6,725 matches
-
că sânt însărcinată, atunci mi-a dat lovitura. Și ce să fac eu cu tine acum? Așa mi-a spus", zise Căprioara cu o inconștientă detașare de sine: adică auzi ce se poate spune în astfel de situații! Lucru de mirare! Și avu un surâs bizar, parcă n-ar fi fost vorba de ea. Arăta chiar într-un mod neverosimil veselă. Am mai întîlnit la oameni asemenea reacții, nu uit pe unul care povestea în casa noastră cum i s-a
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ea cu o extremă încîntare. Și oamenii nu-și dau seama că inteligența, gândirea lor conștientă, e mereu în goană să construiască, din pricina fricii lor de viață, tot felul de sisteme filozofice, religii, ostrețe de apărare..." "Ostrețe, reflecta Micu fără mirare. Și de ce nu, doamnă? Viața nu e blânda cu noi! De ce am avea încredere în ea? Ostrețele astea ne îngăduie clipe de răgaz, până ce măreața viața nu vine să ne dea un brânci în mormânt, să facem loc la alții
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
împotriva cui." "Are telefon?" Are." " Se mai duce, vreau să spun, mai fuge la taică-său?" "Nevastă-sa zice că nu." "Îi dau chiar acum un telefon..." În felul acesta neașteptat se termină discuția noastră, de altfel pașnică, lucru de mirare la Matilda, probabil și din pricină că aflase că îmi plăcea Clara. Dar asta o gândesc acum, dacă ași fi știut atunci că ăsta e un remediu sigur și eficace împotriva nepăsării unei femei, nu eu i-ași mai fi urmărit stările
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
-o?" "Cum să n-o prindă??!" "Și de ce sînteți aici?" "Mai sânt și alte delicte, de pildă omisiunea de denunț... Evident, era adevărul pe care îl spunea el... "Și cât v-au dat, dom' general?" "Opt ani!" Nu era de mirare. Se începea de la trei până spre zece, șaisprezece... Poetul, un ins înalt ca o prăjină, semănând cu o barză, bucureștean, avea parcă tot timpul un surâs sarcastic pe buze, dar un sarcasm bonom sau mai bine zis boem, ca și când nu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
pe care începusem să mi-o cunosc, un fel de euforie bruscă, de veselie, când aveam revelația instantanee a unui adevăr. Ion Micu era mirat... Nu surprins, nu bucuros că îmi auzea glasul, ci mirat... că eram liber. După această mirare a lui ar fi trebuit să fiu încă acolo. Da, încă... în orice caz pentru multă vreme. Cât de multă? Ehe, cine știe cât... "Ei, repetai, ce-ți spune în auz numele de Petrini?" "Multe!", zise, de astă dată cu un glas
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
să mă mai zbat eșecul meu cu Matilda. De aceea când ea intră peste mine în bibliotecă și, arătîndu-mi un chip vesel, expresie parcă a aceleiași euforii, și mă invită la masă, mă pufni râsul. "De ce rîzi?" mă întrebă fără mirare." Știi tu!" răspunsei. Ea își coborî privirea, semn că știa, nu zise nimic și eu mă ridicai și ne așezarăm la masă. "A fost o glumă, nu e așa?" mă întrebă în timp ce se ocupa de fetiță, care mânca acuma cu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și ar fi trebuit să-l înțeleg. Iată, gândeam, sentimente care ne marchează pentru totdeauna, prietenia mea cu ei se rupsese de fapt de-atunci și mai supraviețuise datorită obișnuinței... De aceea, poate, arestarea mea nu-i... Așa se explica "mirarea"? În fond era același lucru, o lașitate reînnoită sub masca unei prietenii de a cărei pierdere tot eu eram vinovat... " Primul lucru pe care mi l-a făcut, de neiertat, începu Micu, a fost să lovească în idealul meu, care
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și pe urmă îi spune acelui tânăr frămîntat: iubești poporul? Da, bineînțeles, răspunde acela. Ei, dacă iubești poporul o să știi să-ți rezolvi toate problemele de creație. Asta le spune la toți: iubești poporul? Iubești poporul? Și nu e de mirare! D. D.-Dolj e un simplu ziarist, ce caută el în fruntea Uniunii Scriitorilor? Să se ducă la ziariști! Nu l-a apărat, de fapt, decât poetul în diversiunea lui (dar nici el n-a suflat un cuvânt direct favorabil
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
