14,398 matches
-
socialist, erau muncitorii și nu moții lui Avram Iancu. A doua: teoria evoluționară exclude individualismul exacerbat, așezarea de către o persoană, fără aprobarea partidului, în postura de lider. Or, lirica din Cîntece de pierzanie, din Cîntece noui, din Poezii, din Orașul pierdut are în centru un erou care se vrea în ipostaza de conducător al mulțimii răzvrătite, un fel de Ioan Botezătorul al României Mari". Creația lui Beniuc înainte de 1944 era angajată în slujba ideii naționaliste. Nu declara oare exegetul însuși că
O struțo-cămilă ideologică (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17158_a_18483]
-
invers drumul pe care l-am parcurs... Cît sînt de dezarmat în lumea asta! Iar mai grav e că nu văd de ce n-ar trebui să fiu", adaugă el consolator, cum l-a mîngîiat Beckett ca pe un om iremediabil pierdut. Se îndepărtase, recunoștea, de creștinism și îmbrățișase, într-adevăr, budismul (" După ce-ai frecventat o vreme budismul, e cu neputință să revii la dulcegăriile creștine..."). Și, totuși, în ciuda tuturor argumentelor invocate, era profund nemulțumit că nu lucrează. Era, de fapt
Un jurnal al lui Cioran? by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17162_a_18487]
-
pe care-l simțea frate cu nucul ei de acasă. Uneori o mai însoțea și Leana cu care se împrietenise de-a binelea (aveau paturi vecine în dormitor). Veșnic flămândă, Leana căuta prin frunzișul de sub nuc vreo nucă ascunsă sau pierduta de vreo cioară, cu care să-și mai potolească foamea. Urma clopoțelul cu care eleva „de serviciu” vestea ora mesei. Făcuse și Măriuca „de serviciu” și tăiase cu un cuțit bont atâta pâine, cât nu tăiase niciodată în viața ei
CHAGRIN D AMOUR de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381245_a_382574]
-
mă mai doare, Căci ritmuri rătăcite s-au stins fără s-ascult. O coardă de vioară vibrează prin trecut Și-n trupuri de fecioară lumini se furișează, Noi, două săbii reci, ne-am întâlnit pe-un scut Și-n bătălii pierdute ai fost în mine trează. Nu simți amurgul rătăcind spre înălțime Și mie-mi dai din tinerețe cămașa unui val, Un zeu necunoscut a strâns tăceri sublime Și-n sufletul de floare ți le-a ascuns sub voal. Lângă fântâni
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381167_a_382496]
-
mine, dar azi nu mă mai doare,Căci ritmuri rătăcite s-au stins fără s-ascult.O coardă de vioară vibrează prin trecutși-n trupuri de fecioară lumini se furișează,Noi, două săbii reci, ne-am întâlnit pe-un scutși-n bătălii pierdute ai fost în mine trează.Nu simți amurgul rătăcind spre înălțimeși mie-mi dai din tinerețe cămașa unui val,Un zeu necunoscut a strâns tăceri sublimeși-n sufletul de floare ți le-a ascuns sub voal.Lângă fântâni cu lacrimi sărutul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381167_a_382496]
-
Miresele iubirii, prin flori de crini valsează,În zări, fluturi de rouă se-aud din zori venind.Cu valuri purpurii, prin cercuri nevăzute,... X. NECUNOSCUTUL, de Daniel Luca, publicat în Ediția nr. 1920 din 03 aprilie 2016. Pe strada pașilor pierduți te-ai rătăcit ca un parfum purtat de vânt, spre locuri tainice, acoperite de uitare, Zăpada florilor de vișin se topea ușor pe-aleile de fum, iar tu, cu sunetul sirenelor din larg, plecai în depărtare... Credeam că pot să
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381167_a_382496]
-
pescărușii viselor, care ne-au dus la porți de Paradis. Tu m-ai privit ca pe-un necunoscut și-am înțeles că e târziu, Făcliile din noapte-au suspinat, stingându-se ușor ca valul ... Citește mai mult Pe strada pașilor pierduți te-ai rătăcit ca un parfumpurtat de vânt, spre locuri tainice, acoperite de uitare,Zăpada florilor de vișin se topea ușor pe-aleile de fum,iar tu, cu sunetul sirenelor din larg, plecai în depărtare...Credeam că pot să te
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381167_a_382496]
-
pământ, o negociere... ce nu se știe încotro mă va duce. DE-AȘ PUTEA A MĂ ÎNTOARCE În noaptea asta de-nceput de an, rece, ninsă, nărăvașă, ca gura iubitului în ceas de-mpreunare, aștept deșteptarea ascultării curate, împotriva neastâmpărului pierdut. Nu mai am timp de împotrivire, pasul s-a îngreunat de la bocancul înzăpezit la călcătura împotriva vântului aspru, fără de iertare. Mă-ntorc pe drumul ce se îndepărtase de lumină. E plin de urme șterse și pline de împotrivire. Încerc să
MĂ CHEAMĂ SINGURATATEA (VERSURI) de DANIELA GÎFU în ediţia nr. 1535 din 15 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381279_a_382608]
-
când orătăniile se retrăgeau în cotenețe, glasul de mulțumire al bunicii pentru clipele de respirare și îmbucăturile curate. Intra în odaie transfigurată. Într-un colț, templul ei de căință, o așteptare fremătândă. Își cobora inima cucernică, și gândul cel mai pierdut ca pentru ultima spovedanie. Am uitat de rugăciunea de seară și ritualul candelei cuvântătoare. În urma ajungerii în noapte, rămâne doar tremurul pierzaniei: Dă-mi, Doamne, puterea înțelegerii și a închinăciunii, la templul moștenit și fără timp, să-mi pot petrece
MĂ CHEAMĂ SINGURATATEA (VERSURI) de DANIELA GÎFU în ediţia nr. 1535 din 15 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381279_a_382608]
