumos, nu era șogun, n-avea mască de fier, fiind doar extrem de bătrîn la numai 54 de ani, vezi celebrul portret făcut cu puțin timp Înainte de-a muri. Chamberlain are strict două Însușiri: o figură stranie și studii de muzică. CÎtă vreme nu e obligat de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
tribului. Toate-s bune și frumoase, mai puțin femeia indiană și cele cîteva lungimi, puține totuși, avînd În vedere durata peliculei: peste trei ore. Și ca personaj Costner se descurcă onorabil, În ciuda figurii sale a cărei monotonie expresivă amintește de masca de fier a lui Harrison Ford actor nul dar fost tîmplar de excepție, se spune că Într-o zi, În tinerețe, i-a meșterit Întîmplător o ușă lui Coppola și pe ea a intrat muncitorul buimac pînă-n ziua de azi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
că Îl acceptă dar, mai mult, se arată Încîntați să-i facă vocea a doua, a treia și așa mai departe. A doua scenă: finalul, cînd, după ce focul devastează cortul predicii incendiind-o și pe sora Falconer, Gantry Își redobîndește masca de comis voiajor și este de acord să-i redea speranța mulțimii din jur cîntînd același On my Way; Într-adevăr, Lancaster se află din nou pe drumul lui, singur, fără a face din așa ceva o tragedie măruntă deși chiar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
o pornește mai pe ocolite, cu economia, care e la pămînt, cu guvernul, care e la pămînt, cu armata, care e la pămînt, cu situația poporului, care e la pămînt (așa am Înțeles eu) și deodată-și aruncă prin cameră masca africană și tună, ar mai fi o problemă, zice, cu Împărțirea acestui sfînt pămînt pe care n-o să-l Împărțim niciodată cu ungurii, că nu-s blajini. În paginile din mijloc, un instructiv interviu cu Ion Coja. Cetim: „În momentul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
multe săptămîni prin reviste Încercînd să lămurească lumea „că a slujit utopia și a avut revelații”, nu știe de ce Îl somează unii să-și facă mea culpa, tocmai acum, „cînd ne-am eliberat și noi de utopie și respirăm fără masca aceea de gaz”. Uite, săracul, cum stătea cu masca de gaze pe figură și Își imagina că așa arată Dumnezeu. Miercuri, alt utopic, lector univ. Ilie Bădicuț, vorbește de „gustul amar pe care i l-a lăsat descoperirea sinistrei scule

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
a slujit utopia și a avut revelații”, nu știe de ce Îl somează unii să-și facă mea culpa, tocmai acum, „cînd ne-am eliberat și noi de utopie și respirăm fără masca aceea de gaz”. Uite, săracul, cum stătea cu masca de gaze pe figură și Își imagina că așa arată Dumnezeu. Miercuri, alt utopic, lector univ. Ilie Bădicuț, vorbește de „gustul amar pe care i l-a lăsat descoperirea sinistrei scule În urnă”. E vorba chiar de scula respectivă sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
făcut din Marile speranțe o capodoperă ultimativă. Așa, se citește degeaba. Opera care tocmai m-a terminat a suscitat aprinse discuții În privința capitalei probleme cine se ascunde sub pseudonim. Pe mine nu mă interesează, pentru că nu sînt pervers, port doar mască și lanțuri. Să n-o mai lungesc: autoarea a fost mai Întîi la facultate și o tentau o carte bună, o conferință a lui Pleșu, un DVD. Pe urmă a devenit nimfomană. Iar acum se bucură de spermă ca un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361

pus cu adevărat la Încercare dorința de a rezolva cazuri grele. Nici vorbă de satisfacerea acestei dorințe. Ed porni spre parcare. Somnul Îl prindea din urmă. — Mac, mac! se auzi În spatele lui, iar el se Întoarse. Un bărbat cu o mască de copil - Danny Duck. Un croșeu dublu Îi aruncă ochelarii de pe nas. O lovitură În rinichi Îl puse la pămînt. Șuturile trase În coaste Îl transformară Într-o minge. Ed se ghemui cît putu mai bine și primi loviturile În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
Ceea ce vreau eu se află În dosarele de colo. — Și ce oferi...? — Știu despre tine și celelalte fete păstorite de Patchett. Știu totul despre Fleur-de-Lis și despre toate porcăriile Învîrtite de Patchett, inclusiv pornografia. Nici o tresărire. Femeia Își pusese o mască de piatră. — Unele din revistele voastre porno au fotografii retușate cu cerneală. Roșie, ca sîngele. Am văzut fotografii ale cadavrului lui Hudgens. A fost „ajustat“ ca să semene cu pozele alea. Masca de piatră nu se clintea. Acum o să mă-ntrebi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
Patchett, inclusiv pornografia. Nici o tresărire. Femeia Își pusese o mască de piatră. — Unele din revistele voastre porno au fotografii retușate cu cerneală. Roșie, ca sîngele. Am văzut fotografii ale cadavrului lui Hudgens. A fost „ajustat“ ca să semene cu pozele alea. Masca de piatră nu se clintea. Acum o să mă-ntrebi despre Pierce și Hudgens. — Da, și despre cel care a șmenărit pozele din reviste. Lynn clătină din cap. — Nu știu cine a făcut revistele cu pricina. Nici Pierce nu știe. Le-a cumpărat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
al treilea. Traseră În plin și doborîră ușa. Fum, țipete. Cineva strigă: — Acum! Fumul ieșea prin ușă. Oameni În kaki alergau prin el. Un lunetist nimeri un tip, dar cineva strigă: — Nu, sînt ai noștri! Polițiștii se năpustiră În vagon - măștile pe față, puștile ridicate. Jack Îl apucă pe Bud de braț. — Nu sînt În vagonul ăla! Bud alergă și ajunse la vagonul al patrulea. Deschise ușa. Un gardian mort chiar lîngă ușă, deținuți alergînd alandala. Bud trase, Încărcă, trase. Doborî