net că spunîndu-mi toate acestea creștea în propriii lui ochi, iar eu scădeam; desigur, deocamdată, pentru că intram în uzină atât de prost înarmat, iar mai apoi fiindcă aveam să rămân în ea atât de mult timp, poate pentru totdeauna: nici o mirare, după el surprizele în această lume nu puteau veni pentru un om decât în rău, deși, așa în general, toate lozincile de pe zidurile uzinei spun că o să mergem spre bine. "Ei, care bine? mă întreba el ca și când eu ași fi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Ei, tresări Ciceo. Îmi pare bine! Cum ai reușit?" Și turnă vin în pahare, cu adevărat bucuros că putusem în sfârșit să-mi văd copilul. "De acest Mircea nu mă mir, nu e copilul lui, continuă el, deși e de mirare ca un om în toată firea să se preteze la un astfel de joc (Ciceo avea aerul că n-a reținut ideea mea cu snobismul acestui șef), dar Matilda, cum poate ea să-și pună problema că Silvia s-ar
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
elementele nonconformiste ale tinerei generații." "Așa trece grasul Calistrat, drept neconformist?" o întrerupsei iar. Dacă îl cunoaște, gândii cu răceală, înseamnă că s-a culcat cu el.) " Da, zise, așa trece. N-a făcut el pușcărie?!" "Îl cunoști?" zisei fără mirare. Da, mi-a fost prezentat odată la o colegă unde eram invitată. Un împuțit!" ("Nu s-a culcat cu el", gîndii.) " Știi de ce a făcut pușcărie?" "Nu, dar pesemne că la vreo beție o fi spus ceva și o fi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
abia după aceea să adauge gălbenușul). "Și ce e cu asta?", zise domnul Culala. "Cum?! făcu Suzy. Păi îmi spunea chestia asta la ureche! În prima clipă am crezut că îmi face o declarație." "Aveai nevoie?", zise domnul Culala fără mirare. "Aveam, începusem să îngheț." " Nu e așa frig afară!", se miră el știind totuși că... "Chiar și când nu e frig, tot îngheți, stând ore întregi nemișcat"... zise doamna Culala ghicindu-i comodul gând de bărbat pe care soția îl
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
el, nu? Am preferat să fug, ca să-l arunc pe urmă într-o prăpastie. O fericire cu acest preț ar fi otrăvită, dacă nu chiar infernală, în timp ce un proces m-ar despovăra. Vedeți cât sânt de scrupuloasă!" " Nu e de mirare, gândii, că voința acestei femei l-a putut subjuga atât de tare pe Petrini, care numai de lipsă de voință nu poate fi învinuit. Extraordinară coliziune de sentimente, el va ceda, dacă n-a și cedat". Mă prefăcui că el
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
De ce nu "mare chestie amenințătoare"? Se întoarse spre ea. Dincolo de viziera căștii sale, înfățișarea îi trăda surprinderea. ― Dar ce te-a apucat, scumpo, ești nervoasă? ― Dat fiind că intrăm acum într-o epavă extraterestră de tip necunoscut, nu-i de mirare, așa-i? Ei o bătu pe umăr. ― Gândește-te doar că aparatul ăsta înseamnă o grămadă de bani. Chiar dacă e gol, reprezintă o avere. E o relicvă de neprețuit. Oare cine-o fi făcut-o, de unde-a venit și de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
a scos vinul, noi am ales paharele: mari și-adânci. Dacă te uitai prin ele vedeai toată sufrageria, cu obiectele acoperite de cearșafuri: televizorul, radioul, scaunele, până și noptierele. Parcă se pregătea cineva să se mute. Mihnea mi-a observat mirarea. „Să nu se umple de praf.“ „Ca la țară...“, a zis Maria și nu greșea deloc. „Țăranul vă propune să beți din vinul lui. Cu-ncredere, e de la Câmpulung.“ Mihnea își recuperase o moșie acolo, o bucată mică de pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
față, cu nesimțire, și m-am înfipt în ofițerul de serviciu. „Aș dori să depun o plângere oficială împotriva comisarului Rapotan și-a adjunctului său, Penciu.“ Tipul a făcut ochii mari, aproape că i-a sărit uniforma de pe el de mirare. „Cine?“ „Rapotan, Adrian.“, am precizat. „Și Penciu, Emil. Lucrează la dumneavoastră, mi-au prezentat legitimațiile, înainte să-mi facă asta.“ I-am arătat și ofițerului urmele de pe gât; doar suflecai puloverul și-apăreau în toată splendoarea lor. Ziceai că mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Suficient cât să sucească mințile oricui. Luchian o pictase din semi-profil, cu umbre largi și multe, ca și cum ar fi vrut s-o ascundă. Apoi îi trântise și-un ghiveci de flori în cap, în pastă groasă, severă. Nu-i de mirare că nu se mai vedea nimic, era limpede că nici nu se dorise asta. „Tot nimic.“, am protestat. „Dă-mi un indiciu.“ Maria a scos o lupă din buzunarul halatului și mi-a potrivit-o pe locul indicat. Am strâns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
