8,290 matches
-
ce nu ne interesa, când de fapt ne era dor să ne strângem - numai din pricină că nici unul din noi nu avea curajul să tragă storul. Eu i l-am prezentat Ioanei. În ultimul timp scenele dintre noi deveniseră intolerabile. Urile, deznădejdile, patima se succedau neîntrerupt, fără nici o zi de liniște. Nu știam ce hotărâre să iau, prea slab ca să fug, prea nenorocit ca să rămân. Ca diversiune, i l-am prezentat, căci era inteligent, putea să o învețe o mulțime de lucruri și
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
care să devin spectacol amuzant, cu toate că de atâtea ori mă simt ridicol și ar trebui să mă deprind. Dar este înspăimîntător când aș încerca să înșir tot ceea ce n-aș face pentru Ioana și când o văd alipindu-se cu patimă de mine, fiind în stare de orice nebunie i-aș cere, mă torturează remușcările și găsesc că n-a avut noroc. Și deoarece îmi pun atâtea întrebări, este un motiv suficient să mă conving că dragostea mea nu e extraordinară
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
vrui totuși să se apropie de ele, era prea târziu ca să le mai suporte. Aș vrea să conving pe toți cum se pricepe de bine să judece o operă literară, fără influența nimănui, neputând să-i schimb părerile, și ce patimă pune să-ți demonstreze adevărurile descoperite de ea. Minunatele ceasuri petrecute cu ocazia unei discuții asupra literaturii, muzicii, vieții! Ioana e cel mai priceput critic al meu, de la intuiția căruia am învățat atât de multe, egalul meu în atâtea preocupări
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
prin necesitatea de a fi nefericită. O scrisoare poate avea o valoare intrinsecă prin parantezele care se fac asupra epocii, a vieții, a întîmplărilor. Din rândurile Ioanei se poate construi temperamentul ei: bănuielile, afirmațiile grăbite, dar totdeauna pline de sugestii, patima în ură și în dragoste, încercarea zădarnică de a fi înțeleaptă sau mărinimoasă, naivitățile încîntătoare; apoi mâinile și remușcările. Dar acum nu mă interesa să o construiesc, ci voiam numai să știu: "Mă înșală sau nu?" Și în urmă, când
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
numai la anumite obiecte preferate și, de altminteri, și acolo cu luminișuri și cu umbre, cu intuiții admirabile și cu incapacitate de a pricepe unele lucruri simple, încăpățînată față de orice constrângere și surprinzător de neatentă. Avea mai presus de orice patima cetitului, și nici un au-tor nu o speria, oricât de dificil ar fi fost. Cum nu avea pe nimeni să o învețe, prima educație literară trebuise să și-o facă singură. A cunoscut, de vorbă numai cu ea însăși, toate exasperările
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
numele de ,menajament": am ghicit imediat tot ce uneltește celălalt. Și acum n-aș putea spune că țin mai puțin la tine, îmi ești tot atât de necesar, dar s-au schimbat multe. Aș fi incapabilă să mai am conflicte, gelozie, ură, patimă. Aș suporta chiar să pleci cu altă femeie și te-aș aștepta cu același calm. Ți-aș lucra flanele ca să nu răcești sau aș băga de seamă ca să ai mâncare bună. Dragostea celei mai devotate mame... Căci am îmbătrînit. - Îți
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
petrecut faptele în primele zile. Afost curând după despărțirea noastră? - Vreo două luni jumătate. - Mi-ai spus vreo trei luni. Niciodată nu poate să-mi spuie ceva exact. E drept, nu ții minte exact decât ceea ce te interesează. Dar cu patimă luptam cu Ioana ca să aflu că între ei intimitatea a durat cu o zi mai puțin. - Reduci timpul ca să mă consolezi. Și cum a fost? Tipul și-a pledat mult timp cauza? - Nici unul din noi nu bănuia nimic din ceea ce
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
spune Apostolul. Cei trei termeni decisivi - pudendum, ineptum și impossibile, din V, 4 - își au locul de inspirație în I Corinteni, ale cărui versete devin acum călăuzitoare. În fond, multe sunt văzute de unii ca nebunie, înainte de toate suferințele și patimile lui Dumnezeu. Cum ar putea unuia ca Marcion să-i apară demn de Domnul faptul că se naște și poartă un trup, este răstignit și închis într-un mormânt? Învățatul acestui veac se vede pe sine înțelept tocmai fiindcă nu
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
Marcion,] doar dacă vei fi fost nebun [stultus] în această lume, crezând în cele nebune ale lui Dumnezeu [dei stulta]“ (V, 1). Este sesizabilă, în această replică, trecerea discuției sub o altă intenționa litate. La fel și atunci când spune că patimile Domnului constituie „singura speranță a întregii lumi“. Tocmai aceste patimi sunt necesare celui care caută o cale (V, 3). Așadar, în această nouă perspectivă - să spunem soteriologică - este asumată o logică mult diferită de cea a lui Marcion. Însă cum
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
lume, crezând în cele nebune ale lui Dumnezeu [dei stulta]“ (V, 1). Este sesizabilă, în această replică, trecerea discuției sub o altă intenționa litate. La fel și atunci când spune că patimile Domnului constituie „singura speranță a întregii lumi“. Tocmai aceste patimi sunt necesare celui care caută o cale (V, 3). Așadar, în această nouă perspectivă - să spunem soteriologică - este asumată o logică mult diferită de cea a lui Marcion. Însă cum ajunge Tertulian la unele formulări neașteptate, de-a dreptul stranii
