KorAP: Find »[drukola/base=picta & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...212 213 214 ...407 >

10,156 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635

-se și apropiindu-se mereu, fără a se putea despărți cu adevărat niciodată, Ne-am apropiat de fiecare dată numai pentru a ne îndepărta, și ne-am îndepărtat doar pentru a ne apropia mereu, Nu înțeleg, Theo! Daniel, neștiutorul! Am pictat cu adevărat doar atunci când am fost singur, oprindu-mă lângă ea ca să mă odihnesc, tace acum cu ochii întorși spre un timp vizibil doar lui, dar de nevăzut pentru ochii mei văzători, I-am promis că după terminarea bisericii mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-l tot mai mult pentru acest simț al lui de a vedea fără să vadă, de parcă vederea lui numai s-ar fi risipit în alte părți ale corpului, făcându-l să vadă cu trupul, aproape convins că va reuși să picteze fără de ochi pronaosul, Mie mi-e dor, vorbește el, De timpul acela al mănăstirii, Cum să-ți fie dor de timp?! nu înțeleg eu ce spune, de timpul acela când pictam în biserică, când îl aveam în preajmă pe părintele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
vadă cu trupul, aproape convins că va reuși să picteze fără de ochi pronaosul, Mie mi-e dor, vorbește el, De timpul acela al mănăstirii, Cum să-ți fie dor de timp?! nu înțeleg eu ce spune, de timpul acela când pictam în biserică, când îl aveam în preajmă pe părintele Ioan, Dumnezeu să-l ierte! Și tu îmi amestecai culorile, ne vom întoarce iarăși acolo, Daniel, să pictăm! I-aș putea spune acum că m-aș încumeta să termin eu Judecata

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
fie dor de timp?! nu înțeleg eu ce spune, de timpul acela când pictam în biserică, când îl aveam în preajmă pe părintele Ioan, Dumnezeu să-l ierte! Și tu îmi amestecai culorile, ne vom întoarce iarăși acolo, Daniel, să pictăm! I-aș putea spune acum că m-aș încumeta să termin eu Judecata de Apoi, firește talentul meu e cu mult mai prejos de ceea ce el ar sta să facă, dar mi-a vorbit de multe ori de acei maeștri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
aș încumeta să termin eu Judecata de Apoi, firește talentul meu e cu mult mai prejos de ceea ce el ar sta să facă, dar mi-a vorbit de multe ori de acei maeștri de odinioară care-și lăsau ucenicii să picteze în locul lor, am învățat de la el cum să mânuiesc pensula, cum să prepar culorile, mi-a spus de-atâtea ori că mă descurc destul de bine la desen, Cum să-i stric bucuria?! Cred că în cel mult două săptămâni putem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
săptămâni putem termina și pronaosul! îi stă bine această bucurie mințită, numai să nu-mi simtă îndoielile, Am în minte întipărit fiecare metru de pictură și ochii cei de gând reproduc pe fragmente întreaga frescă din biserică, Pot să mai pictez, Daniel, vezi bine! indică vag cu capul înspre tabloul neterminat încă, Autoportretul, Da, Theo, cu ajutorul lui Dumnezeu, îl aduc eu și pe Domnul în preajma noastră, vom termina această biserică! Vorbești de Dumnezeu, Daniel, oare nu tot El a fost Cel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
Vorbeai de jertfă și sfințenie, în jertfa mea există încă mult orgoliu, Daniel, ajută-mă! Cum?! Îmi vei citi de acolo, din caiet, și-mi vei spune unde am greșit, eu am să mă spovedesc ție, acum, înainte de-a picta peretele Judecății de Apoi, și după aceea mă vei învăța să mă rog! Eu, neștiind ce să-i răspund, să-l învăț să se roage?! Citește-mi mai departe! o rază oblică de soare atunci când reușește să se strecoare printre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
jos, a acceptat, Și telefonul tău?! Mai poate să aștepte puțin, Și înserarea mi-a dezlegat limba, dându-mi curaj dacă nu-i puteam vedea chipul, ea tăcea și eu vorbind, desigur despre pictură, cum îmi place desenul, cum am pictat întâia oară la Arte Plastice, cum am ajuns la Litere, cum desenul e asemeni scheletului într-o pictură, iar culoarea e carnea, Ce desenezi? întrebarea ei, Am studiat și anatomie, lăudăroșenia mea, deocamdată schițez, trupul masculin, în diverse poziții, mișcare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
o folie de medicamente și două pahare înalte de cristal, în fiecare pahar e turnat inegal lichid roșu, cele două pahare se răsfrâng în măsuța de sticlă dând impresia a două clepsidre măsurând inegal timpul, perioada hiper-realistă, tabloul l-am pictat mult după aceea, nu știi niciodată ce valuri fac pietrele aruncate la un moment dat în sufletul tău, Și eu, adică Daniel, tot nu înțeleg de ce cele citite de mine din caietul albastru ar putea avea vreo legătură cu, În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
de ochi! De ce taci? tresărind eu la glasul lui, Citește-mi mai departe! Caietul ăsta începe să mă amuze! Să mai citesc? întreb eu încă tulburat de cuvintele citite adineauri pe furiș din, Da! citește! astăzi n-am chef să pictez! Și eu luminat pe dinlăuntru de-un îndemn ce nu stă bine firii mele, dar care, pentru moment, îl ferește pe Theo de amintirea teribilă a, Ce faci, nu citești?! Nerăbdător el, eu cu gândul nedus până la capăt, Ba da

