6,081 matches
-
poziția Vaticanului în legătură cu toate problemele societății. Alte minusuri erau: lipsa unor specialiști în domeniul presei care să se ocupe doar de acest lucru, incapacitatea de colaborare eficientă între toate ordinele religioase, etniile și riturile catolice pentru realizarea unor scopuri comune. Mizele presei catolice din România (sprijinită activ și consistent de Vatican), au fost realizarea unității catolicismului din țara noastră și crearea unui cotidian reprezentativ în capitală, care să exprime poziția Bisericii Catolice și care să informeze Statul Papal despre realitățile din
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
crea acele organisme de presă care să contribuie la dezvoltarea ei, la specializarea și profesionalizarea ziariștilor. Presa catolică a promovat și mediatizat mesajele transmise de autoritățile ierarhice și de diferitele instituții clericale sau laice, coordonate de autoritatea bisericească. Una din mizele pe care le-a avut Biserica Catolică (nu doar în România) referitor la presă, a fost încercarea de unificare a catolicismului și de manifestare unitară a acestuia în diverse state și la nivel mondial. Ziarele au fost motorul acestei acțiuni
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
pentru sprijinirea revistei și a "Societății Presa Bună" au constituit o sursă importantă de susținere a activității acestora. În Lumina creștinului au apărut și numeroase articole care aveau ca scop lămurirea unor teme teologice și explicarea unor informații din Biblie. Miza acestei publicații a fost cam aceeași cu cea a preotului de la amvon, adică: "să-i instruiască pe credincioși, să-i facă să înțeleagă cine este Dumnezeu, ce reprezintă Biserica, ce e bine și ce e rău în lume"586. Materialele
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
direcție. Unirea revistei de la Iași Sentinela catolică (devenită ulterior Dacia creștină) cu Farul nou, cu scopul de a crea un ziar catolic puternic în capitala țării a reprezentat o reușită în încercarea de unificare a presei catolice. În ansamblu, această miză nu a fost însă îndeplinită: nu s-a reușit unificarea publicațiilor și nici a comunității catolice din România. Concurența existentă în rândul publicațiilor catolice și al responsabililor acestora a fost una ce a avut la bază mai mult orgoliile personale
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
au pierdut odată cu prăbușirea "vechiului regim" și apariția "statului liberal"; aceste evenimente au dus la repoziționarea Bisericii în noua ordine politico-socială. În contextul sus-numit, Vaticanul s-a adaptat noilor realități, s-a reorganizat și s-a modernizat, având ca principală miză păstrarea unității și a centralizării sale, creionate în jurul Suveranului Pontif; acest deziderat a fost susținut și prin mijloacele moderne, presa fiind unul din cele mai importante și utile pârghii. Organizarea de către Sfântul Scaun a Congreselor și a Expoziției mondiale a
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
coincis totuși cu cele ale României. Papalitatea a urmărit consolidarea comunităților catolice din toate statele (mai ales acolo unde confesiunea catolică era minoritară, cum a fost cazul României) și crearea unei ierarhii locale naționale, cu influență în stat. O altă miză a fost și stabilirea unor raporturi și legături diplomatice cu diferite state, care s-au concretizat în diferite tratate (politica Concordatelor)808. Riscul eșuării acestei politici susținute de Vatican de creare a unei ierarhii catolice românești ducea la "revendicarea" de către
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
a implica pe toți cei responsabili de presa catolică (dar mai ales pe publiciștii catolici) în participarea la Congresul general al presei catolice. Inițiativa a fost așadar girată de însuși Sfântul Părinte, care își exprimase interesul pentru acest eveniment, iar miza a reprezentat-o impulsionarea presei catolice, pentru a o pregăti în vederea problemelor curente ale societății, dar și de a coordona toate forțele implicate în acest fenomen. S-a urmărit ca în cadrul acestei activități, toți cei care s-au ocupat de
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
confesiunii catolice din România. Proiectele de constituire a unui ziar catolic reprezentativ menit să apară în capitala statului (și care ar fi tratat pe lângă temele religioase și subiecte social-politice de actualitate) au fost numeroase, iar realizarea lui a constituit o miză pentru reprezentanții presei catolice românești. Cotidianul ar fi reprezentat un instrument de informare pentru Vatican, privitor la evenimentele importante din societatea românească, iar pe de altă parte ar fi fost o portavoce a Bisericii și a Vaticanului în România. Deși
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