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
spune Apostolul. Cei trei termeni decisivi - pudendum, ineptum și impossibile, din V, 4 - își au locul de inspirație în I Corinteni, ale cărui versete devin acum călăuzitoare. În fond, multe sunt văzute de unii ca nebunie, înainte de toate suferințele și patimile lui Dumnezeu. Cum ar putea unuia ca Marcion săi apară demn de Domnul faptul că se naște și poartă un trup, este răstignit și închis întrun mormânt? Învățatul acestui veac se vede pe sine înțelept tocmai fiindcă nu crede așa ceva
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
Marcion,] doar dacă vei fi fost nebun [stultus] în această lume, crezând în cele nebune ale lui Dumnezeu [dei stulta]“ (V, 1). Este sesizabilă, în această replică, trecerea discuției sub o altă intenționa litate. La fel și atunci când spune că patimile Domnului constituie „singura speranță a întregii lumi“. Tocmai aceste patimi sunt necesare celui care caută o cale (V, 3). Așadar, în această nouă perspectivă - să spunem soteriologică - este asumată o logică mult diferită de cea a lui Marcion. Însă cum
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
lume, crezând în cele nebune ale lui Dumnezeu [dei stulta]“ (V, 1). Este sesizabilă, în această replică, trecerea discuției sub o altă intenționa litate. La fel și atunci când spune că patimile Domnului constituie „singura speranță a întregii lumi“. Tocmai aceste patimi sunt necesare celui care caută o cale (V, 3). Așadar, în această nouă perspectivă - să spunem soteriologică - este asumată o logică mult diferită de cea a lui Marcion. Însă cum ajunge Tertulian la unele formulări neașteptate, dea dreptul stranii? Vorbindui
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
ruptură în durata temporală profană: nu mai este prezent Timpul istoric actual, timpul trăit, de pildă, pe străzile și în casele din jur, ci Timpul în care s-a desfășurat existența istorică a lui Isus Cristos, Timpul sfințit prin predicile, patimile, moartea și învierea lui Cristos. Trebuie să spunem totuși că acest exemplu nu evidențiază întru totul deosebirea dintre Timpul profan și Timpul sacru; în comparație cu celelalte religii, creștinismul a reînnoit într-adevăr experiența și conceptul de Timp liturgic, afirmând istoricitatea persoanei
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
care ocupă un loc însemnat în teologia Sfântului Pavel. "Prin botez, scrie Tertulian, omul își regăsește asemănarea cu Dumnezeu" (De Bapt., V). Pentru Chiril, "botezul nu înseamnă doar spălarea de păcate și binecuvântarea prin credință, ci și un antitypos al Patimilor lui Cristos". Goliciunea la botez are și ea o semnificație rituală și metafizică în același timp: "vechiul veșmânt de stricăciune și păcat este îndepărtat de cel botezat, tot așa precum făcuse și Cristos, îmbrăcîndu-l cu veșmântul lui pe Adam după
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
aduse de un vânt Mi-amintesc cum noi ne-am iubit Eu mai aștept un semn, un cuvânt, De la iubire, de la cel părăsit, Din gene-mi cristale de lacrimi, Calde ca ploaia în arșița verii, Gem cu durerea arsă de patimi Și-ndur pedeapsa grea a tăcerii! De ce n-a rămas un vis împlinit, Cât dăinui-va din ce mai rămâne, Până când suferă un om părăsit, Câtă speranță avem în ziua de mâine! DE ZIUA TA Dacă ești singurel la munte
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
te mângâie ușor! Iar de ești cu vreo iubită De la Domnul dăruită Dăruiți-vă fiori, Decuseară până-n zori! Fie-ți inima o carte, Visele-mplinite toate, Iubire, zile senine, Să nu uiți: Fă numai bine! UNDE AMARE M-am îndulcit cu patimă nebună, nebună, Mereu am sorbit-o din ochi cu plăcere, M-am aplecat spre pământ, cu durere Am privit cerul rugându- i pe zei Să-i scuture în cale flori de camei. Trist - o surprind suspinând câte-odată, O privesc, nu-înțeleg
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
ce-ascunde, Și tuturora de pe globul pământesc Să pot spune la toți că vă iubesc! Aș vrea să pot spune la toți de bine, Câtă iubire freamătă-n mine, Cu emoții să spun, cu vorbe fierbinți, Cu lacrimi ascunse, cu patimi cuminți, Că-mi este dor de toți, vă voi iubi de sus ... Nu pot, sunt muritor de rând, dar ca supus Îl rog pe Domnul, Bunul Dumnezeu Ca să vă spună toate - acestea-n locul meu! SCLIPIRI SENTIMENTALE Ica Grasu vine
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
numit (pe urma faimoasei definiri date de Jung eului ca arhitectură imemorială și pluristratificată) omul cu etaje. Numai că Andrei Oișteanu, preocupat de etnologie, simbologie și antropologie, este un artist; colajele sale suprarealiste dezvăluie o adevărată și o barocă, manieristă patimă a deghizării de sensuri, a structurilor imbricate, o manie a cifrului; șiruri de chei vechi, sticluțe de poțiuni farmaceutice arhaice, sugestii de mail art, fizionomii de tip "les annees folles", clepsidre minuscule, brevete de meserii de odinioară ș.a.m.d.
