5,462 matches
-
omului îi este indiferent. Poemul se încheie cu elogiul credinței în om: "Acel ce crede-n mine nu crede-n Tine, Doamne!" Ipostazele divinității sunt: Marele Gând, Duhovnicul, Pescarul, lăcașul divinității este biserica de frig: "Biserica aceea pe care-a nins și stâlpii/ de cărămidă roșie și focul de lumânări nesigur/ Și noi, adică nimeni, și ei, adică nimeni,/ și dumnezeu, adică însuși frigul." În acest dialog cu divinul, Adrian Păunescu debutează arghezian, dar suferința eșecului, sfâșierea neputinței se adâncește la
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
pe rând la simboliști, ca univers și muzică, la expresioniști, când evocă războiul și dezastrele lui, la o poezie de notație, când vorbește de lucrurile de dimineață, la suprarealiști sau la o poezie pictografică, ca în poemul "Zăpada care nu ninge niciodată": "negru cum e trecerea eschimosului pe obrajii de m o r s ă ai Antarcticei" Cu cât ne apropiem de lirica anilor 70-74, poetul își pierde din emoție și din muzică, deși mai încearcă, pe alocuri, tehnici stăpânite cândva
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
1974; 1 "Substratum", Editura Eminescu, 1970, "Ochiul lui Zamolxe", Editura Albatros, 1972; "Oglinda lui Cagliostro", Editura Dacia, 1972. 2 Leuky. 3 "Stema din inimi", Editura Militară, 1973; "Scrisori bizantine", Editura Albatros, 1974; "Țara ca meditație", Editura Militară, 1975 1 Volumul "Ninge la izvoare", Editura Tineretului, 1967. 1 "Nici un părinte nu doarme în noaptea de dragoste a copiilor" (Constanța Buzea) "Vai, tatăl meu, el, iubitorul... chinuit își ascunde neliniștea printr-un extaz" (Gabriela Melinescu). "Câte suflete se răsucesc în mine?/ ale cui
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
grav, găteau. Aduse de vânt, efluviile grele mă tulburau îngrozitor, îmi răscoleau neplăcut toate simțurile, așa că închideam geamurile în grabă (am identificat aromele mai târziu: varză călită, fasole bătută, afumătură prăjită). Ei bine, ce credeți că făcea numărul trei? Ploua, ningea, nu avea importanță: exact atunci își găsea el de lucru prin curte. S-a împrietenit cu șantieriștii, le găsea tot timpul câte ceva de reparat prin curte și sâmbăta numai la baraca lor stătea, iar seara umplea casa cu miros de
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
cazul lor, decît cele ale „huliganilor” din perioada interbelică. O insurgență înmuiată în sentimentalism. Abatorul Numărînd reperele băcăuane din poezia lui Bacovia, Grigore Tabacaru menționa și abatorul: „abatorul este cel de pe malul Bistriței”.1) Cu acesta începe „Tabloul de iarnă”: „Ninge grozav pe cîmp la abator/ Și sînge cald se scurge pe canal;/ Plină-i zăpada de sînge animal-/ Și ninge mereu pe un trist patinor...” 2) Localizarea profesorului e confirmată, într-o evocare, de Isaiia Răcăciuni: „într adevăr, mi-aduc
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
lui Bacovia, Grigore Tabacaru menționa și abatorul: „abatorul este cel de pe malul Bistriței”.1) Cu acesta începe „Tabloul de iarnă”: „Ninge grozav pe cîmp la abator/ Și sînge cald se scurge pe canal;/ Plină-i zăpada de sînge animal-/ Și ninge mereu pe un trist patinor...” 2) Localizarea profesorului e confirmată, într-o evocare, de Isaiia Răcăciuni: „într adevăr, mi-aduc aminte că acum 25 de ani, lîngă abator era un patinaj... Și de cîte ori voiam să-l rechem în
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
