64,416 matches
-
ce i-am dat este că geniul etc.". Germanul K. e Richard Kunisch, secretarul din 1857 al delegației prusace la București, iar faptul că Eminescu îi pomenește numele, fie și redus la o simplă inițială, a făcut din el un personaj de vază al istoriei literaturii române. Memoriile de călătorie ale germanului au apărut însă integral în română abia anul trecut, deși asocierea dintre basmul Fata din grădina de aur și poemul eminescian a devenit un loc comun, o precizare obligatorie
Bazarul cu imagini by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15947_a_17272]
-
de autentice pe atât de necunoscute contemporanilor..." Distincția e indirect susținută prin evocarea maiorescianismului căruia cultura română îi datorează teoria (și actul) disociației valorilor. Fără să fie numit, e apărat cel care (poate Blaga, poate Lovinescu) a dărâmat idoli artificiali, "personaje tabu ale arenei noastre publice", atrăgându-și oprobriul lor. Ironia își face rolul luându-și mereu ca țintă "nemuritorii". Apare și aici o nuanță ce nu și-a pierdut actualitatea pentru vremea noastră când blamul contra valorii, stânjenitoare pentru mediocrii
Blaga și cerchiștii by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/15938_a_17263]
-
Act. Adaptată la ambele sisteme atît de diferite din cele mai numeroase puncte de vedere, Alice Barb dă dovadă de suplețe și adaptabilitate, puse în slujba teatrului. Observăm la montările sale o atenție acordată jocului actoricesc (aici, în special), aparițiilor personajelor pe scenă, relațiilor dintre actori, dar și atmosferei, a luminii, a muzicii. Nu este puțin lucru pentru un tînăr aflat la începutul drumului, un tînăr care ar putea fi tentat, de multe ori, de succes mai tare decît de performanță
Garajul Domnului Barnier by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15970_a_17295]
-
comedie de bun gust și care se respectă, în acest vodevil declarat de însuși autorul la data scrierii - 1958 - totul e bine cînd se termină cu bine, cu un rîs provocat de situații construite cu inteligență de regizor. Atmosfera și personajele sînt conturate și datorită scenografei Ștefania Cenean care îmbogățește caraghioslîcul prin mijloacele sale - decor și costume. Toată tevatura este amplasată în garajul familiei, care, deși spațios și depozitar al unei frumoase mașini de epocă, devine parcă neîncăpător pentru toate poveștile
Garajul Domnului Barnier by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15970_a_17295]
-
trupa e motivată serios. Ștefan Radof, George Ivașcu, Emilia Dobrin, Anda Caropol, Crenguța Hariton, Daniela Minoiu, Valeriu Preda, Claudiu Romilă, Daniel Popescu, Anca Bejenaru au dovedit că Oscar poate fi un alt început, de bun augur, pentru Teatrul Nottara. Fiecare personaj este prins, și prin joc, și prin costum, într-o cheie, își are o identitate scenică clară, percutantă, argumentată regizoral și susținută actoricește cu rigoare, dar și cu multă plăcere, fără prejudecăți și șabloane (programul de sală este și el
Garajul Domnului Barnier by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15970_a_17295]
-
lui cuprind un incredibil optimism, o încredere fără margini în ficțiunea pură, în construcție. Elementele predominante sînt parabola, exotismul, localizarea superficială în timp și spațiu, cursivitatea narativă. În Saludos, spre exemplu, subiectul ingenios impune un ritm de lectură extrem de alert. Personajul principal participă la un concurs incredibil: cine ajunge ultimul dintr-o cursă prin lume, cu orice mijloc de transport, cu cîteva puncte fixe. Premiul este de un milion de dolari. Concurenții trag de timp cît pot și călătoria ține zeci
Nu interpreta! by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15948_a_17273]
-