ce țin de spiritualitate). Așadar, acest cotidian nu a reprezentat genul clasic de publicație religioasă așa cum erau celelalte reviste și broșuri apărute în țară (cu teme preponderent religioase), deoarece a tratat și subiecte de actualitate (mai ales social-politice și economice). Mizele apariției sale au fost, pe de o parte, de a informa Vaticanul cu privire la realitățile societății românești (dar din perspectiva unor catolici, ceea ce oferea o credibilitate suplimentară), iar pe de altă parte, de a transmite informații și de a trata subiecte
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
media au influențat societatea, schimbând brusc viziunea: de la o perspectivă instrumentală asupra acestora, s-a trecute la una culturală, în care contextul dezvoltării lor și persoanele care formulau și propagau idei în acest context capătau o nouă semnificație. O altă miză pe care a avut-o Sfântul Scaun în această perioadă a fost aceea de a deveni vizibil și extrem de important în arena mondială (ca actor pe scena relațiilor internaționale, nu doar ca autoritate spirituală). Acest rol a fost îndeplinit și
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
ar fi putut întoarce însă împotriva sa, dacă nu ar fi fost încorporată și dacă Biserica nu stabilea regulile și nu se implica activ în această realitate. Încercarea de menținere a unității manifestării catolicismului prin intermediul presei a fost una dintre mizele principale ale Bisericii, cu atât mai mult cu cât realitățile politico-sociale existente (ne referim și la dezvoltarea naționalismului) făceau practic nerealistă manifestarea universală a confesiunii catolice, mai ales în state în care această confesiune era una minoritară; la situația prezentată
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
neschimbată, deoarece Suveranul Pontif era situat în imediata descendență a lui Christos din punctul de vedere al autorității, iar episcopii erau o deviație directă din oficiul pontifical. Sfântul Scaun, în pofida receptării unui filon spiritual care venea din istoria sa îndelungată, miza în continuare pe ideea unei societăți creștine catolice, în interiorul căreia, în raport cu statele, revendica o "potestas indirecta", iar presa a reprezentat un mijloc de răspândire a acestei viziuni în societate (Papa Pius XII, Enciclica Mystici corporis Christi, 1943 și Șerban Turcuș
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
alimente și că interacțiunea generată de un dineu are o valoare simbolică în care păstrarea unei imaginii onorabile are un rol capital. Dacă de potlach sunt legate noțiunile de onoare și de "mana"6*, dineul de recepție este și o miză de onoare, totodată pentru cel care invită și pentru cel invitat. Pentru cel care invită 7 este vorba de a-și onora invitații, fapt care îi garantează propria onoare, sau, dacă vrem, imaginea sa. La fel stau lucrurile cu invitații
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
participanților la recepție 16. Ospitalitatea modernă comportă un aspect convivial, în care partea plăcerii personale a gazdelor și a oaspeților este importantă și trebuie să facă parte din protocolul reprezentării sociale. În secolul al XIX-lea, recepția a devenit o miză importantă pentru clasele în ascensiune socială: ostentația este aici frecventă și servește la etalarea bogățiilor noului parvenit sau la consolidarea imaginii burghezului înstărit. Vedem, de exemplu, în César Birotteau, celebrul roman al lui Balzac, cum personajul își amenajează casa și
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
vizita în această casă mică în care se reunesc bunul gust, sensibilitatea și inventivitatea proprietarului. Simplitatea pastorală este savant îmbogățită de varietatea perspectivelor, de așezarea neobișnuită a obiectelor care atrag privirea (nerăbdătoare să le admire pe toate rând pe rând). Miza este de fapt seducția. Dacă mica locuință e seducătoare, Mélitte îi va ceda proprietarului. Iar casa seduce prin acumularea surprizelor bine pregătite: varietate, abundență, bogăție, gust, strălucire a culorilor și stofelor, lumini, totul provoacă admirație: e templul ingeniozității și bunului
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
răsturnare radicală a unei dialectici stăpân-sclav, ca timp al unei eliberări, prin relația de distanțare care permite accesul, în acest joc al libertății, în proximitatea imediată și cea mai sensibilă a sinelui față de sine. Relația duală, prin urmare unică, este miza fundamentală. Rousseau visează la "o sferă îngustă dar aleasă după pofta inimii mele (...) un singur castel era destul pentru ambiția mea"311 și acest castel primitor este un vis primitivist în sensul în care el nu se poare realiza decât
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
o "revocare cu îndoială" scrie acesta din urmă. Este adevărat că ne aflăm într-o modalitate ambiguă care folosește "în stilul..." un Orient imaginar 362. Se insistă asupra exteriorității aparențelor ("un palat de marmură, clădit în stilul maur..."). Orientul este miza unei ambiguități prin faptul că este o imagine stereotipă a unui aiurea, a unui loc îndepărtat, "ca și cum tentația orientală ar ține ea însăși de o dorință finalmente speculară și simbolică". Într-adevăr, o întreagă imagerie a Orientului este dată prin