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
ratând și găsit de pisica lacomă care, Vrei să intri la mănăstire, mai mult uimită decât curioasă să afle, Da! Acolo e casa mea, aici vin numai pentru Theo, dacă n-ar fi el, l-am ajutat și eu să picteze, Știi și tu să pictezi?! Theo spune că începi să pictezi cu adevărat doar după ce ți-ai părăsit maestrul, până atunci nu faci decât să copiezi, El nu mai poate picta, așa-i?! și nu pot să mă supăr pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
lacomă care, Vrei să intri la mănăstire, mai mult uimită decât curioasă să afle, Da! Acolo e casa mea, aici vin numai pentru Theo, dacă n-ar fi el, l-am ajutat și eu să picteze, Știi și tu să pictezi?! Theo spune că începi să pictezi cu adevărat doar după ce ți-ai părăsit maestrul, până atunci nu faci decât să copiezi, El nu mai poate picta, așa-i?! și nu pot să mă supăr pe vocea ei curată întrebându-mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
mănăstire, mai mult uimită decât curioasă să afle, Da! Acolo e casa mea, aici vin numai pentru Theo, dacă n-ar fi el, l-am ajutat și eu să picteze, Știi și tu să pictezi?! Theo spune că începi să pictezi cu adevărat doar după ce ți-ai părăsit maestrul, până atunci nu faci decât să copiezi, El nu mai poate picta, așa-i?! și nu pot să mă supăr pe vocea ei curată întrebându-mă astfel. Nu! mai multe nu e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
ar fi el, l-am ajutat și eu să picteze, Știi și tu să pictezi?! Theo spune că începi să pictezi cu adevărat doar după ce ți-ai părăsit maestrul, până atunci nu faci decât să copiezi, El nu mai poate picta, așa-i?! și nu pot să mă supăr pe vocea ei curată întrebându-mă astfel. Nu! mai multe nu e nevoie să spun, Tu ai să mai pictezi? Nu știu! Și acum aș putea să-mi dau drumul din nou

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
maestrul, până atunci nu faci decât să copiezi, El nu mai poate picta, așa-i?! și nu pot să mă supăr pe vocea ei curată întrebându-mă astfel. Nu! mai multe nu e nevoie să spun, Tu ai să mai pictezi? Nu știu! Și acum aș putea să-mi dau drumul din nou prin cuvinte, eu nu am geniul lui Theo, geniu, e un cuvânt învățat de la el, fără el nici n-aș ști cum s-o fac, și n-aș

