6,536 matches
-
din zicerile lui Ioan privind cununia sacră între credincios și divinitate prin comuniunea religioasă. ,,19,7 Căci a venit nunta Mielului, soția Lui s-a pregătit. 21,2 Și eu am văzut coborîndu-se de la Elohim ce-tatea sfîntă, gătită ca o mireasă, împodobită pentru bărbatul ei. 21,9 Vino să-ți arăt mireasa, nevasta Mielului. 21,11 avînd slava lui Dumnezeu. Lumina ei era ca o piatră prea scumpă’’. Tăblița care povestește vizita lui Zamolxe în insula Samos unde i-a botezat
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
prin comuniunea religioasă. ,,19,7 Căci a venit nunta Mielului, soția Lui s-a pregătit. 21,2 Și eu am văzut coborîndu-se de la Elohim ce-tatea sfîntă, gătită ca o mireasă, împodobită pentru bărbatul ei. 21,9 Vino să-ți arăt mireasa, nevasta Mielului. 21,11 avînd slava lui Dumnezeu. Lumina ei era ca o piatră prea scumpă’’. Tăblița care povestește vizita lui Zamolxe în insula Samos unde i-a botezat pe cabiri și i-a binecuvîntul cu crucea Mîntuitorului, ne spune
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
Tăblița care povestește vizita lui Zamolxe în insula Samos unde i-a botezat pe cabiri și i-a binecuvîntul cu crucea Mîntuitorului, ne spune ,,Cînd sfînta cruce a apărut în vîrf de munte, Zoin ne-a dat minunata cunună a miresei’’. Iahwe le dădea ivriților între ochi numai cu pucioasă și pietre aprinse și nicidecum ,,pietre prea scumpe”. Iar în tăblița 57 care povestește incinerarea lui Ili în Sarmise-tuzo se spune: ,,Cel care a ținut Calea Dreaptă sau a dreptății s-
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
este menționată și pe tăblița 2 unde Zamolxe trece pe cabirii din insula Samos la religia crucii Mîntuitorului și îi binecuvîntează cu vin și pîine. Cînd se ia la ceartă cu Pitagora, spune că el a primit această cunună a miresei din vîrful muntelui de la Zoin, prin sfînta cruce. Și în scrierile trismegiste, învățăcelul era primit în comunitate du-pă ce trecea prin mai multe probe iar la capăt, ca o recunoaștere a devenirii sale sa-cre, i se punea pe cap o
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
mai bine faptul (mereu afirmat în discurs, dar deseori neglijat în fapt) că, dintotdeauna și prin însuși statutul lor, instituțiile religiei nu au avut decît o autoritate delegată, legitimă numai întrucît trimite dincolo de sine, fiind inspirată de autoritatea Adevărului însuși (mireasa, deși unită cu Mirele, nu îi preia autoritatea). Or, așa cum a ajuns să declare astăzi Biserica Catolică și cum știm de la Platon încoace, Adevărul nu are nevoie de forță ca să se afirme : strălucirea lui este de ajuns pentru a-l
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
trei ori: „Se cunună robul lui Dumnezeu (numele) cu roaba lui Dumnezeu (numele), în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.” Și sărutând mirele cununia, o pune, preotul împreună cu nașul, pe capul mirelui. Asemenea se face și cu mireasa, apoi preotul binecuvintează de trei ori, cântând: „Doamne, Dumnezeul nostru, cu mărire și cu slavă încununează-i pe dânșii.” între soți, după cununie, există o unitate nedespărțită, „așa că nu mai sunt doi, ci un singur trup. Deci ce-a împreunat
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
spre faptele bune, ca cealaltă vreme a vieții mele fără de prihană să o trec și pentru Tine raiul să dobândesc, Fecioară de Dumnezeu Născătoare, care ești una curată și binecuvântată. Nespurcată, neîntinată, nestricată, fără prihană, curată Fecioară, a lui Dumnezeu Mireasă; Stăpână, care pe Dumnezeu Cuvântul cu oamenii, prin preaslăvita nașterea ta, L-ai unit și firea cea lepădată a neamului nostru cu cele cerești o ai împreunat; ceea ce ești singură nădejdea celor fără de nădejde și celor biruiți ajutătoare; gata folositoare
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
uniunea mistică realizată în final. Ștefan Borbély avertizează asupra caracterului neîntâmplător al numirii personajelor: recurența numelui zeului grec Pan din numele eroilor eliadești (Pantazi, Pandele, Pantelimon), a numelui Andrei ("se cuvine să dea de gândit"), semnificația provenienței divine a prenumelui miresei lui Andronic, dar și referința patronimului ei la solomonar, "la identitatea serpentiformă a lui Andronic" și la predestinarea onomastică pentru nunta cosmică 16. Numele "niciodată inocent la Eliade" este decriptat din perspectiva complexului gnostic (diminutivarea numelui ca semn al înstrăinării
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