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
ultimul număr, pentru a devora pe nerăsuflate, în singurătatea lor mizeră de mansardă, cu privirile rătăcite, rozându-și unghiile până la sânge, Ultima aventură de amor și cutezanță a lui Filip; după care, sleite de efortul de a fi imaginat cu patimă fiecare detaliu al aventurii, vor adormi epuizate într-o poziție incomodă, cu lampa uitată aprinsă, mângâind în visele lor obscene trupul celui care poate, în fascicolul următor, va bate și la ușa singurătății lor. Respirația lor sacadată de dorințe nepermise
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
dintre lumină și trup. Despina nu se pieptăna și nu se farda niciodată la oglindă. Singurul lucru pe care îl făcea pe măsuța din fața oglinzii era înșiruirea unor cărți de joc într-o pasiență fără de sfârșit. Juca absentă și fără patimă, reluând mereu jocul ca o morișcă pusă în mișcare de curgerea timpului. Bătrânul recunoscu jocul. Era "Ofticoasa" o pasiență care nu ieșea nimănui, niciodată; o pasiență absurdă, căci un joc pe care nu-l câștigi niciodată sau pe care îl
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
începu să aducă acasă ceva un frate al ei. Eu n-o țin minte cum era la față, decât foarte vag. Am mai mult o impresie nelămurită despre ființa ei, despre esența ei sufletească, despre ceva cald și lipit cu patimă de copilul acela, care azi sunt eu. Dar această impresie ne-lămurită a mea, adăugată cu cele ce am auzit despre ea, au alcătuit în mintea mea o ființă vie, pe care o văd: o fată tânără. Ea a murit
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Bărbatul, când e gelos, preferă să se schilodească, femeiaiubită, să moară chiar, să moară în torturi, dacă nu se poate altfel, decât să iubească pe altul sau, chiar, decât să devină indiferentă sau, și mai puțin, decât să-i scadă patima. 21. Situația femeii ă...î nu o poate simți și nu o poate vedea bine decât numai o femeie. Bărbatul, prin definiție, e neatent la munca de ceas cu ceas a femeii gospodine, fără nici o strălucire și fără efecte vădite
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
parcă reflexe ale temperamentului ei arzător. Ochii de o culoare nehotărâtă, cafea și aur, schimbătoare după dispoziție, după culoarea timpului, în care se aprindea necontenit sufletul ei neliniștit, sau uneori ficși, reci, privind în gol, când gândul era concentrat ori patima adâncă. O gură mobilă, nesigură. Brațele albe, fine. Piciorul, ca o mână de mic, neliniștit. Mâna - nervoasă, șovăitoare. Mersul undoiat, cu capul aplecat ușor în dreapta, ca într-o figură de cadril, când îmi ieșea întru întîmpinare. O cunoșteam de doi
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
îmi sunt atât de scumpe, încît dacă ea ar fi fericită cu oricine altul afară de mine, i-aș urî fericirea cu sălbăticie, atât de mult suntem prieteni! Și dacă mi s-ar impune alternativa de a o vedea înăbușită de patimă în brațele altuia ori neînsuflețită pe catafalc, nu știu ce aș abhora 1 mai puțin, așa de mult îi sunt prieten... Prietenia noastră a murit odată cu cea dintâi bătaie de inimă pentru ea, fiindcă foamea selectivă de femeie, numită impropriu și aproape
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]