5,611 matches
-
nostru, gardurile din lemn au fost înlocuite în fața a mai multe gospodării cu ziduri de piatră și cu garduri de fier. Casele din Periș au avut un pronunțat specific zonal. Aici construcțiile s-au ridicat din material inferior : lut, nuiele, paie sau stuf. Ocupațiile locuitorilor din satul Periș se bazează mai ales pe agricultură și creșterea animalelor. Până la sfârșitul epocii moderne țăranii din localitatea studiată au lucrat cu unelte primitive (plug din lemn). La începutul epocii contemporane, uneltele au început să
Periș, Mureș () [Corola-website/Science/300590_a_301919]
-
se cunoaște). Motivul mutării satului, după afirmațiile bătrânilor, au fost frecventele incendii ce izbucneau în acea zonă de câmp deschisă, expusă vânturilor, Valea Streiului este o regiune cu predominența vânturilor. Incendiile erau favorizate de construcția caselor din lemn, acoperite cu paie sau șindrilă. Astfel de case mai existau și prin anii ’30 ai sec. XX. În sprijinul celor afirmate mai sus (a incendiilor), bătrânii povesteau despre existența până la colectivizare din anii 1960 a unui canal (iaz de moară), din care se
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
pământ după colectivizare, încât astăzi nu i se mai văd urmele. Așa cum a fost prezentat anterior, casele erau construite din lemn de brad, adus din pădurea seculară din vecinătatea satului (a cărei existență a dispărut de mult), erau acoperite cu paie sau șindrilă.Această pădure din vecinătate, se numea ” Dumbrava”, denumire păstrată și în Registrul cadastrului, pentru această zonă. Turcu Petru Ponoran, care consemnează aceste date despre trecutul satului își amintește din copilărie (începutul sec. XX) de două clădiri construite din
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
Construcția casei avea un singur nivel, cu pivniță pentru păstrat proviziile sau adăpostit animalele și pod în care puteau fi puse uneltele gospodărești sau iarna era afumată carnea de porc și slănina, pentru conservare. Acoperișul casei era din șindrilă sau paie, până la începutul secolului XX, ceea ce favoriza producerea frecventă a incendiilor, iar din secolul XX s-a trecut la folosirea țiglelor pentru acoperirea caselor. Majoritatea caselor aveau două încăperi: - o cameră unde locuiau, mâncau și dormeau, iar în cursul iarnii aici
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
de țesut stofele pentru îmbrăcăminte, - a doua cameră în majoritatea timpului nelocuită, era mai aranjată fiind destinată pentru oaspeți și sărbători. În camera locuită majoritatea timpului se găseau 2-3 paturi, în funcție de necesități, făcute din scândură și prevăzute cu saltele de paie. De asemenea mobilierul camerei era completat de lavițe cu spătare cu înflorituri care încadrau masa, lavițele aveau forma unei canapele prevăzută cu spătare și la capete cu ,speteze” pentru sprijinit brațele. Camera locuită avea pe peretele din mijloc amplasată plita
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
fânul, nutrețul animalelor în timpul iernii. Șura era construită la început din lemn, iar ulterior s-a trecut la cele din piatră sau cărămidă, la proprietarii mai bogați. Referitor la acoperișul șurii se știe că acesta a fost la început de paie sau șindrilă, iar în secolul XX s-a trecut la acoperirea cu țiglă. În secolul XIX-XX în curtea gospodăriei a mai apărut o mică clădire, formată din 1-2 camere, în care se făceau o serie de activități gospodărești, ceea ce scutea
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
nuiele, ca să asigure circulația aerului, și acoperită cu șindrilă. În funcție de starea materială a gospodarului în curte se mai găsea o magazie de mărimi diferite, pentru depozitat uneltele agricole ,șoprul”. După șură erau depozitate clăile de fân pentru iarnă, ,șirezile” de paie sau ,tuleii” de porumb și țarcul oilor. În continuare gospodăria mai avea o grădină de zarzavaturi sau livadă cu pomi fructiferi (pruni, meri, nuci, cireși, etc.), a cărei mărime era în funcție de starea materială a gospodarului. Satul Livadia avea mai ales
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
cu dinți printre care trec firele de țesut la război, - straiță - săculeț de pânză, cu brâu de ținut în mână sau pe umăr, confecționată din țesătură frumos colorată, - strimfli - ciorapi de lână, - strujac - saltea pentru pus în pat umplută cu paie, - sucală ( vârtelniță ) - ustensilă pentru pregătirea firului de țesut, - șerpar - chimir, - știompi - borne de piatră sau lemn, - tălpigă - componentă a războiului de țesut, - thebe - unelte casnice, - tingă - parte componentă la șaua calului, scărița de pus piciorul, - tioc - mic suport din metal
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
