6,174 matches
-
în urma unor accidente și li se organizaseră înmormîntări. Extravaganța și misterul de roman-foileton ale acestor misiuni, puterea absolută pe care o dobândeau asupra celor care executau concret ororile: doctori, milițieni, muncitori și preoți, ca și faptul că erau tot mai onorați de aparatul de partid și de stat (la ședințele lor de partid asistau din când în când chiar membri din Biroul Politic Executiv) provocară modificări profunde în psihologia ofițerilor de securitate. Majoritatea aparțineau unei generații noi, care copilărise în timpul războiului
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pentru care e celebru în toată lumea sub numele de Omul Șarpe! Rugăm orchestra să rămână mută iar pe spectatori să se abțină de la aplauze și de la orice alt zgomot, căci marele maestru își performează numărul cufundat într-o transă adâncă. Onorat public... din India misterioasă... Omul Șarpe!! Lumina scăzu încet, până ce o mare umbră coborî peste sală. Trecură vreo zece secunde până tăcerea deveni și ea deplină. Bărbatul înainta spre centrul arenei, în beznă absolută, se opri după cei cincisprezece pași
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
dau seama ce anume. Ca și cum nici nu i-ar fi ascultat, Vassur ceru răstit: ― Doresc să știu care este poziția oficială a Abației în privința cererii Maiestății Sale Imperiale! Ridicând toiagul ca pe un sceptru, Abatele rosti solemn: ― Înainte de a ne onora obligațiile, trebuie să te previn că Ucenicia se dobândește abia după un studiu smerit și îndelungat al învățăturilor Sfântului Augustin cel Nou. Dar chiar și această trudnică muncă nu poate începe înainte ca frații-ostași să se lămurească dacă ești capabil
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
familia ta vă bucurați de sănătate și speră să te întâlnească în curând. Alpinianus i se alătură călare, invitându-l, cu o mișcare elegantă a mâinii, să-l însoțească la Pretoriu. Părea încordat și îngrijorat. — Prietenia lui Flavius Etius mă onorează. Trebuie, totuși, să-ți spun - observă, în vreme ce escorta sa se alătura escortei romanului - că până acum câteva zile speram să-l întâlnesc personal. Chiar și Gundovek conta pe sosirea sa aici, în fruntea unei armate. Când trimișii imperiali au ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
le iubea să trăiască în bunăstare, ca să nu spunem în opulență. Moderat la mâncare și băutură, se îmbrăca simplu - cel mai adesea în alb - și nimeni nu-l văzuse vreodată purtând podoabe de aur. Puțini erau aleșii pe care îi onora cu prietenia sa: mai întâi de toate, bătrânul Utrigúr, care fusese înainte prietenul de încredere și cel dintâi consilier îadică Onegesiusă al marelui Rua, unchiul său. Apoi Edec, comandant al scirilor, care, însoțit de sfetnicul său Oreste - roman pe jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
a devenit fiul lui. Balamber își simți inima umplându-se de mândrie. O laudă ca aceea, înaintea căpeteniei unui popor aliat, reprezenta pentru el o mare onoare. Ducându-și mâna la piept, își plecă, în semn de închinăciune, capul. — Mă onorezi, Onegesius. Tu știi că nu cer altceva decât să te servesc și să fiu la înălțimea memoriei tatălui meu. Ardarich, care nu încetase nici o clipă să-l studieze cu ochii săi de acvilă, încuviință grav: — Dușmanul era foarte numeros și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
uităm - de dimineață până seara - la televizor. Numai că, iată, și acest lucru a ajuns să aibă un preț pe care n-o să mai avem cu ce să-l plătim. Adevărurile scoase la iveală când nu mai folosește nimănui nu onorează însă televiziunea, așa cum îi place ei să creadă. Ca atare, prețurile lor nu trebuie să fie nici ele onorate de noi, de telespectatori. Chiar dacă stăm încă o dată și încă o dată înmărmuriți în fața micului ecran ca să vedem altfel și altfel tot
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
pe care n-o să mai avem cu ce să-l plătim. Adevărurile scoase la iveală când nu mai folosește nimănui nu onorează însă televiziunea, așa cum îi place ei să creadă. Ca atare, prețurile lor nu trebuie să fie nici ele onorate de noi, de telespectatori. Chiar dacă stăm încă o dată și încă o dată înmărmuriți în fața micului ecran ca să vedem altfel și altfel tot ce am mai văzut cândva. Ideea conducerii Radioteleviziunii de a-și scoate toate pagubele printr-o taxă pe familie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