într adevăr, mi-aduc aminte că acum 25 de ani, lîngă abator era un patinaj... Și de cîte ori voiam să-l rechem în minte decorul acelui patinaj nins, reciteam versurile lui Bacovia”.3) Cînd citești sau recitești acele versuri („Ninge grozav pe cîmp la abator”, „Pe cîmp, la abator, s-a înnoptat”, „Spre abator vin lupii licărind”), abatorul pare mare. Cred că așa îl percepea și poetul. Fotografia, apărută în Bacăul din trecut și de azi de Gr. Grigorovici, arată
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
palate boierești -/ Plîng harmonii la ferești/ Milogiri de cimitire.// Răzvrătiții dau ca orbii/ Și flămîndu-i ucigaș -/ De la sate la oraș/ Au trimis țăranii, - corbii.// Prin orașele avute/ Histerii de muritori,/ Pe sub corbii bocitori/ Trec femeile pierdute”3). Iar în „Și ninge...” sînt înfățișate „la post”, jinduind splendorile și plăcerile pe care alte colege de-ale lor, mai norocoase, le au: „Și ninge în orașul mare/ E noaptea plină de orgii,/ Iar prin saloane aurii/ S-aud orcherstre, și fanfare.// Femei nocturne
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
trimis țăranii, - corbii.// Prin orașele avute/ Histerii de muritori,/ Pe sub corbii bocitori/ Trec femeile pierdute”3). Iar în „Și ninge...” sînt înfățișate „la post”, jinduind splendorile și plăcerile pe care alte colege de-ale lor, mai norocoase, le au: „Și ninge în orașul mare/ E noaptea plină de orgii,/ Iar prin saloane aurii/ S-aud orcherstre, și fanfare.// Femei nocturne, singurele/ La colț de stradă se ațin,/ Desfrîu de bere și de vin/ Prin berării, și cafenele.// De orbitoare galantare/ De
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
saloane aurii/ S-aud orcherstre, și fanfare.// Femei nocturne, singurele/ La colț de stradă se ațin,/ Desfrîu de bere și de vin/ Prin berării, și cafenele.// De orbitoare galantare/ De diamant, și de rubin.../ Și de averi orașu-i plin,/ Și ninge în orașul mare!...”4 ) în proză lucrurile sînt spuse ceva mai net: „Pentru cincizeci de bani o femeie din bordei bate-n geam...Vrea iubire...” („Pe maidan”). Vorbele sînt repetate ca într-un refren. Motivul pentru care se oferă atît
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
viață de noapte: „Și pe publice terase/ Plîng viori sentimental.../ E parfum, bomboane/ Și desfrîu de lupanar...” 4) „Orașul prăbușirilor”! Orașul cu amanți bogați și cu „burgheze colorate”, întreținute sau neveste. Orașul mare vara, pandantul orașului mare iarna, din „Și ninge...”, văzut, în ambele cazuri, cu un ochi de moralist, critic. Din „Amurg”, cel mai mult a prins ultimul vers, dar nu în nota sa apocaliptică, ci într-o notă veselă, ironică. Astfel, referindu-se, în jurnalul său, la o întîlnire
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
sau în piele), „clavir”, „draperie”, „fondante” („Lîngă pat, pe o măsuță, cîteva cărți, un caiet gros (album-n. m.) o cutie cu fondante și țigări fine” -„Dintr-un text comun”), „galantar” („De orbitoare galantare/De diamant, și de rubin” - „Și ninge...”), „perdea” („De la fereastra ninsă, cu finele perdele” - „Dormitînd”), „pianole”, „pudră”, „salon”, „safir”, „scump” („Obiecte scumpe/ Așezate la locul lor...” - „Din explorări”), „tablouri” („Frumoase rame de tablouri” („Verset divalgat”), „vitrină” („Amurgul licărește pe-orașul de vitrine-” - „Note de toamnă”) etc. Un
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