chimică și acumulare dau o gamă deosebit de complexă și de variată; cea mai mare parte se datorează acumulării calciului și aragonitului. Formele de tavan. La baza rupturilor fine apar țevișoare albe, ce gravitează pe tavan, denumite stilotite („macaroane” sau „stalactite pai”); evoluția lor duce la apariția unor forme conice, cu sifon denumite stalactite. Stalactitele cu desfășurare înclinată, datorită curenților de aer care au influențat direcția precipitării se numesc anemolite. Tot pe tavan mai pot apărea depuneri de calcit sub forma unor
Relief petrografic () [Corola-website/Science/300770_a_302099]
-
ș-a Hotinului"". La rândul său, cronicarul Nicolae Costin precizează că: ""... și punând lagum (praf de pușcă), sub zidurile cetăților le-au arungat din temelie. Numai cetatea Sucevei, neputând-o strica cu lagum au umplut-o cu lemne și cu paie, apoi le-au dat foc de au ars. Și astfel slăbindu-i zidurile din pricina fierbințelei de tot mari s-a risipit cetatea". Între anii 1684-1694, oștile poloneze au făcut șase campanii militare în Moldova, orașul aflat la poalele cetății fiind
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
rotund,una mai lungă(180 cm) și alta mai scurtă(30 cm) legate cap la cap). Snopii de grâu erau așezați pe două rânduri cu spicele în interior și se loveau cu îmblăciul până se scuturau toate boabele din spic. Paiele se scuturau de boabe cu furca din lemn, iar boabele se scuturau și se vânturau de pleava la vânt și cu ciurul. Un alt procedeu era călcatul spicelor din snop cu caii sau boii până la apariția batozelor de mână care
Sânmartin de Beiuș, Bihor () [Corola-website/Science/300864_a_302193]
-
Hodai” (Odăi ?!? ) (memoria anonimă) Este singurul sat din zona unde a existat o singură religie, cea ortodoxă, în celelalte sunt ortodoxă și/sau greco-catolica. - În legătură cu incendiul din 1930, acesta s-a extins la mai multe case care erau acoperit cu paie și a ars un șir de case. Pentru a nu se extinde oamenii au acoperit casele cu lipideaue ude (cearceafuri din pânză de cânepă) pentru a opri scânteile. (Frentiu Titus) - Prima încercare de forare a unei fântâni se face între
Sânmartin de Beiuș, Bihor () [Corola-website/Science/300864_a_302193]
-
copiii din sat căutând ouăle găinilor care cuibăreau sub biserică. Ușa era din stejar cioplit din bardă, ferecată în fier forjat la covălie, geamurile erau din ochiuri mici de sticlă fără toc, unse direct în perete, iar acoperișul era din paie și stuf, în fiecare primăvară, înainte de Paște, tinerii din sat, flăcăi și fete participau la repararea acoperișului și la ungerea cu humă a pereților, material care se găsea din belșug pe Holm. Acestei biserici i-a dăruit Logofătul Teodor Balș
Bajura, Botoșani () [Corola-website/Science/300889_a_302218]
-
să fie rudimentare și insuficiente. Principalele unelte agricole au rămas mai departe plugul, rarița, sapa, secera, coasa, etc. care în lipsa unor metode agrotehnice nu asigurau recolte necesare unui trai îmbelșugat. Grâul se cosea cu coasa, se strângea în claie de paie, se încărca în căruțe și apoi se ducea la „ceată”. Ajunși la ceată, aceste claie se descărcau cu furcile și se introduceau în batoze care separau boabele din grâu de spice. Acestea din urmă se foloseau iarna pentru încălzire, dar
Dudescu, Brăila () [Corola-website/Science/300960_a_302289]
-
orice lucrare sunt cele cu lună nouă și cu lună plină. Ocolul în jurul lunii vestește ploaia. Alte semne care vestesc ploaia sunt: rândunelele zboară ,pă jos”, se spală pisica, oaia își scutură clopotul, se moaie sarea, vuiește pădurea, porcul poartă paie în gură, orăcăie broasca verde, copilul mic salivează.( Traian Copil) Dintre copaci teiul este socotit lemn sfânt. El are putere de a apăra casa și gospodăria de tunet și holdele de calamități. Când e furtună, femeile iau câte o frunză
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
amintească de acest lucru luând la plecare un fir din haină și punându-l pe belceu spunând: „Nu-mi trebuie țâța și somnul tău”. Dacă se întâmplă totuși să ducă cineva somnul copilului, se fură somn de la porc, aducând un pai din așternutul porcului, când acesta doarme, fără ca el să-l observe pe cel care duce paiul. Când copilul plânge mult, fără un motiv anume, se zice că este „diotiet”(deocheat), deoarece s-a uitat cineva prea insistent la el. I
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
spunând: „Nu-mi trebuie țâța și somnul tău”. Dacă se întâmplă totuși să ducă cineva somnul copilului, se fură somn de la porc, aducând un pai din așternutul porcului, când acesta doarme, fără ca el să-l observe pe cel care duce paiul. Când copilul plânge mult, fără un motiv anume, se zice că este „diotiet”(deocheat), deoarece s-a uitat cineva prea insistent la el. I se descântă de deochi sau de sperietură, în cazul în care este speriat prin somn.(Floarea
