13,698 matches
-
Dintre toți, avea cinci la număr, cel mai mult îl iubea pe Ionuț, era departe și îi duceau mereu dorul. - Bunicule, plecăm la bunica Ioana! Sărea într-un picior de bucurie, iar lui Gheorghe îi căzu, fără voie, lacrimi pe obraz. Ce va face fără el, cu cine va mai sporovăi și cine îl va mai întreba ce și cum la toate! Tot sărind într-un picior și zburdând de bucuria plecării, Ionuț își strângea, în rucsăcelul primit de la mătușica Angela
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1945 din 28 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378307_a_379636]
-
de optimism. În cadență, parcă citindu-i gândurile, cântecul roților de tren ii răspundea ambiguu...te duc, te- aduc...te duc...te-aduc!!! Se trezi din acest noian de gânduri doar când simți mânuța caldă a lui Ionuț mângâindu-i obrazul și întrebând-o cu glăsciorul lui subțirel: - Mami, mai este mult până ajungem la bunica, mai mult decât degetele mele de la mână? Și își desfăcu pălmuțele și începu sa numere...1,2,3, cred că vine 5 ,7 ,8, 10
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1947 din 30 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378309_a_379638]
-
copleșea, auzea ca prin vis glasuri, iar printre ele plânsul disperat a lui Ionuț care repeta printre sughițuri: -Mami, eu te iubesc, să nu mă lași singurel, să nu mori! o mângâia și suspina. O lacrimă i se prelinse pe obraz, era neputincioasă, nu putea să îl ia în brațe și să-l liniștească.” Oare ce s-a întâmplat?”, își frământa mintea încețoșată, dar i se derulau doar frânturi, cărora nu le putea da de capăt. Salvarea veni destul de rapid și
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1947 din 30 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378309_a_379638]
-
această toamnă când tot aurul pământului mi s-a așternut în ceardacul casei unde mă aștepta mama cu ușa deschisă și de unde ieșeau arome de mere struguri pâine... și palmele care mi-au cuprins fața și sărutul acela prelung pe obraji mi-au revărsat șuvoi de căldură dar și de lacrimi când am auzit-o , badaprosti că am ajuns să te mai văd!” amintirile ... Citește mai mult Niciodată n-am fost mai bogatăca în această toamnăcând tot aurul pământuluimi s-a
ELENA SPIRIDON [Corola-blog/BlogPost/378269_a_379598]
-
și cu forme armonioase. Ochii, doi tăciuni aprinși, și jucăuși, îi luminau fața, iar un zâmbet șăgalnic ascundea dorințe și promisiuni nespuse, pline de mistere. Emoția revederii fostului coleg de liceu, pe care-l iubise pătimaș în adolescență, îi înroșise obrazul. Capotul de mătase roz, mulat pe trupul tânăr, nu reușea să ascundă jocul agitat al sânilor și nici zvâcnetul coapselor, parcă electrizate de prezența acestui idol al tinereții ei. Zamfirescu a -ncremenit și el la vederea trupului senzual, plin de
ROMANUL TRANDAFIRUL SIRENEI-EPISODUL 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1751 din 17 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378342_a_379671]
-
Ilie Lutia s. a.), iar în bancă ședea cu Arthur Hyneck din Botoșani, mai tarziu doctor. Micul Eminovici se înfățișa colegilor săi că un băiețel mărunt și îndesat, foarte curățel, părul mare dat peste ceafa, fruntea lata și ochii mari, umerii obrajilor puțin ieșiți în afară. Cât despre școală, disciplina era foarte serioasă. Elevii n-aveau voie să umble prin cafenele și restaurante, să fumeze sau să poarte bastonașe și erau pedepsiți când nu mergeau la biserică. Profesorii erau bine pregătiți. Mișcările
EMINESCU ŞCOLAR LA CERNĂUŢI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378297_a_379626]
-