dar, dacă marele poet ar coborî printre noi, nu s-ar fi sfii să-l rușineze, întrebându-l de ce nu-și vede de treaba lui și își pierde vremea scriind articole pentru ziar. Oricum, îngrijorarea criticului pentru soarta culturii îl onorează și argumentul că ea s-ar afla în criză fiindcă nu ar mai scrie Blandiana și nu aș mai scrie eu și nu ar mai scrie Breban m-ar fi putut onora și pe mine dacă s-ar fi întemeiat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
ziar. Oricum, îngrijorarea criticului pentru soarta culturii îl onorează și argumentul că ea s-ar afla în criză fiindcă nu ar mai scrie Blandiana și nu aș mai scrie eu și nu ar mai scrie Breban m-ar fi putut onora și pe mine dacă s-ar fi întemeiat pe date reale și l-aș fi găsit într-un text despre literatură bine argumentat, nu l-aș fi aflat ca pe o știre oarecare de la programul de actualități. Spun acest lucru
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
se face pe cont propriu, în sărăcie și în singurătate, Poetul nu trebuie tratat de persoanele oficiale ca și cum statul român i-ar fi acordat un avans regesc, iar el ar fi fugit cu sacul de aur fără să-și fi onorat obligațiile pe care le avea. Oricum, criza lui nu costă pe nimeni nimic, în vreme ce pe el îl costă imens. Despre boala sa sufletească nu se poate vorbi așa. Măcar fiindcă omul nu trăiește numai cu pâine, ci și cu Cuvântul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
avea o cădere. Ca după o moarte în familie. Dat fiind că foarte mulți oameni care au rezistat sub dictatură, ulterior au cedat la insistențele unor politruci de duzină și au participat la niște lupte de culise care nu-i onorează, cea mai mare grijă a mea de acum este să nu fac în libertate ce nu am acceptat să fac sub teroare. Fiindcă nimic nu mi se pare mai cumplit decât gândul că ai putea să fii un om mort
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
ca așa de veche, să mai [fi] bună la ceva... (ia pălăria i mantaua și-n ieșire vorbește cununei) Mai zică lumea că orce e vechi e netrebnic, pentru că ne cunoaște numai ca vechi, ca bătrâni...... Câteodată tot se mai onoră și bătrânețea și vechimea daca odată a plătit ceva... (iese șovaind ) Schimbare (Teatrul înfățișează o stradă. în dreapta spectatorilor o casă mare, scări la intrarea ei, deasupra ușei o lampă aprinsă cu inscripția "Astăzi spectacol"; într-o parte a ușei o
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
sigur de a nu fi el însuși răpit înainte de a-și fi atins scopul. Tot ce sporea momentan plăcerea și bucuria se privea de bun și folositor. Nici frica de zei, nici legile omenești nu erau vreo piedecă. Căci a onora sau nu pe zei le părea tot una, când pe toți fără deosebire [î]i vedeau devenind o jertfă a morții; iar în ceea ce privea crimele, nimeni nu credea a mai trăi până ce i s-ar hotărî pricina înaintea judecătorilor
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
în evidență odată cu dispariția mamei. Deveni un subiect care stârnea întrebări și neliniști pe care el însuși le evita. Tocmai absolvise școala cu chiu, cu vai, consilierul profesional îi recomandă o instrucție comercială, o propunere pe care fratele meu o onoră cu un zâmbet strâmb à la James Dean. Era sigur că știa exact ce ar fi vrut să devină, nimeni nu trebuia să-și facă griji pentru el, doar se hotărâse de mult, iar când bunicul, întrebă într-o duminică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
floarea cercetării într-o țară modernă care rămâne datoare predecesorilor ei“. Iar noi doi, niște băiețandri, stăteam în fața acelui domn sever care avusese prilejul să întâlnească atâtea celebrități ale istoriei universale. Ne-a înmânat o diplomă de merit, ne-a onorat cu o strângere de mână, am fost aplaudați, fețe surâzătoare ne priveau și dădeau aprobator din cap, iar eu am simțit o confirmare care m-a umplut de bucurie și mi-a dat încredere în forțele proprii; doar obținusem recunoașterea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
de la teatru câteva afișe cu semnătura lui Szajna, câteva fotografii făcute alături de el și sentimentul că sunt un om bogat, chiar dacă nu știu să mă folosesc de această imensă avere pe care o am: oamenii de teatru care mi-au onorat viața. Târziu, după ce aproape toată lumea plecase, Szajna și-a luat buchetul de flori, bastonul și pălăria pe care i le atribuisem ca trofeu pentru prezența la București, m-a îmbrățișat ca atunci la Cairo și mi-a șoptit: ― Mulțumesc. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
