5,403 matches
-
toata țara. Deasemenea s-au organizat o serie de concerte și audiții muzicale populare la periferia Capitalei, inaugurate printr'un concert de sărbătorile Crăciunului 1938 la Ateneul Român. La 6 noiembrie 1938, a avut loc deschiderea solemnă a cursurilor Universității muncitorești din București, sub conducerea D-lui prof. universitar Tudor Vianu. Cursurile ținute în anul 1938—1939 au privit următoarele materii: Literatura română. Metode și procedee noui în technică. Istoria muncii. Legislația muncitorească. Organizarea științifică a muncii. Prevenirea accidentelor, Civilizația română
Muncă și Voe Bună () [Corola-website/Science/326530_a_327859]
-
a avut loc deschiderea solemnă a cursurilor Universității muncitorești din București, sub conducerea D-lui prof. universitar Tudor Vianu. Cursurile ținute în anul 1938—1939 au privit următoarele materii: Literatura română. Metode și procedee noui în technică. Istoria muncii. Legislația muncitorească. Organizarea științifică a muncii. Prevenirea accidentelor, Civilizația română, Economia socială, Istoria socială. Dreptul public. Higiena industrială și socială. Geografie politică și economica, Editură și librărie. Meseriile și comerțul în trecutul românesc. „Muncă și Voe Bună“ a fost o revistă culturală
Muncă și Voe Bună () [Corola-website/Science/326530_a_327859]
-
având redacția și administrația pe str. Calomfirescu nr. 8, etaj 5. Justinian Marina a colaborat cu Mihail Sadoveanu și Octav Livezeanu la înființarea revistei „Muncă și Voe Bună”, la care a scris pagina bisericească "Pentru suflet". A fost înființat teatrul muncitoresc cu numele "Muncă și Voe Bună", și a fost adus ca regizor Victor Ion Popa. El a fost și director al Teatrului „Muncă și Voie Bună" între 1938-1944. Teatrul "Muncă și Voe Bună" era unul din cele 4 teatre subvenționate
Muncă și Voe Bună () [Corola-website/Science/326530_a_327859]
-
s-a alăturat mai târziu Internaționalei Socialiste, al cărei membru a rămas până în 1960, când a hotărât să se retragă. În 1996, FRA a redevenit membru cu drepturi depline a Internaționalei Socialiste. Partidul a fost de asemenea membru al Internaționalei Muncitorească Socialistă între 1923 - 1940. Membrul Federației Revoluționare Armene este numit "Dashnaktsakan" sau "Tashnagtsagan". De asemenea, membrii federației folosesc apelativul „tovarăș” (Ընկեր - "Unger" pentru bărbați și Ընկերուհի - "Ungerouhi" pentru femei).. FRA este considerată cea mai importantă organizație a diasporei armenești, care
Federația Revoluționară Armeană () [Corola-website/Science/326706_a_328035]
-
de diferite naționalități. În 27-28 februarie a avut loc la Cluj "Adunarea membrilor corpului didactic de la insitutele de învățământ superior din Cluj", la care au participat de la București Athanasie Joja, ministrul învățământului, Nicolae Ceaușescu, secretar al Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român și membru al Biroului Politic, și Ion Iliescu, secretar general al Uniunii Asociațiilor Studențești din România. Au fost trei profesori, István Nagy, Edgár Balogh și László Szabédi, care în limitele discursului comunist, au încercat să apere necesitatea menținerii unversității
Universitatea Bolyai din Cluj () [Corola-website/Science/326900_a_328229]
-
Communistische Partij"). În paralel, a muncit că miner la minele de cărbuni Waterschei. În perioada celui de-Al Doilea Război Mondial, a rămas activist al Partidului Comunist Belgian. În 1948, s-a întors în Polonia, a devenit membru al Partidului Muncitoresc Unit Polonez ("Polska Zjednoczona Pârtia Robotnicza") și, treptat, a avansat în ranguri. În perioada 1957-1970 a fost prim-secretar al voievodatului Katowice. În 1970, datorită nivelului scăzut de trai din Polonia, Gierek a fost numit secretar general al PZPR, înlocuindu
Edward Gierek () [Corola-website/Science/326271_a_327600]
-