spinare, mă cheamă printre fulgii albi și pufoși mă minte că toți am rămas frumoși și timpul care-n goană trece nu-și pune pe noi mâna lui rece... Doar oglindă acunsă printre clipe încească prin semne să-nfiripe, mesajul obrajilor fără culoare lăsat de timpul care nici când nu moare și trece adunând anii în pripă chiar dacă sufletul în zadar țipă... Șaizeci de anotimpuri am adunat, povești cu primăvar-am depănat vara m-a-mbrăcat cu căldură ș- am uitat a timpului măsură
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
mai pune un an în spinare,mă cheamă printre fulgii albi și pufoșimă minte că toți am rămas frumoșiși timpul care-n goană trecenu-și pune pe noi mâna lui rece...Doar oglindă acunsă printre clipeîncească prin semne să-nfiripe,mesajul obrajilor fără culoarelăsat de timpul care nici când nu moareși trece adunând anii în pripăchiar dacă sufletul în zadar țipă...Șaizeci de anotimpuri am adunat,povești cu primăvar-am depănatvara m-a-mbrăcat cu căldurăș- am uitat a timpului măsură,a venit apoi toamna
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
POEZIA?, de Mariana Ciurezu , publicat în Ediția nr. 1982 din 04 iunie 2016. Ce este poezia? Poezia-i freamătul de-o clipă a cuvântului sublim E o unduire de gând atunci, când vise ușor rostogolim, E lacrima care curge pe obrazul brazdat de durere Sau poate-i clipa vrăjită, îmbrăcată cu multă tăcere ... Poezie sunt cuvintele noastre , când dragoste dăruim Atunci când pe treptele nevăzute ale timpului suim, Sunt șoaptele vântului care rătăcește prin lume hoinar Și n-are habar de cuvintele
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
privim afară, Să vedem cum natura ne învăluie cu multă frumusețe ... Citește mai mult Ce este poezia?Poezia-i freamătul de-o clipă a cuvântului sublimE o unduire de gând atunci, când vise ușor rostogolim,E lacrima care curge pe obrazul brazdat de durereSau poate-i clipa vrăjită, îmbrăcată cu multă tăcere ...Poezie sunt cuvintele noastre , când dragoste dăruimAtunci când pe treptele nevăzute ale timpului suim,Sunt șoaptele vântului care rătăcește prin lume hoinarși n-are habar de cuvintele înșiruite-n
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
înverzit de-atâta soare doar noaptea cerne brumă peste zare ș-omoară florile născute din uitare... Petale veștede s-așterm pe gânduri împrăștiind miros ciudat de aburi, de parcă fierbe undeva-n adâncuri întreaga zare adunată-n plânsuri... Și lacrimi curg pe obrazul de lunimă pe care ploaia-l mîngâie ș-alină, picături dansează precum o balerină cu rochia lungă din crinolină. Pe câmpul albăstrit de tămâioare lacrimile ploii valseaz-amăgitoare, și nu mai știi de mâine va fi soare sau ploaia a devenit
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
de tămâioarepe câmpul înverzit de-atâta soaredoar noaptea cerne brumă peste zareș-omoară florile născute din uitare...Petale veștede s-așterm pe gânduri împrăștiind miros ciudat de aburi,de parcă fierbe undeva-n adâncuri întreaga zare adunată-n plânsuri...Și lacrimi curg pe obrazul de lunimăpe care ploaia-l mîngâie ș-alină,picături dansează precum o balerinăcu rochia lungă din crinolină.Pe câmpul albăstrit de tămâioarelacrimile ploii valseaz-amăgitoare,și nu mai știi de mâine va fi soaresau ploaia a devenit atotstăpânitoare...,← Noaptea... XVIII. NOAPTEA
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
vis și plăcere...... XXIX. TOAMNA MEA..., de Mariana Ciurezu , publicat în Ediția nr. 683 din 13 noiembrie 2012. Săruta-mă toamnă ! Sărută-mă toamnă cu adieri de vânt și cu șoapte risipite din al tău cuvânt, lacrima ploii așeaz-o pe obraz ușor să mângâie al gândurilor firișor, iar din frunzele despletite de zare dăruiește-mi te rog vrăjită cărare. Sărutul tău, atingere de-o clipă binecuvântează a timpului aripă, care-n drumul lui spre neștiute zări duce a sufletului tainice chemări