spectatorul poate rămîne nedumerit: cine i-a omorît pe oamenii ăia din Jeep? Este justificată nedumerirea. Dar în convenția pe care am încercat s-o stabilesc, eu, Narator, în momentul în care începe filmul, stau lîngă Ovidiu. Ca al patrulea personaj din dubiță. Eu spun povestea lui Ovidiu. Singurele mele contacte cu mafia sau cu lumea asta a business-ului necurat, le am numai prin Ovidiu, numai intermediate de el: cînd discută cu Ivanov la început, cînd livrează geanta lui Doncea
Manifest împotriva operei inventate din nimic (II) by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15942_a_17267]
-
se întîmplă niciodată în viață" și nu știi ce-a fost: crimă, rețea de droguri... V. S.: M-a frapat la Ovidiu al dumitale, exact invers celor care s-au declarat lezați de înjurăturile din film, ingenuitatea aproape angelică a personajului, care se rușinează ca o domnișoară cînd îl aude dimineața pe Ivanov vorbind porcos, care își face cruce cînd dubița trece pe lîngă o biserică... C.P.: Reflecția asupra compromisului, asta am vrut și sper că am reușit să declanșez în
Manifest împotriva operei inventate din nimic (II) by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15942_a_17267]
-
fine... Fieschi a formulat o critică ce nu-mi suna deloc obișnuit, nu suna a critică de film. I-a spus unui coleg al meu, care-și prezentase filmul de an, zice: -"Îmi pare rău, dar tu nu-ți iubești personajele." De fapt, asta e în tot ce discutăm. Și nu e vorba numai de a-ți iubi, tu, ca autor, personajele care sînt ale tale, pur și simplu. E vorba, scurt, de iubire. Un cuvînt cam uitat pe aceste tărîmuri
Manifest împotriva operei inventate din nimic (II) by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15942_a_17267]
-
unui coleg al meu, care-și prezentase filmul de an, zice: -"Îmi pare rău, dar tu nu-ți iubești personajele." De fapt, asta e în tot ce discutăm. Și nu e vorba numai de a-ți iubi, tu, ca autor, personajele care sînt ale tale, pur și simplu. E vorba, scurt, de iubire. Un cuvînt cam uitat pe aceste tărîmuri ale urii, atîta timp exersată cu impuls de sus. Dragoste pentru cinema, dragoste pentru lumea în care trăiești, dragoste pentru oamenii
Manifest împotriva operei inventate din nimic (II) by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15942_a_17267]
-
cam uitat pe aceste tărîmuri ale urii, atîta timp exersată cu impuls de sus. Dragoste pentru cinema, dragoste pentru lumea în care trăiești, dragoste pentru oamenii de pe stradă și în cele din urmă, dragoste pentru ce faci tu, dragoste pentru personajele cărora le dai viață. Și atunci de ce să le batjocorești, cum se întîmplă în filmele românești?! Asta fac, spre exemplu, studenții de la ATF - mai nou cu cinci inițiale: UNATC. Nu e vorba de ironie și cu atît mai puțin de
Manifest împotriva operei inventate din nimic (II) by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15942_a_17267]
-
ironizează. El e atotștiutor. Mi se pare că aici a greșit și greșește fundamental școala românească de film. Fiindcă cei ce ies de pe băncile ei - cea mai mare parte, fiindcă există și unii care s-au salvat - nu-și iubesc personajele, nu se înduioșează de eșecurile lor și de stîngăciile lor. înjurăturile în Marfa și banii C. P.: Cel mai mult m-am îngrozit cînd am descoperit de unde vin reproșurile față de Marfa și banii: că se înjură, că lumea aia e
Manifest împotriva operei inventate din nimic (II) by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15942_a_17267]
-
asta e lumea în care trăim. Bineînțeles că ne degradăm: unii înjură, alții fură, alții omoară. Există niveluri diferite ale degradării. Și cine se revoltă, cu filistinism fariseic? Și vezi filmele lui Șerban Marinescu sau Blaier sau Sergiu Nicolaescu, unde personajele confecționate de ei sînt cu totul lipsite de viață, luate de nu știu unde. Fiindcă reacțiile lor, ca și personajele lor sînt de psihanalizat. E foarte interesant de aflat de unde le vine lor inspirația. Vorba lui Răzvan Rădulescu, care a spus la
Manifest împotriva operei inventate din nimic (II) by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15942_a_17267]