important în ocuparea țării de către sovietici și în instaurarea unui regim stalinist. Din 1947 până în 1952 a fost președinte al Poloniei, iar după abolirea administrației prezidențiale, prim-ministru al Republicii Populare Polone. A fost de asemenea secretar general al Partidului Muncitoresc Unit Polonez ("Polska Zjednoczona Pârtia Robotnicza"-PZPR) din 1948 și până în 1956. Regimul sau s-a caracterizat printr-o teroare totală, el semnând condamnările la moarte ale multor oficialități din armată, spre exemplu, si adoptând un program de epurări, inspirate
Bolesław Bierut () [Corola-website/Science/326293_a_327622]
-
preluat curând controlul asupra comitetelor de uzină alese în mod democratic din principalele fabrici din țară, obligându-i prin amenințări pe muncitori să aleagă conduceri noi, alcătuite din reprezentanți ai Frontului Na-țio-nal Democrat (F.N.D.). Noile comitete au acaparat apoi cantinele muncitorești și întregul proces de raționalizare a hranei de după război, astfel încât o mare parte a industriei a ajuns în mâinile F.N.D. De asemenea, Gărzile de Apărare Patriotică erau un paravan ideal pentru instruirea agenților care urmau să fie infiltrați în forțele
Gărzile Patriotice (România) () [Corola-website/Science/322521_a_323850]
-
sateliții săi. La întrunirea de urgență a Comitetului Politic Executiv al Comitetului Central al P.C.R. din dimineața zilei de 21 august 1968, Nicolae Ceaușescu a declarat: „Cred că în situația creată ar fi bine să ne gândim la reînființarea gărzilor muncitorești, ca unități înarmate ale clasei muncitoare, pentru apărarea cuceririlor revoluționare ale poporului nostru [...] Să facem tot gărzi patriotice și la țară”. Solicitarea lui Nicolae Ceaușescu a fost susținută de Petre Lupu, Mihai Dalea și Manea Mănescu, iar Comitetul Executiv al C
Gărzile Patriotice (România) () [Corola-website/Science/322521_a_323850]
-
diplomă de cel mai bun vocalist iar Demi cea de cel mai bun toboșar al festivalului. După o perioadă Codruț se retrage din formație și se continuă în formula de trei(chitară,bass,tobe),sala de repetiții fiind la clubul muncitoresc 1 Mai din Galutas. Trupa își încetează activitatea ultimul concert fiind în anul 1992 când s-au reunite toate formațiile din bazinul Toplița în formula Boti-chitara solo,voce;Demi-chitara rithm;Mircea-bass voce,Marius reîntors acasă -tobe. Luna octombrie a anului
Orion (formație) () [Corola-website/Science/322205_a_323534]
-
București. În anul 1946 a avut primele contacte cu membrii P.C.R., obținând un post la Cooperativa de consum „Victoria” (înființată de P.C.R. pentru aprovizionarea cu alimente de bază, la prețuri mai mici, a marilor întreprinderi ale Capitalei și a cartierelor muncitorești). În paralel, s-a implicat în activitatea de propagandă prin aderarea la organizația de tineret a Cooperativei. În noiembrie 1946 a devenit membru al P.C.R.. Începând cu decembrie 1947 s-a angajat la Poșta Centrală din București, iar la 20
Vasile Paraschiv () [Corola-website/Science/322197_a_323526]
-
Republicii nr. 5, între Parcul balnear și râul Dorna. Clădirea, numită și Cazinoul Băilor sau Pavilionul Central al Băilor, a îndeplinit de-a lungul timpului mai multe funcțiuni: sală de jocuri de noroc, sală de concerte și spectacole, precum și club muncitoresc. Cazinoul este în prezent,în paragina.. Cazinoul Băilor din Vatra Dornei a fost inclus în Lista monumentelor istorice din județul Suceava, elaborată în anul 2004, având codul SV-II-m-A-05670. Aprobarea pentru construirea unui cazinou la Vatra Dornei a fost acordată în urma
Cazinoul din Vatra Dornei () [Corola-website/Science/322290_a_323619]
-
