7,150 matches
-
crede în vise ? În sala de spectacole pot exista două soiuri de singurătăți : a celor care joacă și a celor care nu - i ascultă. Uneori, tristețea se prelinge din fericirile apuse. E îngrijorător să conviețuiești pașnic cu propria - ți conștiință. Nostalgia - această formă retro de evadare. În materie de imagine, suntem extremiști. Ne considerăm ori ultimii oameni, ori buricul pământului. Sufletul scrutează trupul cu aroganța eternității lui. Indignarea este întotdeauna mai colorată decât satisfacția. Înțelepții nu pot fi puși în situații
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
dar în datorie. Gardienii îi păzesc pe demnitari și pe infractori. Insomniile pot duce spre marea creație. Ori spre nevroză. Cărțile pot avea miros de fân proaspăt cosit. Sau de bălegar. Plictisit de capriciile inteligenței, omul modern începe să aibă nostalgia instinctelor. O carte valoroasă poate submina deliciile apatiei. Am nevoie de o pisică. Fiindcă prea multe răzătoare îmi flenduresc gândurile. Regimul alimentar sever te ajută să nu mori, dar nu să trăiești. Plăcerile se plătesc. Dar și absența lor e
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
și senzațiile. Poți avea auricule de tâlhar și ventricule de mucenic ? Invidia este poate cel mai grețos jeg al condiției umane. Bărbatul șiret își convinge soția că toate blănurile îngrașă. Dacă mergi la unele spectacole de teatru, nu mai ai nostalgia celor scrise pe garduri și prin WC - uri publice. De regulă, singura șansă în istorie a țărilor mici este obediența. Minciuna are multiple combinezoane lexicale. Înalță - te cât mai mult, ca dușmanii să fie obligați să scuipe în sus. Unii
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
înseamnă șansă, iar eșecul lui - ghinion. La orice nivel, superioritatea celorlalți este foarte greu de suportat. Revoluțiile îi găsesc pe oamenii cu o mare cantitate de ură nefolosită. Arma veleitarilor este tupeul. Depărtează-te de șarlatanii lăudați ! Cei care au nostalgia altor regnuri confundă bucuria cu plăcerea. Fără violență, omul actual s-ar simți probabil mutilat. La orice nivel, superioritatea celorlalți este foarte greu de suportat. Voluptatea ține mai ales de ingeniozitatea viciului. Întotdeauna, genele răului au fost mult mai penetrante
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
comite greșeli nepedepsite. Cei responsabili transformă viața din dar în datorie. Insomniile pot duce spre marea creație. Ori spre nevroză. Cărțile pot avea miros de fân proaspăt cosit sau de bălegar. Plictisit de capriciile inteligenței, omul modern începe să aibă nostalgia instinctelor. O carte valoroasa poate submina deliciile apatiei. Am nevoie de o pisică, fiindcă prea multe rozătoare îmi flenduresc gândurile. Trăim din neliniști și extaze. Bețivii și nebunii sunt mari rezervoare de adevăr. Nu este totuși prea rău dacă pierzi
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
de fum, direcția nu are nici o importanță. Admirația dar și invidia sunt bune pentru a menține talentul în starea de funcționare. Durerea este mută, bucuria - flecară. Kafka - un mesia pe dos, a strâmbat lumea și a plecat. Solitarii suferă de nostalgia solidarității. În Rai mărul era prohibit. Nouă ni-l bagă insistent medicii pe gât. Ne lipsește certitudinea cu care nebunii se declară sănătoși. Cârpesc unii absolutul marilor pasiuni cu indigeste relativizării. Nu te bucuri de milioanele muncite, cât de firfiricii
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
crede în vise? În sala de spectacole pot exista două soiuri de singurătăți: a celor care joacă și a celor care nu-i ascultă. Uneori tristețea se prelinge din fericirile opuse. E îngrijorător să conviețuiești pașnic cu propria-ți conștiință. Nostalgia această formă retro de evadare. În materie de imagine suntem extremiști, ne considerăm ori ultimii oameni, ori buricul pământului. Sufletul scrutează trupul cu aroganța eternității lui. Indignarea este întotdeauna mai colorată decât satisfacția. Înțelepții nu pot fi puși în situații
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
marilor proiecte. Sunt viu. Deși nu am pentru aceasta nici un alibi. Nenorocirea poate fi un test de rezistență. Salvarea noastră rămâne cosmosul. Numai de acolo. Pământul se vede frumos. Mama această poarta mirifică prin care ne desprindem din neant. Am nostalgia bucuriei generate de lumina marilor începuturi. Sublimul e un pisc în care nu ai cum să te odihnești. De înlănțuirea cosmică nu scapă nici trupul. Se contopește cu pământul care strălucește ca o stea. Viața poate fi o banală comparație
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