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252

umflaseră, amestecul de fetiță și femeie de pe vremuri se topise într-o femeie cu un aer pierdut, obrazul neted cu hașuri fine, ochii înfundați conturați de cearcăne pronunțate. Dârzenia trecuse în gesturi leneșe, încete și prelungite. Sau poate era o mască totul. Au continuat jocul-hărțuială până în clipa în care a întrebat-o dacă știe ce zi este. Uitase de ziua lui de naștere, când i-a reamintit, s-a închis brusc în ea, n-a mai scos o vorbă, nu s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
a îmbolnăvit de tiroidă și, împinsă de niște doctori nepricepuți, s-a operat în plină criză, când i se umflaseră ochii, gata să iasă din orbite, făcând-o să nu mai semene cu ea însăși, acum nu era decât o mască pe care avea s-o poarte toată viața, încât și ea, disperată, se înțelege, și toți din jurul ei, trebuiau să o accepte astfel. Și, când se iviseră complicații, s-a străduit din toate puterile să obțină trimiterea la un specialist

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
convinse că nu sunt numai vorbe de dragul vorbelor și nici nu urmărea ceva amețindu-le cu cuvinte ce izbucneau dintr-o vigoare stăpânită și nici nu era o boală, ci ar fi putut fi și ele, vorbele, parte dintr-o mască de care brusc și-au dat seama, dar n-au stăruit asupra gândului. Ar fi putut înțelege ce era cu el doar mai târziu, când le-a povestit o istorie despre un faur care toată viața n-a ieșit din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
cu privirea ușor superioară și ușor enigmatică, atrăgând ca un magnet femeile care poate chiar i se dăruiau în secret sau noi bănuiam că i se dăruiau în secret, iar Radu Dascălu abia își reținea nemulțumirea și invidia sub o mască de indiferență față de cele mult prea lumești, în acea cameră unde el, Andrei Vlădescu, se ducea adesea pentru că nu o dată discutau chestiuni cu adevărat interesante despre cultură, artă, mișcarea literară, dar de multe ori din plictiseală, iar alteori pentru că nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
spunea ce este cu el îl liniștea, pentru că nici nu-i spunea de fiecare dată și nici măcar nu-i spunea totul. Ce-l liniștea era că putea să se lase pradă brațelor ei lungi și posesive, în timp ce-i privea chipul - mască și realitate, dornică să afle și indiferentă, agitată și calmă, nereușind să se concentreze și nevrând să se concentreze, străduindu-se să îndepărteze de ea gândurile negre sau faptele neplăcute sau murdăriile altora și curioasă totodată, ciugulind la suprafață doar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
treizeci de ani sau aproape, divorțată și cu un copil, arogantă, independentă, atrăgătoare, urmând moda și cultivându-și relațiile, sigură pe ea, distantă chiar și dornică să se amuze, dar în toate mai mult prefăcându-se, făurindu-și inconștient o mască sub care să-și corcolească slăbiciunile și oscilațiile, încercând s-o vadă cum era ea dedesubt, intuind-o și nu prea: oscilantă în orice și mai ales în raporturile cu bărbații, dorindu-i pe cei bine făcuți, subjugată de cei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
vorbele lui, ci pe povestirea despre doamna cu licornul pe care o publicase într-o revistă literară la vreo jumătate de an după aventura lor, în care Rodica Dumitrescu apărea transfigurată, dar în mare măsură și cum era ea sub masca de aroganță și independență sau cum credea Andrei Vlădescu că ar fi, iar Virgil Tănase văzuse. Iar acum nici nu mai avea nevoie să și-o imagineze cum arăta în urmă cu șase sau șapte ani, pentru că îi răsăreau în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
cuvântul, să învie, să vrea să se culce cu ea, să-i vorbească despre ce va face el când se va întoarce la institutul acela. Numai că ei îi pare rău că nu se poate bucura sau își făurește o mască și se simte roasă pe dinăuntru în timpul ăsta și obosită de mască pentru că se teme să n-o silească într-o zi să-i spună adevărul pe care ea îl știe și pe care îl bănuiește probabil și el și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
vorbească despre ce va face el când se va întoarce la institutul acela. Numai că ei îi pare rău că nu se poate bucura sau își făurește o mască și se simte roasă pe dinăuntru în timpul ăsta și obosită de mască pentru că se teme să n-o silească într-o zi să-i spună adevărul pe care ea îl știe și pe care îl bănuiește probabil și el și pe care nu știe dacă va fi în stare să i-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
emoție, în tot ce spune, deși sunt convinsă că simte tot ce gândește și există sentimente și trăiri și emoții în el, l-am surprins de multe ori, dar a ajuns să se dreseze singur și să se ascundă sub masca asta de stăpânire și de indiferență, care nu-i indiferență câtuși de puțin, însă nu știu ce e, bănuiesc numai, nu știu ce se află sub masca asta, de doi ani de când îl tot văd. Se gândea că ieșise din orașul supraaglomerat și înghețat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]