și mai ales spațiile interioare au suferit distrugeri importante. Începând din primăvara anului 1945 au fost realizate o serie de lucrări de reparații și renovare. După instaurarea în România a regimului comunist, Cazinoul a fost naționalizat și transformat în club muncitoresc și centru al stațiunii balneare. În această clădire se țineau ședințe de partid sau întâniri sindicale, dar și campionate naționale de șah. În prima parte a anului 1986, s-a început efectuarea unor lucrări ample de renovare a clădirii și
Cazinoul din Vatra Dornei () [Corola-website/Science/322290_a_323619]
-
a murit în anul 1929), aflată la Eforie Sud. În prezent, „Căminul Mira” aparține Comunitații Evreiești din România, în urma unei donații silite din anul 1948. În anul 1947, istoricul Mihai Roller a publicat "Istoria României", istorie scrisă la comanda Partidului Muncitoresc Român, în care doctorul Leon Ghelerter este ponegrit. Ca urmare, bustul doctorului Ghelerter, realizat de sculptorul Ion Jalea, care se afla în curtea spitalului „Iubirea de Oameni”, a dispărut fără urme. Cu toate acestea, în câteva orașe din Moldova (Vaslui
Leon Ghelerter () [Corola-website/Science/322300_a_323629]
-
au luat parte la o mare grevă. A doua zi, s-a declarat grevă generală, și a treia zi, 70.000 de muncitori încetaseră lucrul. Ei cereau ziua de lucru de 8 ore și dreptul de concediu medical. Unor demonstrații muncitorești li s-au alăturat și studenți, care doreau oprirea politicii de rusificare. O altă mare grevă a avut loc de Ziua Muncii, la 1 mai. Ea a afectat aproape jumătate din industria orașului. La 3 mai, aniversarea constituției poloneze din
Insurecția din Łódź () [Corola-website/Science/328064_a_329393]
-
cerut ajutor guvernatorului general rus. Uciderea muncitorului Jerzy Grabczyński de către cavaleria căzăcească rusă la Grohmana este amintită drept una dintre scânteile ce au aprins flacăra insurecției. La 18 iunie 1905, poliția rusă a deschis focul asupra uneia dintre numeroasele demonstrații muncitorești din Łódź, ucigând aproximativ 10 muncitori, ale căror funeralii, la care au participat 50.000-70.000 de oameni, au escaladat în mari demonstrații în zilele de 20 și 21 iunie. Înmormântările din 21 iunie au fost întâmpinate din nou de
Insurecția din Łódź () [Corola-website/Science/328064_a_329393]
-
lupte au avut loc în zona intersecției străzilor Wschodnia și Południowa (astăzi, Rewolucji 1905 r.; unde se aflau patru baricade), lângă fabrica Scheibler din parcul Źródliska și pe drumul Rokociny (astăzi, al. Piłsudskiego). Zona Rokociny era ocupată de o miliție muncitorească de 3.000 de oameni, care a fost obligată să se retragă în parcul Źródliska. Insurgenții nu aveau o agendă organizată, și luptau adesea sub drapele roșii; între revendicările cele mai des ridicate se numărau îmbunătățirea condițiilor de trai ale
Insurecția din Łódź () [Corola-website/Science/328064_a_329393]
-
mai des ridicate se numărau îmbunătățirea condițiilor de trai ale muncitorilor și drepturi mai multe pentru polonezi. La 23 iunie (sau chiar până la 26 iunie - sursele diferă) țarul a semnat decretul prin care se stabilea legea marțială în oraș. Facțiunile muncitorești susținute de PPS s-au găsit luptându-se nu doar împotriva poliției și trupelor regulate rusești, ci și împotriva milițiilor poloneze "endecja" (național-democrate). Ciocniri armate au izbucnit între militanți înarmați loiali PPS-ului lui Piłsudski și cei loiali lui Dmowski
Insurecția din Łódź () [Corola-website/Science/328064_a_329393]
-
un dramaturg și prozator polonez, autor de povestiri satirice și de piese de teatru cu tematică filosofică, politică și psihologică. Creațiile sale sunt asociate cu teatrul absurd. Este absolvent al Liceului Teoretic „Bartłomiej Nowodworski” din Cracovia. S-a alăturat Partidului Muncitoresc Unit Polonez (PMUP) (în polonă, "Polska Zjednoczona Partia Robotnicza, PZPR"), câștigându-și existența ca jurnalist politic. A debutat în 1950 ca grafician, din 1953 publicându-și desenele în săptămânalul "„Przekrój”". Publicate în același an, seriile de povești ""Opowiadania z Trzmielowej