roman cu un alt eu, scris de-un coleg de facultate talentat și inexistent? Dumneavoastră cum ați fi reacționat? „De ce nu-l ignorăm, pur și simplu?“, a propus Maria. „Să-l ignorăm pe cel mai mare scriitor român în viață?“ Mirarea tânărului Lupu părea onestă, nefabricată. „Altul care-a auzit de el...“, am oftat. „Am eu o soluție mai bună.“ Toate privirile s-au întors spre Mihnea. „Care?“ „Să-l răpim.“, a zis Mihnea, turnându-și încă o cană de cafea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mulajul. Ceream franzele, mai arse, din raftul de sus. Degeaba, nu descopeream nimic. Fie mișcarea era prea scurtă, fie materialul prea gros, fie pur și simplu nu ne pricepeam noi să urmărim ce trebuie; enigma rămânea totală, la fel ca mirarea noastră. Lumea copilăriei mele nu conținea fete. Nu pentru că n-ar fi existat, ci pentru că nu le observam. Experimentele se desfășurau pe mame și mătuși, pe „bunătățile“ de la „Șlagăre pentru toți“ sau pe câte-o biată vânzătoare trecută de vârsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Dostoievski, mai puțin credința. În multe feluri, familia Mariei semăna cu mintea mea: puternică, dezbinată, împrăștiată pe două continente. De undeva din zona Marilor Lacuri americane, o mamă energică și autoritară dădea ordinele și trimitea lunar banii necesari supraviețuirii. Spre mirarea mea, destinul Mariei nu trecea nici prin saloanele nu știu cărui baștan din Bucureștii Noi, nici pe bancheta din spate a unui 735, nici încolăcit în jurul barei nichelate din vreo discotecă de lux. Hotărârile se luau departe, la intersecția ținuturilor East Lansing
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
vreau s-o public. Și totuși, individul insista, pe un ton care nu lăsa loc de comentarii: „A se vedea Anexa 1, pag. 10-15“. Am răsfoit paginile sub becul lanternei, ca într-un roman pasionant. Nu mică mi-a fost mirarea ca, la locul indicat, să găsesc un vraf de scrisori xeroxate și prinse în capse de cotorul dosarului. Scrisul se citea limpede, trecut ordonat și de mână, cu litere mărunte și grăsunele. Dar, oricât de mult l-aș fi sucit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și te trezeai în etape, ca-n tren, când trage cineva semnalul de alarmă. Dacă nimereai o integrală Enescu sau Gherase Dendrino, săreai prin tavan. Sala arăta pe jumătate goală, elevii aduși cu forța cu clasa aplaudau între părți, stârnind mirarea dirijorului. Ceilalți, cunoscătorii, picoteau în primele rânduri, împachetați în paltoane și haine țepoase de blană. Era prin ’88 sau ’89, dacă nu veneai cu vestă și izmene pe dedesubt, îți clănțăneau dinții. Doar Felicia părea să nu observe, elegantă, flou-flou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Arătau ca niște gemeni identici, tunsoarea scurtă le strălucea pe ceafă, iar gesturile păreau trase la indigo, ca la contabilitatea Universității. Nu asta îmi părea însă neobișnuit, și nici faptul că Mihnea rămăsese lipit de brațul meu, cu gura întredeschisă. Mirarea venea din faptul că, din ecranul fiecărui calculator, prelungită prin tubul monitorului, se forma câte-o imagine 3-D, de cea mai bună calitate. Holograma, întâi tastată, apoi afișată pe ecran, ieșea din computer, trecea prin porii de plastic ai carcasei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
le vedeam pe-amândouă, apoi plopii de la depou, zidul proaspăt spart, cerul mișcându-se, după care imponderabilitatea înceta: mă întindeam pe burtă, cu mâinile julite și fața izbită de bordură. Nu izbucnea nici un zgomot, scena părea sufocată în propria ei mirare: o fracțiune de secundă de liniște, după care sângele începea să-mi curgă pe nas, gura se deschidea incredibil de larg și-mi auzeam urletele de plâns. După Berggasse, m-am oprit în dreptul hotelului. Câteva secunde, doar cât să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Golful Persic sau Kazahstan. Piața de capital lucrează, în momentul de față, cu amintiri, nu cu petrol. Tokyo, Londra, Geneva, New York - amintirile sunt listate la toate bursele.“ „Curios. Eu n-am observat așa ceva.“, l-am întrerupt. „Nici nu e de mirare. Piața de capital a amintirilor nu e deschisă, tranzacțiile se realizează sub acoperire. Dacă toată lumea ar vedea ce vedem noi, unde s-ar ajunge?“ „La un socialism democratic al memoriei.“, i-am răspuns. „O societate a minții multilateral dezvoltată. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]