notarea simbolică a principiului feminin, creator, yin (...) Andronic este simbolic o ipostază a lui Abaddon, Apollion - numele damnat pe care Dorina nu are voie să-l rostească - înger al Adâncului, unde o cheamă pe soața sa mistică, Dor-i-na"177. Numele miresei lui Andronic a fost interpretat ca "semnificativ"178 de către Ștefan Borbély, fiind o sugestie a provenienței divine: Dorina provine din Doru, derivat din Theos doron (Theodor) = "darul lui Dumnezeu", pe de o parte, iar pe de alta, urmând etimologia românească
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
ca atare în figurația prezenței sale, la apariția unui altceva nefigurabil, imprezentabil. Un transfer regresiv care nu numai că arată lumea drept un a-fi-ca posibil, ci face lumea să fie văzută și ca prefigurare nonmanifestantă a semnificabilului: "A sosit o mireasă leneșă,/ rochie de voal fără trup/ și deodată înotătorul cel singuratic/ s-a împotmolit în carnea ei nevăzută,/ fâlfâitoare". Transferul meta-ferenței se desfășoară abrupt, în răstimpul fulgerător al unui deodată ce arde etapele. Saltul în necunoscut - căci despre un salt
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
clopot de albuș plâns/ peșteră a înotătorilor veșnici/ fâlfâitoare?" Ceea ce se deschide e adâncul unui ascuns, orizontul scufundat - inevident - al unei imagini care nu iese la suprafață, se arată în invizibilul ei: "Tu umbrelă luminoasă/ rochie de voal fără trup/ mireasă inexistentă/ spune-mi, unde s-a spart/ vălul care m-a îmbrâncit/ în carnea ta nevăzută?" Invizibil care luminează, nu se pune pe sine în lumină ci existența de prag, trecerea limitelor, intervalul unui ochi ce soarbe vederea.10 Căci
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
piscul vederii ce renunță, abdică din ochi pentru a putea fi văzută de dincolo. "Lumina se retrăgea în depărtare iarăși", "s-a retras de pe zările mele", "ca la o mare depărtare"; "E ca și cum ai viețui în cer/ Și să străvezi mireasa de departe"83. E ca și cum vederea e pusă în depărtarea de unde luminează nevăzutul, întinsă în distanța evacuată care face posibilă prevederea chipului. Astfel încât "buza de lumină/ Ce-și sângeră icoana pe colină"84 este imaginea imposibilității imaginii, forma transparenței înseși
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
amante a constituit dintotdeauna un „drept divin” al regilor, dăruit lor ca răsplată pentru că au fost obligați de atâtea ori să accepte căsătorii în care primează „rațiunea de stat”. Presa a readus pe tapet episodul în care, înțelegând că tânăra mireasă, Diana, aștepta ca soțul să-i fie fidel, Charles ar fi întrebat-o uluit: „Chiar aștepți de la mine să fiu primul prinț de Wales din istorie care să nu fi avut o amantă?” Ceea ce a urmat e de-acum istorie
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
un adevărat privilegiu, adică un drept câștigat, deoarece este ascetică și aduce întotdeauna libertate și bucurie inimii. Doar săracii sunt moștenitorii împărăției lui Cristos; ei cunosc paradoxul „cine se va umili, va fi înălțat” (Mt. 23, 12). Regina Sărăcie este mireasa lui Francisc, „Tu închei cu noi Pacea și noi ne mântuim prin tine”. Nimic nu este mai Sfânt decât sărăcia. Noi nu suntem decât niște călători care rătăcesc pe acest pământ; numai dacă renunțăm la proprietăți vom fi răscumpărați de
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
adormise. Revoltată de somnul soțului ei parcă mai mult chiar decât de brutalitatea îmbrățișării sale, "deznădăjduită până în adâncul sufletului, dezamăgită de această beție pe care o visase cu totul altfel, de dulcea ei așteptare distrusă, de fericirea ei moartă", tânăra mireasă nu se putu opri să nu gândească: " Prin urmare, iată ce numește el a fi nevasta lui! Asta e, asta!" Cititorul de astăzi ar putea să se arate neîncrezător față de o asemenea relatare. Totuși, pentru această scenă, ca pentru întreaga
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
bestie păroasă, hămesită, gata să-și înșface și să-și sfâșie prada. Și totuși, narațiunea nu descrie o vânătoare cu gonaci, ci o noapte a nunții ai cărei eroi reprezintă spuma aristocrației provinciale. Ca un gentleman desăvârșit, Julien își abordează mireasa cu delicatețe. Păstrează aparențele. Își tratează victima cu aceeași prețuire pe care i-o arăta odinioară cavalerul medieval doamnei sale. Se înclină în fața ei și îi sărută plin de respect mâna... înainte de a se năpusti asupra ei. Voia oare Guy
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