mîine poate am să mor -/ Și dînșii n-or mai fi priviți/ De nici un trecător...” („Regret”)13) în „Pastel”, chiar cu o nuanță în plus de compasiune: „Sărmanii plopi de lîngă moară/ Cum stau de singuri, singurei -/ Și cum mai ninge peste ei.../ Sărmanii plopi de lîngă moară!// Cum negre gînduri cad pe mine/ Cînd mă gîndesc că am să mor.../ Așa cad corbi pe vîrful lor, -/ Cum negre gînduri cad pe mine”14). Plopii sînt amplificatorii propriilor îndoieli și suferințe
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
exact spus) puținătatea naturii, dar în acest puțin există cîteva coincidențe. Ei descriu la fel, de pildă, „capul de iarnă”, fenomen meteorologic care se ivește fie în noiembrie, fie în decembrie: „E pe la Sfîntul Andrei, cap de iarnă, cînd plouă, ninge, îngheață, se topește...”, nota Caragiale într un „Zig-zag”.2) Apoi, tot el în „O cronică de Crăciun”: „Și-afară-i grozav... și plouă și ninge, și pică și-ngheață”.3) La rîndul său, Bacovia consemna, copleșit, în „Moină”: „Și toamna, și iarna
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
se ivește fie în noiembrie, fie în decembrie: „E pe la Sfîntul Andrei, cap de iarnă, cînd plouă, ninge, îngheață, se topește...”, nota Caragiale într un „Zig-zag”.2) Apoi, tot el în „O cronică de Crăciun”: „Și-afară-i grozav... și plouă și ninge, și pică și-ngheață”.3) La rîndul său, Bacovia consemna, copleșit, în „Moină”: „Și toamna, și iarna/ Coboară-amîndouă;/ Și plouă, și ninge-/ Și ninge, și plouă”.4 ) Comun celor doi e, apoi, interesul pentru iarmaroc, un pretext (folosit și de
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
un „Zig-zag”.2) Apoi, tot el în „O cronică de Crăciun”: „Și-afară-i grozav... și plouă și ninge, și pică și-ngheață”.3) La rîndul său, Bacovia consemna, copleșit, în „Moină”: „Și toamna, și iarna/ Coboară-amîndouă;/ Și plouă, și ninge-/ Și ninge, și plouă”.4 ) Comun celor doi e, apoi, interesul pentru iarmaroc, un pretext (folosit și de Verlaine și Cehov) pentru a înfățișa un crîmpei din haosul uman, carnavalul, atmosfera confuză, veselia exuberantă și, fatalmente, căderea în monotonie. In „Moșii”, Caragiale
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
multe căruțe cu motor, ceea ce ne arată să sunt oameni bogați... Socialism... cluburi... pace... liniște...”10) Pentru a nu ne deruta, aceste rînduri din „Dintr-un text comun” trebuie citite împreună cu poemul „De iarnă” (în ecouri bocitoare) sau cu „Și ninge”. Un ironist tutelat de un sentimental, autorul Scînteilor galbene și-a exprimat nu o dată inaderența la timpul său. Ce altceva decît ironii la adresa demagogiei de atunci (similară cu cea de azi) sînt aceste versuri: „Vor fi acum de toate cum
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
lectura actorilor Jules Cazaban, Ion Manolescu, Ion Caramitru, Irina Răchițeanu-Șirianu, Silviu Stănculescu, Leopoldina Bălănuță, două în lectura lui Gabriel G. Bacovia și, respectiv, a Agathei Grigorescu-Bacovia. între cele 19 citite de autor figurează Lacustră, Decembre, Amurg violet, Plumb de iarnă (Ninge secular, tăcere, pare a fi bine), Poemă finală. Lectura lui Bacovia se menține, dacă pot spune așa, la un „grad zero”, care exclude postùrile și efectele interpretative. Amprenta vocii sale - în care se disting oboseală, tristețe, scepticism - se suprapune perfect
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
toate se pot cumpăra cu bani”. Sensibil la aspectele etice, Bacovia a reținut din palpitanta istorie a numidianului vorbele sale amare și, într-un fel, profetice: „Urbem venalem...” 182 Constantin Călin Al doilea citat, „ca și pe acea stradă lăturalnică, ninge”, e, în fapt, un autocitat. Reia, rezumînd-o, această frază existentă în fragmentul precedent: „O după-amiază de iarnă, care trecea tăcută, într-o stradă lăturalnică”. Al treilea, menit să ateste prezența în memorie a unor vechi „pasiuni amoroase”, „Vîntul tremură-n