critica nu poate fi decât aer sub aripă, sau plumb. Privirea aruncă primele ancore spre semeni. Când e sacru, focul nu are fumuri.. Avem straturi de scepticism. Dar și pete de speranță. După comunism, oamenii speră să vină consumismul. Am nostalgia bucuriei generate de lumina marilor începuturi. Protestul din priviri este cel mai expresiv. Și nici nu poate fi inculpat penal. Reușita unei călătorii deprinde de bagajul spiritual cu care plecăm. Ca orice balanță, și cea a justiției are o oarecare
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
a povestirii, ce poartă cu dânsa o moștenire valoroasă, echivalentă cu munca de multe decenii a culegătorilor noștri de înțelepciuni din averea verbală a populațiilor trăitoare pe aceste meleaguri. Trimiterile retro ce-i trec prin minte Mașei, încep să sădească nostalgie în sufletul lectorului, unde subiectul romanului capătă noi dimensiuni. Nu trebuie să vă creați complexe asupra solidei construcții romanești. Finalul, probabil proiectat de la început în mintea autorului, va trebui fie să-l lase în „coadă de pește” - la libera apreciere
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93033]
-
inimă și oftează prelung. He-hei! De când n-am mai auzit eu cum crește iarba, vere! Uite-te că astăzi e din nou lumină și pe ulița mea... Adică pe ulița noastră, dragule. Iartă și tu un “bătrân” putred de atâta nostalgie. Iertat să fii, fiindcă și eu sufăr de aceeași boală . De fapt, tot zbuciumul nostru de până astăzi nu are altă pricină decât nostalgia după vremurile acelea care au trecut, dar s-au adunat ca niște frunze formând adevărate zăpoare
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
pe ulița mea... Adică pe ulița noastră, dragule. Iartă și tu un “bătrân” putred de atâta nostalgie. Iertat să fii, fiindcă și eu sufăr de aceeași boală . De fapt, tot zbuciumul nostru de până astăzi nu are altă pricină decât nostalgia după vremurile acelea care au trecut, dar s-au adunat ca niște frunze formând adevărate zăpoare de-a lungul istoriei... Și un om ca distinsul domn profesor universitar Ioan Caproșu a strâns în tomuri tot ce a putut găsi, iar
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
1998. PROZĂ: Desant '83 (volum colectiv), Cartea Românească, 1983; Visul, Cartea Românească, 1989 - Premiul Academiei Române pe 1989 (tradusă în franceză și spaniolă și nominalizată în Franța pentru Premiul Medicis, Premiul pentru cea mai bună carte străină și Premiul Uniunii Latine); Nostalgia, ediția integrală a cărții Visul, Humanitas, 1993,1997, 2002; Travesti, Humanitas, 1994 - Premiul Uniunii Scriitorilor și Premiul ASPRO pe 1994 (tradusă în franceză și olandeză); Orbitor, voi. I {Aripa stingă), Humanitas, 1996, Premiul ASPRO pe 1996. ESEU: Visul chimeric (subteranele
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
nevoie de biografii? / 95 • Fapte / 100 • "Acesta nu e un suprarealist" / 106 • Doinaș melancolicul / 110 • Ultimul mare modernist / 114 • La aniversară... / 120 • Marele Mircea / 125 • Doi dintre noi / 129 • Florin Iaru / 134 • "L-am cunoscut, Hora tio..." / 140 • Plictis și nostalgie / 145 • Romanian graffiti / 151 • Viața și opiniile lui Nea Gică frizerul / 155 • Domnului profesor, cu dragoste / 159 • O relansare? / 162 • Imperiul și anarhia / 166 • Despre violență / 170 • Viespea și reperele / 174 • Despre fascism, sine im et studio /177 • Un război
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
ridică, sub fustă, până la pielea subțire a coapsei interioare și mai sus, până la chiloțeii sub care se simt, aspre, granulele părului pubian, prin zăpada căzând tăcută în piețișoara triunghiulară, pustie, în lumina unui bec cu neon, prin bulevardul Kiseleff al nostalgiei, prin muzeul Antipa al antipatiei, prin Foișorul de Foc al răcelii, prin strada Uranus cu cerul plin de stele, abia în liceu triunghiul inițial se lărgise nesigur, pipăitor, șovăitor, ca o amibă sau ca o palmă cu degete senzitive, desfăcute
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
încă acea strângere de inimă și de testicule, acea stoarcere a glandelor interne și a glandei mai subtile care secretă Timpul, iar glandele din colțurile ochilor mei secretă serotonină. Așa că harta orașului meu e pistruiată cu bulboane și vârtejuri de nostalgie pură. Nu am observat niciodată alunițele de pe corpul mamei, dar cunosc în cele mai mici amănunte alunițele negre, cafenii și tulbure-translucide de pe corpul primei fete pe care am mîngîiat-o goală, iar stropii de nostalgie de pe fața Bucureștiului, locurile în care
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
pistruiată cu bulboane și vârtejuri de nostalgie pură. Nu am observat niciodată alunițele de pe corpul mamei, dar cunosc în cele mai mici amănunte alunițele negre, cafenii și tulbure-translucide de pe corpul primei fete pe care am mîngîiat-o goală, iar stropii de nostalgie de pe fața Bucureștiului, locurile în care ne-am oprit, ne-am sărutat și ne-am ținut în brațe, în care am trăncănit, în care am băut și în care ne-am spus cuvinte îngrozitoare, corespund punct cu punct cu alunițele