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
și ale vecinilor. Ei poartă lanțuri și clopote înconjurând gospodăria de 3 ori și strigând: „Țuraleisa/ Roadă-n grău!/ Dân tăt spicu-un oticău/ Câte păsări zburătoare/ Atâtea vaci mulgătoare/ Câte botre-n codru/ Atâtea clise-n podu “. Unii mai adaugă: „Câte paie pă coteț/ Atâtea fete-n undeț!” ( Traian Toderaș). Ca daruri copiii primesc cârnați și fructe. La stretinie (Intâmpinarea Domnului) se ghicește aspectul vremii tot ca la Bobotează. Ziua de 16 februarie este ziua ursului. Acum se stabilește prognoza pe 40
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
organiza claca, înainte de masă sau spre seară. Se avea mare grijă ca nu cumva să se taie din greșeală „buruiana ploii”, care aducea ploaia atunci când se strângea fânul. Clăci se mai organizau la seceriș, la prășit, precum și la acoperitul cu paie al sălașelor (Ioan Matei). Claca mare a torsului de cânepă se organizează după sărbătorile de iarnă, de obicei într-o duminică, cu „hidede”. Gazda clăcii duce cânepă facută caiere mai mari pe la toate femeile din sat. Nu intră în casă
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
câte cerea cel de jos.( Ana Ardelean) La șezătoare cei care știau cânta din fluier se întreceau între ei, iar cel care „avea glas” era îndemnat să le cânte. Se mai cânta din instrumente improvizate, dintr-o drâmbă confecționată din paie de secară, tulnic din scoarță de copac sau din degete. Un subiect preferat de discuție îl constituiau căsătoriile care se puneau la cale în sat. Șezătoarea ținea până după miezul nopții, când fetele plecau spre casă însoțite de părinți sau
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
dar armata austro-ungară, în 1916, l-a luat pentru a fi topit. Biserica actuală a fost construită în locul unei alte biserici ridicate pe la sfârșitul secolului al XVIII-lea, care, la rândul ei, înlocuise o biserică din lemn și acoperită cu paie, mult mai veche. Cele două monumente, menționate mai sus, au fost realizate la inițiativa preotului "Grigore Vuță" și a familiei învățătorului "Gheorghe Strâmbu", cu sprijinul bănesc al locuitorilor satului Vad.
Vad, Brașov () [Corola-website/Science/300979_a_302308]
-
apariția primelor reglementări privind construcția de locuințe, bordeele dispar treptat locul acestora fiind luat de primele case de suprafață. Ele erau locuințe scunde, cu pereții ridicați din chirpici, vălătuci, sau pur și simplu lut, cu acoperișul din trestie, coceni sau paie, cu podeaua din lut bătut cu maiul, cu ochiuri mici de fereastră, de cele mai multe ori goale sau, mai târziu acoperite cu bășici de porc sau hârtie. Ulterior apar pereții și tavanele din nuiele lipite cu lut, sau pereții din paiantă
Comuna Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/300944_a_302273]
-
și al Sălajului. În sat se găsesc două biserici de zid, în Cizer din 1946 și în Boian din 1938. Amândouă au înlocuit biserici mai vechi de lemn. Muzeul satului Cizer a fost înființat într-o casă de lemn cu paie, din secolul 18, amplasată în spatele școlii noi în 1987. Tradiția orală susține că în această casă s-a ținut slujbă în timpul ridicării biserici de lemn de la 1773. Casa are o valoare arhitecturală deosebită, datorită vechimii, amplorii construcției, motivelor decorative din
Cizer, Sălaj () [Corola-website/Science/301785_a_303114]
-
de lemn de la 1773. Casa are o valoare arhitecturală deosebită, datorită vechimii, amplorii construcției, motivelor decorative din portalul ușii interioare, din cadrele ferestrelor, și din stâlpii târnațului. Valoarea ei derivă și din faptul că este una din ultimele case cu paie rămase martor, fiind reprezentativă pentru toată regiunea de sub Meseș. Casa și teascul de vin de alături au fost lăsate în paragină, găsindu-se astăzi într-un stadiu avansat de ruină. Școala veche, la Drumul Țării, a fost ridicată în 1872
Cizer, Sălaj () [Corola-website/Science/301785_a_303114]
-
două persoane de genul feminin, în sensul de fată, fa; "bică" - formulă(mai rară) de adresare către un copil,cu sensul de drăguțule/ drăguțo; "comperativă" pentru magazin sătesc; "lul" pentru leagăn; "glogozenii" (doar la plural), pentru resturi vegetale mărunte de paie, bețe de floarea-soarelui etc., în sensul de murdărie. În portul sătenilor din Plopi intră obiecte de vestimentație și încălțăminte precum: pieptarul, fota, ia, călțunii. În perioada comunistă (anii 70), a fost descoperit în vatra satului, cu ocazia muncilor agricole, unul
Plopi, Teleorman () [Corola-website/Science/301823_a_303152]