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
despre altele”, Un interviu luat de Eugen Jebeleanu, în Opere, p. 448. 2. Opere, 2, ESPLA, 1960, p. 302. 3. Loc. cit., p. 245. 4. Opere, p. 23. Firești și deci ușor de memorat, versurile ,,Și plouă, și ninge-/ Și ninge, și plouă” au fost folosite ca titlu al unui articol despre poet, de Horia Roman (,,Adevărul”, 51, nr. 16, 12 februarie 1937, p. 1). Iar V. Copilu Cheatră le-a inserat într-o ,,Bacoviană” publicată în ,,Claviaturi”, 2, nr. 4
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
inactiv. Atît la Bacău cît și la București, cei în mijlocul cărora trăiește sînt, în cea mai mare parte, oameni simpli, lucrători manuali cu program fix. Plecările și întoarcerile lor îl fac să se gîndească nu o dată la situația sa nefirească: „Ninge, bolnav stau în casă/ Și fabricile semnalează în zori, amiază și noaptea/ Că nu mai pot munci...”, adică nu mai poate merge, ca ei, la serviciu. Bacovia nu spune (ar suna demagogic), dar înțelege că munca înseamnă tinerețe, sănătate, normalitate
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Bacovia”. Am pierdut un drept de autor, în schimb am dat peste o problemă pe care nu mi-o pusesem: de cîte ori și sub ce feluri a fost văzut Bacovia ca fiind „mare”? Un vers din „Plumb de iarnă” (Ning la cinematografe grave drame sociale) revelă faptul că Bacovia cunoștea o parte din realizările celei mai populare arte a secolului XX. Nu e primul și nici cel mai pasionat dintre scriitorii romîni care o frecventează. „Plumb de iarnă” a fost
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
constituia, îndeosebi pentru tineri, o atracție irezistibilă și un loc de evadare. „Am văzut două filme - notează eleva Jeni Acterian în Jurnalul său. Asta e singura mea satisfacție. Cinematograful!” Dar sînt zile în care vede și cîte patru! în versul „Ning la cinematografe grave drame sociale”, Bacovia se referă și la repertoriul la care el era sensibil. Formula prin care-l definește nu-i însă o creație a sa. Era prezentă în limbajul cronicarilor de teatru și de film. „Onoarea [de
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
sau putem deveni nu atît prin circumstanțe, cît prin experiențe. Ca să simți ca Bacovia, trebuie să trăiești ca Bacovia. Formula „e ca-n Bacovia”, folosită și în discuțiile obișnuite, atestă că poetul a devenit o referință. „Plouă ca-n Bacovia”, „Ninge ca-n Bacovia”, „E trist și pustiu ca-n Bacovia” etc. Dar nu numai în natură găsim întîmplări care îl confirmă, ci și în societate: „Greve, sînge, nebunie” etc. Toate aceste constatări echivalează cu niște superlative critice, căci scriitorii care
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
neologistic. Ceea ce-i surprinzător în ediția bibliofilă a Stanțelor burgheze nu ține de materia volumului respectiv, ci de „poemele în oglindă”, de paginile cu desene și cu versuri aruncate „la inspirație”. Unul dintre acestea l-a entuziasmat pe Ovidiu Genaru: „Ninge ca în Petersburg”. „Auzi, bătrîne, mi l-a repetat el: «Ninge ca în Petersburg»!” M-am arătat mai rezervat pentru că mie îmi sună déjà lu. Ceva similar se găsește în Topîrceanu: „Plouă ca-n Parisul lui Verlaine...” Sau la I.
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]