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
când valuri se sparg învăluind în picături și vis și durere ascunse-n adâncuri. Toamna iubirii... Citește mai mult Săruta-mă toamnă !Sărută-mă toamnă cu adieri de vântși cu șoapte risipite din al tău cuvânt,lacrima ploii așeaz-o pe obraz ușorsă mângâie al gândurilor firișor,iar din frunzele despletite de zaredăruiește-mi te rog vrăjită cărare.Sărutul tău, atingere de-o clipă binecuvântează a timpului aripă,care-n drumul lui spre neștiute zăriduce a sufletului tainice chemări ,și-mpraștie dorințe și doruri
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
pusul răzoarelor țin să mă ocup eu. - Bine, atunci fă cum dorești. Acum mă ocup de stropit piersicii și merii că s-ar putea să se strice vremea. Așa zicea Busu ieri la previziunile meteo. Zicând acestea o sărută pe obraz, apoi își puse șapca pe cap și ieși. Florica termină devreme pregătirile pentru pomană. Aprinse o lumânare și o puse într-un vas cu mălai să absoarbă ceara ce picura, luă vasul de tămâiat în care puse câțiva tăciuni aprinși
ÎN AMINTIREA CELOR PLECAȚI DINCOLO DE ALBASTRU de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1946 din 29 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378381_a_379710]
-
unele sate din jud. Dolj, porcii se taie de cu noapte, așa că până la ziuă, totul să fie gata. Când înjunghie porcul, cel care-l taie, ca și cei dimprejur, își fac cruce cu sânge, ca să fie sănătoși și roșii în obraz peste an, zicând: “La anul și la mulți ani cu sănătate!”. În zona de sud-est a țării, după ce-i taie picioarele, și i le așează pe pântece, i se face porcului la ceafă, în dreptul șirei spinării, o tăietură în formă
IGNATUL – DE LA MIT LA SINCRETISM RELIGIOS de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1810 din 15 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378421_a_379750]
-
Acasa > Poezie > Familie > PUII Autor: Dorel Dănoiu Publicat în: Ediția nr. 1808 din 13 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului PUII de Dorel Dănoiu, O picătură care geme prelinsă alene, pe obraz. Privirea tristă-n lung de vreme cu amintiri te ține treaz Iar gândul a înfipt în minte! o obsesivă întrebare : Ce vină are un părinte când puii vor din cuib să zboare ?! Îi crești,îi ocrotești și iată că au
PUII de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 1808 din 13 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378436_a_379765]
-
mine? Oare mâine ce m-așteaptă? Simt o dulce amețeală și mai simt că mă înalț Către zarea cristalină, tot mai sus... într-o vâltoare. Otrava iubirii dulci, acum am gustat, se pare... Este dulce dar și-amară... Lacrimi pe obraz s-arată, însă nu știu de ce vin... Navighez acum prin ele. Oftez dor și plâng... suspine! Te-am ascuns adânc în suflet Te respir numai pe tine! Dragostea este o boală care însă nu omoară... Ci doar chinuie încet; când
UNDE-I SOARE E ȘI-O UMBRĂ... de DOINA THEISS în ediţia nr. 1808 din 13 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378438_a_379767]
-
un fel sau altul, nu-și mai căuta nici gesturile, nici cuvintele, fu așa cum îi veni să fie. Își lăsă capul pe pieptul lui. - Mi-a fost dor de tine, dragul meu! Îi simți pe umeri mâna mângâindu-i părul, obrazul, apoi buzele sărutându-i ochii umezi și-i auzi glasul duios, vorbindu-i ca unui copil.. - Și mie mi-a fost enorm de dor de tine, scumpa mea! Rămaseră multă vreme înlănțuiți, simțindu-și inimile care băteau mai-mai să le