Sławomir Mrożek () [Corola-website/Science/328108_a_329437]
-
de vedere etnic fără minorități proeminente datorită exterminării evreilor polonezi în Holocaust, strămutarea germanilor în vest, relocarea ucrainienilor în est, repatrierea polonezilor din Kresy. Noul guvern comunist din Varșovia și-a consolidat puterea politică în următorii doi ani, în vreme ce Partidul Muncitoresc Unit Polonez (PZPR) sub conducerea lui Bolesław Bierut deținea control ferm asupra țării, care avea să facă parte din sfera de influență sovietică a Europei de Est. După decesul lui Stalin în 1953, în Europa Răsăriteană relațiile politice s-au
Istoria Poloniei (1945–1989) () [Corola-website/Science/328096_a_329425]
-
cu guvernul polonez în exil de la Londra. Cu toate acestea, pentru a satisface Statele Unite și Regatul Unit, Uniunea Sovietică a fost de acord la Conferința de la Ialta din februarie 1945 să se formeze un guvern de coaliție format comuniștii Partidului Muncitoresc Polonez, membrii ai guvernului polonez în exil pro-occidental, și membrii ai mișcării de rezistență Armia Krajowa („Armata Teritorială”), precum și să se desfășoare alegeri libere. Odată cu eliberarea teritoriilor poloneze și eșecul Operațiunii Burza lansată de Armia Krajowa în 1944, controlul asupra
Istoria Poloniei (1945–1989) () [Corola-website/Science/328096_a_329425]
-
Jedności Narodowej"; RJN). Noul Guvern Provizoriu Polonez al Unității Naționale ("Tymczasowy Rząd Jedności Narodowej"; TRJN) — așa cum era numit guvernul polonez înainte de alegerile din 1947 — a fost în final înființat pe 28 iunie, cu Mikołajczyk Viceprim-ministru. Principalii adversari politici ai Partidului Muncitoresc Polonez erau veteranii mișcării Armia Krajowa împreună cu Partidul Popular Polonez ("Polskie Stronnictwo Ludowe"; PSL) al lui Mikołajczyk și veteranii Armatei poloneze care au luptat pe frontul di Vest. Dar în același timp, partidele cu orientare sovietică, sprijinite de Armata Roșie
Istoria Poloniei (1945–1989) () [Corola-website/Science/328096_a_329425]
-
Vest. Dar în același timp, partidele cu orientare sovietică, sprijinite de Armata Roșie (Grupul de Forțe de Nord aveau să rămână definitiv în Polonia) și controlând forțele de securitate, dețineau cea mai mare parte a puterii, în special în cadrul Partidului Muncitoresc Polonez ("Polska Partia Robotnicza"; PPR) sub conducerea lui Władysław Gomułka și Bolesław Bierut. Între anii 1945-1947, aproximativ 500 000 de soldați sovietici au staționat în Polonia. Între 1945 și 1948, aproape 150 000 de polonezi au fost închiși de autoritățile
Istoria Poloniei (1945–1989) () [Corola-website/Science/328096_a_329425]
-
UB, poliția secretă poloneză), NKVD și Armata Roșie au diminuat constant numărul acestora. Până în 1946, toate partidele de drepta au fost scoase în afara legii, iar noul guvern al Frontului Unității Naționale a fost înființat și îi cuprindea pe predecesorul Partidului Muncitoresc Unit Polonez și pe aliații săi de stânga. Pe 19 ianuarie 1947, au avut loc primele alegeri parlamentare prin care PPR avea candidați proprii și prezența simbolică a opoziției Partidului Popular Polonez deja lipsit de putere datorită controlului deținut de
Istoria Poloniei (1945–1989) () [Corola-website/Science/328096_a_329425]
-
PPS-ului condusă de Józef Cyrankiewicz, care l-a vizitat personal pe Stalin în idea de a fuziona partidele, pentru a-și asigura poziția pe viitor. În 1948, comuniștii și facțiunea lui Cyrankiewicz au fuzionat și s-a înființat Partidul Muncitoresc Unit Polonez ("Polska Zjednoczona Partia Robotnicza"; PZPR) care a rămas la putere timp de patru decenii. Polonia devenise "de facto" stat monopartit și un stat satelit al Uniunii Sovietice. Doar două partide li s-a permis să activeze legal, unul
Istoria Poloniei (1945–1989) () [Corola-website/Science/328096_a_329425]