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
vastă sală de 23 conferințe, pustie, cu o masă lungă, scaune și broșuri înălțate până la tavan, de-a lungul pereților... în brațele mamei, pluteam la o înălțime amețitoare deasupra străzii, în drum spre alimentara. în toată perioada cât am scris "Nostalgia" am încercat din răsputeri să-mi amintesc cât mai mult din primii ani de copilărie. O fascinație puternică mă împingea să umblu dimineți în șir pe trasee pe care nu le mai străbătusem de două decenii: am mers să văd
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
dacă s-ar mai putea. încetarea, în '90, a ședințelor acestui cenaclu a fost pentru mine un șoc, o ieșire din ritual ireparabilă. Dacă m-am apucat mai târziu să conduc și eu un cenaclu a fost mai ales din nostalgie, ca să văd, ca filozoful danez, dacă întoarcerea este posibilă. Și n-a fost, 121 oricât am încercat să pastișez acea atmosferă. Atmosfera o fac oamenii și, lăsând la o parte faptul că eu nu eram nicidecum Crohmălniceanu, nici nu s-
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
spunea pe olandeză) făcea zilnic două ore de conversație în românește și le ciufulea destul de rău dacă le auzea vorbind între ele flamanda, pe care o ura. Fetele sufereau, însetate de integrare, ca orice copii strămutați în alt climat. Toate nostalgiile acelui bărbat "ca bradul", uneori violent și brutal, alteori straniu de delicat, mergeau către România, către prietenii lăsați acolo, către Portița, unde mergea la mare în fiecare an. Regreta enorm slujba lui de la "Cartea romînească", unde trăise într-un mediu
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
un poet, discret și delicat, și un adevărat sufletist. N-am să pot uita vreodată dimineața aceea, care, deși atunci mi s-a părut o halucinație, azi o trec printre cele mai reale lucruri petrecute în viata mea. Plictis și nostalgie Golul existențial, golul de informație și de semnificație, inutilitatea mișcării și a gândirii, dispariția oricărui orizont de așteptare, hașurarea până la ștergere a eului prezent și oroarea de viitor definesc primul nivel al poeziei Simonei Popescu. Scepticismul până la nihilism prezent aici
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
făcând din prima carte apărută după revoluție ultima carte a epocii băltirii și cel mai autentic document despre ea pe care-l cunosc. Ochiu-nchis afară se deșteaptă însă înăuntru. Căci plictisul are un revers fără de care nu poate fi conceput: nostalgia. Deprivarea senzorială duce la revenirea eidetică, imperioasă, a amintirii. Depuse strat peste strat, imaginile străvezii ale plictiselii se îngroașă, golurile suprapuse la nesfârșit încep să sune deodată a plin și în centrul 146 sufletului, în zona dureroasă și amețitoare a
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
de hârtie cade în bot, peștișorul se rotește la nesfârșit în apa murdară din bol; poemele celelalte, pe care le voi vizita de la sfârșit spre început, regresând în carte pe urmele plonjonului în amintire al poetei, au voluptatea sfî-șietoare a nostalgiei. Cioburi de amintiri, nearanjate, fără o semnificație căutată, dar care pentru cel care le simte au semnificația unei emoții endogene asociate, uneori disproporționată, așa cum lucruri văzute în vis nu justifică spaima sau fericirea intensă care le însoțesc. Fragmente și ciorne
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
este o carte umană, de "poezie-poezie", sensibilă și amuzantă, care poate fi citită de oricine, de la un copil la un cititor rafinat. Plăcerea lecturii o egalează aici pe cea din vechile volume optzeciste, pe care le mai deschid uneori cu nostalgie, suflând colbul de pe ele. Domnului profesor, cu dragoste Nu sîntem un neam fără mari valori. între țările Orientului - fiindcă, dacă apartenența noastră la Europa mai suportă discuții, orientali sîntem cu asupra de măsură - sîntem renumiți însă prin totala nepăsare pe
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
urechi de auzit, preferăm să ne încredem în repere. Cu toții trăim utopia unei lumi statice, fericite în încremenirea ei, apărată de haos și fluctuații de bastioanele stelelor fixe ale certitudinilor. "Ce bine e să ai certitudini", scria Kafka, exprimând astfel nostalgia noastră, a tuturor, după o lume sigură și liniștită. Jaloanele * Richard Dawkins, "Un râu pornit din Eden", Ed. Humanitas, 1995. 174 noastre arată nu numai întinderea, dar și fermitatea lumii noastre. Ele sânt pe de altă parte, simboluri ale lumii
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]