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378429_a_379758]
-
gânditor cafeluța făcută de Ana, asistenta șefă. Era tare, numai bună să-l remonteze după o așa noapte de coșmar. Să-și termine vizita la saloane și toată ziua va fi liber. Ușa se deschise brusc și Ionuț apăru cu obrajii îmbujorați și cu bereta de marinar căzută șmecherește pe o parte,zâmbind fericit. - Bună dimineața! Știam eu că nu pleci fără mine! - Bună dimineața, voinicule! Păi unde să plec fără tine? se făcu Gabi neștiutor. - Cum unde, la saloane, la
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378430_a_379759]
-
vremuri noi, cu vechile furtuni și mai vechile ploi. • Nu conteaă cine ești, ci câte femei au trecut prin patul tău. • Multă, puțină, dragostea te face țicnit. • Foamea de bani întrece de câteva ori foamea de mâncare. • Măsoară-ți grosimea obrazului, dar și lungimea nasului. • Manierele sunt bune la orice reuniune. • Păsările zboră fără pilot și nici una nu cade-n bot. • Există o zi a îndrăgostiților. Oare ce fac oamenii în restul timpului? • Nici un ou nu s-a luat de vreun
GÂNDURI REBELE (24) – AFORISME (7) de HARRY ROSS în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378484_a_379813]
-
de a se muta pe lună. Ha, ha! E o glumă bună! Dacă iubirea ar fi din gumă, amorezii ar sta mereu împreună. Doctorul umblă din boală în boală plus ce-i mai pică și-n poală! • Lumea își îngrijește obrazul, dar caracterul ba. ------------------ Harry ROSS 22 aprilie 2016 Israel Referință Bibliografică: Harry ROSS - GÂNDURI REBELE (24) - AFORISME (7) / Harry Ross : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1939, Anul VI, 22 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Harry Ross : Toate
GÂNDURI REBELE (24) – AFORISME (7) de HARRY ROSS în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378484_a_379813]
-
îndesându-i-o până în gât lui Suciu. După care ceru briceagul și comisarul il dădu de jos. Tăie o bucată de bandă adezivă și i-o puse pe gură, exact cum făcuse el și oamenii lui cu ea. Suciu avea obrajii și ochii vineți. Din nas începuse să-i curgă sângele. Gemea și mișca din cap. - Așa să te găsească oamenii tăi, Suciule! Până dimineață să stai așa, cum aveai tu de gând să mă ții pe mine aici, ai auzit
RĂPIREA (7) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1842 din 16 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378447_a_379776]
-
fi văzut numai! Chiar dacă partea proastă este că eu eram cel înșelat, mă bucur din suflet că te-am găsit și că ești bine. Hai, duceți-vă acasă acum. Cuprinzându-i pe amândoi în brațele lui mari, îi sărută pe obraji. După aceea îi împinse cu blândețe în scară. Ei îl ascultară, dar când se întoarse cu spatele, întoarseră și ei privirea după el, urmărindu-l cum se urcă în mașina de Poliție și pleacă. Doamna Mariana și domnul Tică urcară
RĂPIREA (7) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1842 din 16 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378447_a_379776]
-
îndepărtă dispărând după cotitura stâncilor strigându-i din goana calului: - Pe curând, regina vieții mele! Ne vom reîntâlni negreșit și vei deveni soția mea! Tânăra Shokuktany îl privea pierdută și lacrimi îi perlară genele lungi mătăsoase, prelingându-i-se pe obraji. Șopti mai mult pentru sine, căci prințul Tolui de acum era departe, dispăruse din vedere împreună cu șoimul său alb și cu prada, ducând cu sine inima prințesei. ,, De acum înainte, eu voi fi condamnată în veci la suferință, stăpânul inimii
VIS ALB de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1961 din 14 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378473_a_379802]