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
confuzii, este neospitalierul prin excelență de vreme ce își omoară oaspeții. Fără îndoială există există o coincidență ironică a celor două ospitalități dintre care una duce la crimă, cealaltă la sfințenie 398. Dar aceasta dezvăluie că "în interior, ca și în exterior, miza ospitalității nu este doar de a primi pe străin - exteriorul - în interior, dar și de a răsturna radical limita care le distinge pe unul de altul: de a descoperi că exteriorul este deja înăuntru dar că înăuntrul este exterior lui
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
un oaspete anonim (calificat drept "bizar") care este doar în trecere, fără voia lui, în ocurență, așa cum este cazul cu Oaspetele lui Albert Camus. Comparația povestirii lui Camus cu cea a lui Maupassant este, dincolo de diferența de poetici și de miză, revelatoare pentru mecanismele acestei deteritorializări a gazdei fără voie, actor al unei ospitalități constrânse și supotarte, care nu este nici vrută, nici dorită. Umbra și harta Maupassant (sau mai precis și exact naratorul din Horla) descrie cu lirism (e drept
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
a îndreptat pentru a o înțelege spre ceea ce era mai imediat, fundalul recurent și care sare în ochi într-atât încât nu îl mai vezi, și anume spațiul domestic și familial. Mi se pare totuși evident că aceasta e o miză capitală pentru un anumit număr de scriitori, și nu am putea desigur să reducem spațiul acestor schimburi structuratoare doar la complexul lui Oedip, urmărirea firului roșu al spațiului domestic permite o recitire a lui Kafka care mi se pare deosebit de
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
mod formal în stare de război din 1948. Deși au semnat acorduri de armistițiu și încetare a focului, problema păcii dintre Siria și Israel rămâne un subiect extrem de delicat și controversat, procesul de reconciliere dintre cele două țări având drept miza nu numai asigurarea securității frontierelor, cât mai ales păstrarea individualității naționale distincte și a demnității naționale. După o pauză 251 de opt ani cele două țări și-au reluat, în mai 2008, negocierile indirecte pentru a se ajunge la o
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
întregii lumi arabo-musulmane, la nivelul culturii politice și a stării generale de spirit favorabile și atât de necesare construirii încrederii alături de partenerii israelieni. În ultimii cinci ani deși au fost așteptări destul de mari dacă se au în vedere cele două mize: angajamentul comun al președintelui Autorității Palestiniene, Mahmoud Abbas cu premierul israelian, Benjamin Netahnyahu referitor la ajungerea la un acord cadru privind statutul permanent și asumarea încheierii planului de definitivare a suveranității statale al viitorului stat Palestina de către AP, totuși situația
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
Dl. Ely Karmon estima că UE dispune de abilitățile respective însă acestea sunt limitate; Dl. Shlomo Gazit este de părere că UE poate juca un rol important ca terță-parte, însă nu este o condiție suficientă dacă se are în vedere miza conflictului; în aceeași notă semi-optimistă, Dra Rouba Al-Fattal notă că UE are competențele, mijlocele și know-how-ul necesar, dar nu deține însă instrumentele și puterea necesară în medierea conflictului israeliano-palestinian și spre deosebire de SUA (care sunt cei mai influenți actori în acest
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
organizat în jurul libertății constituționale și al moderației, tradiție întruchipată de 1857. Opoziția dintre 1857 și 1848 nu este doar una circumstanțială - este opoziția dintre politica evoluției organice și politica raționalismului utopizant și revoluționar. Recitirea istoriei contemporane este învestită cu o miză specială. Departe de a fi o abstracțiune, direcția moderației își descoperă în 1857 rădăcinile sale autohtone. Cu modul de judecată istorică ce predomnea între noi, mai mult englezește evoluționar, decât franțuzește revoluționar, așanumita regenerare de la 1848 nu părea să aibă
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
frazelor și conceptelor de a fi soluțiile miracol. Universalismului raționalist Maiorescu îi contrapune, îndrumat de prudența postburkeană, profilul legislatorului care negociază relația dintre împrumut și adaptare, lucrând, temeinic și modest, la această operă de altoire și de reformare. Încă o dată, miza textului maiorescian este redefinirea sincronizării înseși - ea este semnificativă doar în măsura în care organismul comunității nu va respinge sau desfigura grefa operată. Reformatorul este efigia recu perabilă în oratoria politică a lui Maiorescu. Mai ascuns este, este ceva mai fin, dar cu
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]