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
nou prin cuvinte, eu nu am geniul lui Theo, geniu, e un cuvânt învățat de la el, fără el nici n-aș ști cum s-o fac, și n-aș putea să-mi părăsesc niciodată maestrul, Mi-ar plăcea însă să pictez, Mai mult decât să fii preot, curioasă mai e rochia albă cu buline roz, Să fiu preot mi-ar fi mult mai ușor decât să fiu pictor, De ce? cum e-n stare fata asta să mă facă să vorbesc cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
la mănăstire, de ce tocmai eu s-o duc?! Să vezi picturile lui Theo, îmi scapără ochii ori de câte ori vorbesc despre asta, Sunt diferite? Peste două săptămâni ne ducem acolo să terminăm biserica, eu voi pleca săptămâna viitoare, Pleci?! Mai avem de pictat pronaosul, Unde-i pronaosul?! La intrarea în biserică, unde săruți crucea, Da! Mi-ar plăcea și mie să vin la mănăstire! M-aș bucura să vii! De ce? Așa! înfiorător de rușinos, Dacă mă lasă mama, oh, cât o fi ceasul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
spre perete, își schimbă nemulțumit din nou poziția, lăsându-se să alunece pe spate, aproape gol, învelit cu un cearceaf alb în jurul coapselor, își ridică dreapta deasupra capului cu degetele răsfirate pe perete, undeva mai sus, agățată, Eclipsa de lună, pictată de el printre primele tablouri, după cum mi-a mărturisit de nenumărate ori, și mă înfior de fiecare dată când privesc înspre acest tablou, acum sub lumina neclară a unei lămpi a cărei lumină e dirijată numai spre fotoliul din care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
și mă înfior de fiecare dată când privesc înspre acest tablou, acum sub lumina neclară a unei lămpi a cărei lumină e dirijată numai spre fotoliul din care eu citesc, e un nud de femeie, Aida să fie?! Un nud pictat în culoarea aurului, atitudinea statuară a femeii n-are nimic din voluptatea unui trup gol, de parcă Daniel ar ști prea bine ce înseamnă acest cuvânt, voluptate, și ceea ce e straniu cu acest tablou de început al lui Theo e faptul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
înțelegi nu ți-aș fi povestit, Nu e nimeni vinovat! Ceva m-a chemat atunci la tine, Eu nu ies niciodată înainte de terminarea slujbei, nu m-am putut opune, știam că ești în biserică, nu-mi închipuiam însă că și pictezi, Am venit la tine ca să deschid ușa aceea! Nu, Daniel! Ai venit la mine ca să fii lângă mine în ceasul acela! se zvârcolește neliniștit lângă mine și eu nu știu cum să mă port, tace, du-te acum și lasă-mă! N-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
dorinței lui, du-te! Noapte bună! Noapte bună, Theo! În camera destinată mie încep să mă dezbrac încet cu gândul, ai venit ca să fii lângă mine în ceasul acela, ochelarii nu-i avea pe ochi, și-i dădea întotdeauna când picta, când eram mic și încă nu știam să citesc văzându-l pe părintele Ioan punându-și ochelarii când citea am crezut că puterea cititului îi vine de la acel misterios obiect, două cercuri de sticlă, părintele Ioan nu e în chilie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
parte, iată-mă jos, mă apropii de casă, în vârful picioarelor mă ridic ca să ajung la ochelari, i-am luat, mi-i fixez pe ochi și trag cartea imensă a părintelui Ioan spre mine, De ce îți dai ochelarii jos când pictezi? Îl întreb pe Theo, el poartă niște dioptrii mari, în ultima vreme i-a slăbit alarmant vederea, Fiindcă ceea ce pictez eu nu se vede cu ochii, cu cât văd mai rău cu atât văd mai bine! Eu nu înțeleg cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
mi-i fixez pe ochi și trag cartea imensă a părintelui Ioan spre mine, De ce îți dai ochelarii jos când pictezi? Îl întreb pe Theo, el poartă niște dioptrii mari, în ultima vreme i-a slăbit alarmant vederea, Fiindcă ceea ce pictez eu nu se vede cu ochii, cu cât văd mai rău cu atât văd mai bine! Eu nu înțeleg cum vine asta, în duminica aceea n-avea ochelarii, cu ochelarii părintelui Ioan pe nas nu mai văd nimic, cartea uriașă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
trupul, Părintele Ioan a făcut semn părinților, ei au ridicat-o de jos și au intrat cu ea în biserică, Tu ce crezi, m-a întrebat Radu mai târziu pe stradă, n-ai scos aproape nici un cuvânt, Eu vreau să pictez! i-am răspuns lui Radu, El a zâmbit naivei mele dorinți! Aș mai fi vrut ca după decembrie ’89 să se aștearnă peste toți tăcerea, cel puțin șase săptămâni, și-n acest timp fiecare să-și deschidă ochii, am impresia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
în sensul real al cuvântului, pictura modernă păcătuiește prin acel metalimbaj pe care-l creează în jurul ei, punând cuvintele s-o explice, pictura n-are nevoie de cuvinte, și cred că adevărata tăcere mă poate învăța numai pictura religioasă, să pictezi o biserică! Atunci, iartă-mă că ți-o spun, dar tu nu cauți tăcerea, Theo, tu îl cauți pe Dumnezeu, De ce căutați pe Cel viu între cei morți? Și tot îl mai caut, vorbește Theo ridicându-se din fotoliu, Pregătește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]