-
diferite ale degradării. Și cine se revoltă, cu filistinism fariseic? Și vezi filmele lui Șerban Marinescu sau Blaier sau Sergiu Nicolaescu, unde personajele confecționate de ei sînt cu totul lipsite de viață, luate de nu știu unde. Fiindcă reacțiile lor, ca și personajele lor sînt de psihanalizat. E foarte interesant de aflat de unde le vine lor inspirația. Vorba lui Răzvan Rădulescu, care a spus la un moment dat: - Domnule, personajele ăstora vorbesc ca niște marțieni, dar au înfățișare de pămînteni. Vorbesc ca niște
Manifest împotriva operei inventate din nimic (II) by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15942_a_17267]
-
cu totul lipsite de viață, luate de nu știu unde. Fiindcă reacțiile lor, ca și personajele lor sînt de psihanalizat. E foarte interesant de aflat de unde le vine lor inspirația. Vorba lui Răzvan Rădulescu, care a spus la un moment dat: - Domnule, personajele ăstora vorbesc ca niște marțieni, dar au înfățișare de pămînteni. Vorbesc ca niște oameni fără limbă maternă, vorbesc ca niște indivizi care abia au învățat, la maturitate, limba română, nu trăiesc limba română cînd o rostesc. Or, asta a fost
Manifest împotriva operei inventate din nimic (II) by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15942_a_17267]
-
mexicană Maryse Sistach își aduce, câteodată, aminte de Buñuel și de al său cutremurător "Los Olvidados") la "Angel Exit" (în regia cehului Vladimir Michalek care, povestind despre niște tineri drogați, s-a lăsat furat de experiment uitând, din păcate, de personaje), de la Lovely Rita" (debutul austriecei Jessica Hausner - o analiză rece, detașată a relațiilor unei tinere cu părinții, prietenii, cei din jur și drumul ei spre crimă - se revendică din familia spirituală a compatriotului ei, Michael Haneke) la Ghost World ( o
Previzibilul Karlovy Vary... by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/15956_a_17281]
-
de după carte. Poate pentru că, dincolo de presupusa ei perfecțiune, opera lasă întotdeauna un spațiu de umbră, nerostit, pe care foamea noastră de sens îl dorește mai limpede". Este ceea ce intenționez să aflu și eu de la dvs. acum, domnule Ion Pop, adică personajul care sînteți, omul care se ascunde dincolo de cărți. Invariabil, atunci cînd mă gîndesc la dvs. sau cînd vă evoc, îmi reprezint o siluetă de o suplețe și o zveltețe adolescentine, pentru că puteți fi văzut mereu, în drumul spre facultate, ușor
Ion Pop: "Criticul ideal este cel care trăiește textul" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15952_a_17277]
-
anilor '60. Un burg cu alură medievală, înghețat în mentalitățile epocii revolute, întreținute de bigotismul primarului conte, ce crede că-și va reconsolida astfel autoritatea de bărbat abandonat de soție (excelent Alfred Molina, caricaturizînd virilitatea ultragiată). Episodul în care acest personaj negativ e admonestat exemplar - uitîndu-și de principii, se-mbuibă și adoarme în vitrină - pare desprins din filmul lui Peter Greenaway Bucătarul, hoțul, nevasta lui și amantul ei. Umorul fin amendează discret excesele de orice fel. Indiferent că aparțin unei bătrîne
Ciocolată și film by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15972_a_17297]
-
țintă a boicotului declanșat de o ură irațională împinsă pînă la crimă - nu va dispare cînd eroina se hotărăște să abandoneze. Ciocolata își manifestă virtuțile secrete: dragostea infinită pentru semeni dăruită cu generozitate odată cu delicatesele fermecate va rodi înzecit. Unele personaje își vor găsi liniștea și iertarea în moarte, altele vor începe să trăiască cu adevărat. Pînă și protagonista - dezlegată de tainica îndatorire de a călători pentru a-și exercita harul - se va fixa întru iubire. Animați de un fierbinte tonus
Ciocolată și film by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15972_a_17297]
-