flori, iar pe chip zâmbete calde și pline de respect... În zidirea noii școli ședea întipărită gândirea și strădania îndelungată a bătrânului. Costăchel venise în chip de părinte, dar ei considerau prezența lui ca fiind oficială și voiau s-o onoreze ca atare. Bine ați venit și vă mulțumim pentru bunăvoință. Dumneavoastră, domnule învățător, sunteți ca un părinte pentru noi, iar domnul primar este cel care a pus mult suflet pentru ridicarea acestei școli. Sătenii, cu odraslele de mână, asistau la
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Paraschivescu. MRP a apărut imediat, În haină și cravată, Într-adevăr, cum cerea protocolul, declanșase deja scandalul, fără să țină seama de vârsta și morga chelnerului care Încerca să-l liniștească. „Haină și cravată? Da, dar nu pentru artiști... Artistul onorează localul! Poate veni aici Îmbrăcat oricum. Și În pielea goală. Vă face cinste. Rușine! Domnul este artist și invitatul meu!” La apariția volumului meu de debut, În 1969, prefațatorul s-a angajat, În România literară, Într-o polemică pătimașă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
profan, În actele umane diurne și nocturne, publice sau intime și, nu În ultimul rând, În... practica scrisului și experiența lecturii. Cine a stat În preajma lui Raicu a simțit, fără Îndoială, această aură cvasimistică a atenției, a concentrării cu care onorează ordinarul și extraordinarul deopotrivă și care marchează și fascinația scrisului său. Câtă literatură atâta viață și invers și În multe alte, dacă nu cumva În toate asocierile-disocierile posibile. Despre vastele deschideri ale posibilului și ale incertitudinii este, până la urmă, vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Radu Petrescu nu a apărut Însă la masa noastră, a „tinerilor”, prezidată de veșnic tânărul MRP. Se refugiase, se pare, Între confrați mai vârstnici, pe care Îi cunoștea. Absența sa mi-a reorientat atenția spre cele două vedete care ne onorau, Lucian Pintilie și Adrian Păunescu, și, mai ales, spre tânărul Însoțitor al acestuia din urmă, poet frumușel și tăcut, În care nu aveam cum bănui mocnitele frustrări fără leac ale unui viitor disident vanitos și irascibil. În anii următori, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
ș4ț București 18 aprilie 1974 Mult stimate Domnule Norman Manea, V-am căutat de câteva ori la telefon să vă mulțumesc pentru exemplarul din Atrium, pe care ați avut amabilitatea de a mi-l dărui cu o dedicație care mă onorează atât de mult, Însă nu v-am găsit și mi-am spus că, desigur, sunteți plecat, poate, În concediu. Voiam să vă mărturisesc că lectura romanului Dumneavoastră am Început-o Îndată ce l-am primit și am Încheiat-o a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Dumneavoastră carte și vă urez fericire În lunga călătorie În care v-ați angajat. Radu Petrescu ș11ț București 25 aprilie 1977 Mult stimate Domnule Norman Manea, Vă mulțumesc pentru prietenia lecturii Dumneavoastră și pentru timbrul ei amical, cordial. Sunt foarte onorat că micului meu text din Viața Românească i-ați acordat atenție - Dumneavoastră, un scriitor adevărat, un atât de rafinat cunoscător de literatură, spirit critic excepțional. În ce mă privește, pentru mine ar fi o mare plăcere să fac un tablou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
indispensabilă pentru cine se va Întreba, peste șaptezeci de ani, de spiritul anilor acestora și, pe cât de neînstare mă simt de a vă spune acum tot ce cartea Dumneavoastră m-a făcut să văd și să gândesc, pe atât de onorat sunt de delicata prietenie ce mi-o arătați. Cu cele mai bune gânduri, Radu Petrescu Dacă aveți cumva nr. 12 (1977) al Vieții Românești, iată o erată la cele două articole ale mele: Retrospectiva Mimi Podeanu (p. 64) rândul 22
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Berlin, mă aflam În pragul unei călătorii de „recuperare” retrospectivă, Împreună cu o echipă de filmare germană, spre malul Nistrului unde Începuse, În 1941, odiseea Transnistria. Când am revenit la New York era Pesahul pe care, de obicei, cam uit să-l onorez. Am redeschis volumul Zestrea de aur. Fotografia de pe contracopertă readucea, În careul de zid al cărămizilor, același chip, cu zâmbetul abia schițat, aceeași privire țintind departele inaccesibil, dar și altă vârstă. Dedicația datată 19 iulie 2002 (ziua unei aniversări pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]