se poate nega. Totuși, redresarea este posibilă. Tineretului îi revine misiunea de a restatornici idealul. Datorită femeilor, mijlocitoare ale Divinității de o bunătate infinită, este posibil a crede în întronarea unei societăți mai bune. "Oh, voi Femei, surori ale Năzuinței, mirese ale Desăvârșirii, mame ale Milostivirii, exclamă autorii, luați vrerea noastră sub sfânta voastră oblăduire [...]. Oh, voi Femei, dacă veți ști să deveniți acum iubite preacurate, viitorul va fi o apoteoză a Dreptății, a Frăternității, a Dragostei". Angoasa decăderii cedează locul
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
pe marginea patului. Hugo, care devenise "exaltat și romantic", cade în genunchi pentru a-i citi un poem compus de el și a-i adresa "minunate cuvinte de adorație". Apoi stinge lumina și cei doi se bagă în pat. Tânăra mireasă așteaptă, însă Hugo, lipsit de experiență, se mulțumește să-și frece trupul de al ei. Ba mai și pătează cămașa de noapte a soției sale. A doua zi și vreme de câteva luni, scena se repetă. Hugo nu îndrăznește s-
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
înfrumusețau realitatea. Din cauza distanțelor mari și a mijloacelor de transport precare, mirele trimitea un delegat care, pe baza procurii primite, juca rolul mirelui până în cele mai mici amănunte poate cu excepția celui din noaptea nunții, dar și aici se poate discuta. Mireasa și delegatul erau căsătoriți după toate regulile, dar mirele real era stăpânul rămas acasă. Multe companii economice și financiare din zilele noastre se "căsătoresc" în acest fel. Deosebirea este că atunci mirele real era cunoscut de toți, în timp ce azi rămâne
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
Împletește cu discreția și forță delicată a marilor poeți: ,,Citesc psalmii lui David/Și tăi fluturi În formă de zbor/ Bună dimineață, doamna lacrima a iubirii”. Lumea e dureros de fragilă În frumusețea ei necuprinsa: ,,Miraculoasă și albă/Asemenea chipului mireselor tinere/ Magnolia e stăpâna de o noapte a ochilor/Cu trupul de bizar alizeu”. Există și Spațiul de fugă, ,,o academie cu oase În buzunar”, spațiul jocului și al disperării, unde ,,Bărbierii cu sapă aprind lumânări/La examenul de palentologie
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
lumii În melodia acestui câmp cu flori. Magnolia Din toată lumea uitată și neuitata Din toate părțile cerului și ale vântului Din umbre de ploi și de aer Vine ușor, crește și dă În floare Magnolia Miraculoasă și albă. Asemenea chipului mireselor tinere Magnolia e stăpâna de o noapte a ochilor mei Cu trupul ei rotund de bizar alizeu. Versantul alb La o lecție de uitare Am păstrat un singur blestem: Poezia Umbră mea curge că ploaia Pe umerii vântului, La marginea
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
la fecioara căreia Apolo i-a dat ca dar ales să viețuiască lipsită de soț, Casandra pare însă împăcată cu ideea de a se uni cu un dușman și îl invocă pe zeul căsniciei : Fericit este mirele,/ fericită și eu, mireasa/ făgăduită să intru în patul regesc. Fără să înțeleagă această rătăcire a minții, Hecuba le cere troienelor să întâmpine cu lacrimi ciudata veselie a fetei : plângeți ca răspuns la cântul ei de nuntă. Casandra îi arată că această însoțire va
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
anunță că, dacă Ahile se va căsători, el se va bucura de o viață lungă dar lipsită de glorie, în timp ce, dacă va rămâne singur, el va muri curând acoperindu-se de faimă. Vestea e bună, crede prietena, căci înseamnă că mireasa eroului îl va salva de un sfârșit grabnic : Prin nunta ta, îl scapi de o prea timpurie moarte (I 3). Ifigenia realizează însă că un erou nu se poate mulțumi cu o fericire banală, că menirea lui e să obțină
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
că un erou nu se poate mulțumi cu o fericire banală, că menirea lui e să obțină victoria cu orice preț și că, odată căsătorită cu el, îl va sili să renunțe la țelul lui real : pentru un erou, singura mireasă care i se cuvine e gloria. Răpindu-i eu moartea timpurie, îi răpesc totodată gloria (I 3). Când ia cunoștință de oracol, fata pricepe că destinele lor sunt legate, de vreme ce doar prin sacrificiul ei Ahile își poate duce la bun
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
închipuire a ta. Nici nu știi cum îl cheamă), dar admite că de multe ori nu-i poate pătrunde sensul cuvintelor (vorbești întotdeauna prea frumos pentru mine - I 3). Chrysis se miră de spaima de moarte manifestată de o viitoare mireasă (ești bântuită de năluci... Nimeni nu știe ce e adevărat și ce este închipuire în vorbele tale) și crede că aceasta și-a pierdut rațiunea din pricina iubirii (Toate astea sunt visuri de fecioară îndrăgostită - I 3). Ea consideră că Ifigenia
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]