moral. O lume care să fie mai ignorantă în această știință decît lumea în mijlocul căreia a creat artistul Caragiale ar fi, cred, greu de găsit în cuprinsul societăților istorice". Tocmai în 1935, Pompiliu Constantinescu, reflectînd și punînd în valoare tipologia personajelor lui Caragiale în comedii, despre tipologia feminină observa deosebirile în simetria lor prea evidentă: "Asemănarea și filiația dintre Zița, Veta și Zoe, trei fețe ale "eternului feminin" vulgar, romanțios, cu un limbaj, cu gusturi, cu voințe precizate, exprimă trei mentalități
Receptarea dramaturgiei lui Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15966_a_17291]
-
Iată o judecată de valoare dovedind pătrundere în înțelegere pentru marea operă dramatică a lui Caragiale bătrînul. Pentru că, în 1941, în Istoria literaturii, Călinescu nu are cheie potrivită pentru receptarea dramaturgiei lui nenea Iancu. După ce trece, tipologic, în revistă diferitele personaje, întîlnim această judecată buimăcitoare: "Toți acești eroi sunt structural satisfăcători, însă nu se poate face cu ei comedie adîncă. Comicul rezultă din îmbinarea mijloacelor și rămîne în cele din urmă în sfera indemonstrabilului. Este la Caragiale un umor inefabil ca
Receptarea dramaturgiei lui Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15966_a_17291]
-
iubit copiii, dar atît grija cu care și-a crescut propriii copii, cît și morala indirectă a celor două schițe dovedesc contrariul" - p. 649). Desemnarea copiilor din respectivele texte oscilează între termeni neutri, forme de diminutivare și afectivitate preluate de la personaje (Ionel, copilaș, puișorul) și formule non-infantile, prin care copiii sînt asimilați categoriei maturilor (maiorul, dumnealui, tânărul Goe, domnul Goe). S-ar putea face o investigare mai atentă a termenilor folosiți în limbajul actual al presei românești pentru desemnarea copiilor; orientarea
Imagini și desemnări ale copilului by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15967_a_17292]
-
străin uniformizării și "angajării colective". Căci autoarea abordează tragicul nu doar ca pe o categorie strict estetică, generală și abstractă, ci stabilește în permanență conexiuni cu sfera eticului, insistă asupra ideii de responsabilitate și de examen al conștiinței, asupra tribulațiilor personajului tragic în lumea devenită o închisoare, face, în ultimă instanță un elogiu sui-generis al speranței acolo unde nu mai este nimic de sperat. În plus, o discuție despre vină, astăzi, ne duce cu gîndul nu numai la eroii paradigmatici ai
Subversivitatea tragicului by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15984_a_17309]
-
mit tragic". În paranteză fie spus, unul din punctele de vedere foarte originale, susținute cu fermitate de exegetă, este postularea unei continuiăți a fenomenului tragic, de la eroii teatrului antic la Vechiul Testament și mai departe, trecînd prin umanismul renascentist, pînă la personajele lui Dostoievski și eroii kafkieni; faptul că nu admite existența unei fisuri propriu-zise între concepția antică și cea creștină asupra "vinei tragice"și nici între acestea și viziunea modernă, îi permite să se miște nestingherită într-un cîmp cultural extrem de
Subversivitatea tragicului by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15984_a_17309]
-
în privința tragicului, dar și pentru frumusețea în sine a acestor rînduri în care se simte vocația poetei, de astă dată, de a înregistra "plusul de suferință din lume." Între Iov și eroii dostoievskieni, pe de o parte, între aceștia și personajele tragediei antice, pe de altă parte, între prințul Danemarcei și Joseph K., sînt trasate necontenit paralele, demersul comparatist se desfășoară pe mai multe planuri, miturile Antichității sînt redimensionate prin prisma tragicului contemporan, iar intertextualitatea, servește, în mod paradoxal, stabilirii unor
Subversivitatea tragicului by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15984_a_17309]