-
cât și la nivelul Întregului organism (stimularea activității respiratorii, cardiace). Cunoașterea practicarea sportului permite apariția unor elemente noi În planul cunoașterii psihomotrice. Elementele noi apar datorită solicitărilor, datorită evocării unor imagini motrice uitate sau neglijate. Cunoașterea permite reapariția „memoriei kinestezice”, pierdute temporar În urma unui accident (Briens et al. 1979). Voința este elementul determinant În activitățile sportive. Frecvent, persoanele cu handicap percep un sentiment de inferioritate și de izolare socială, ajungându-se la pierderea Încrederii În propriile puteri. Sportul poate provoca o
RECREEREA ŞI SPORTURILE COPIILOR CU DEFICIENȚE FIZICE. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Mihaela-Narciza CADIŞ, Daniela ZOTA () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2175]
-
nicăieri, În nici o colonie, bineveniți. Sunt tratați ca sclavii, sunt umiliți ori deportați În continuare spre Europa. Nenorocirea aceasta colectivă departe de a distruge, le-a Întărit conștiința națională și acadianitatea a devenit o marcă a apartenenței la o patrie pierdută și la un ansamblu de tradiții culturale păstrate și transmise cu grijă, pe cale orală de la o generație la alta, indiferent de locul sau zona de rezidență. Putem spune că abia după 1755 numele Acadia devine mitic aidoma modelului ei Îndepărtat
Un Ulise colectiv. In: Editura Destine Literare by Mircea Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/81_a_353]
-
de sprijinul Franței continentale. Nu se Întâmplă așa, și acadienii cu căruțele lor Încărcate de femei, bătrâni și copii, trec prin marea istorie care se face și se desface În jurul lor, fără nici un ajutor, purtați doar de iluzia regăsirii patriei pierdute și de speranța că pot relua, de unde au lăsat-o, viața de altădată. Existența lor de acum se consumă În ritmul impus de hazardul drumului și fiecare ins deține În această aventură colectivă un rol precis. Pélagie LeBlanc este o
Un Ulise colectiv. In: Editura Destine Literare by Mircea Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/81_a_353]
-
în exterior, rătăcite în peisaj și afundate în vegetație, aceste cutii perturbă polemic inerțiile spațiului, după cum aduse în interior, integrate în corpul unei cutii mai mari, ele reduc la scară ampla respirație a lumii elementare și invocă patetic un paradis pierdut. În interiorul lor, alături de culori și de imagini construite, natura însăși se insinuează cu propriile sale forme și cu implicitele ei energii. Maria Rus Bojan regizează cu multă subtilitate acest spectacol ambiguu și reinstalează tacit un nou echilibru: între natură și
Artiști în penumbră by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14958_a_16283]
-
datorate lui D. Murărașu (Actualitatea lui Eminescu. Călin Nebunul. Model și creație, studiu însoțit de transcrierea basmului versificat și a modelului, după manuscrisul 2268 aflat la Biblioteca Academiei Române), și lui C. Gerota (Cincizeci de ani de la reprezentarea comediei „O scrisoare pierdută” a lui I. L. Caragiale). Colaborează cu poezie I. U. Soricu, Ilariu Dobridor și Virgil Tempeanu. Pompiliu Constantinescu semnează cronica literară la romanele Velerim și Veler Doamne de V. I. Popa, Doctorul Taifun de Gala Galaction și Golia de Ionel Teodoreanu
LANURI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287744_a_289073]
-
lumea întruchipată aici simte nevoia purității, a candorii și a tandreții. Băiatul cu fesul alb - „călăul cel bun”, menit să pedepsească în numele bunătății - pornește într-un lung pelerinaj ca să aducă în orașul dezumanizat caii, adică să le reîntoarcă oamenilor virtuțile pierdute: curajul, speranța, credința, dragostea. Luptând cu tristețea, boala și mizeria, biruind cu surâsul său chiar moartea, învățându-i pe oameni să iubească stelele, copacii, păsările și caii, băiatul cu fesul alb iese din această experiență apăsat de suferința tuturor înfrânților
REBREANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289160_a_290489]
-
Richard ș.a., își definește o formulă proprie, reclamându-se atât de la cei ce, sintetizând tendințele noi, redau criticii „libertatea și puterea ei de creație”, cât și de la respingerea oricărui „fanatism metodologic”. Critica nouă trebuie să fie una a pregătirii sensului pierdut, sens „al plenitudinii și al totalității”. Întoarcerea autorului rămâne, prin problematică și calități stilistice, acestea topind dezinvolt-elegant asperitățile celor mai „aride” aspecte, un moment semnificativ în dezbaterile critice românești dintr-o fază extrem de dificilă, anii ’80 ai dictaturii. Dincolo de abordarea
SIMION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]
-
îngr. trad., București, 1973; M. Blecher, Aventures dans l’irréalité immédiate, Paris, 1973; Thomas Mann, Scrisori, pref. trad., București, 1974; Arnold Hauser, Zăpadă târzie, pref. trad., București, 1974; Luise Rinser, La cumpăna vieții, pref. trad., București, 1975; Heinrich Böll, Onoarea pierdută a Katharinei Blum, București, 1978; Mircea Eliade, Hochzeit im Himmel, Freiburg, 1989, Die Schlange, Freiburg, 1990. Repere bibliografice: Barbu Dragoman, „Heinrich Mann”, F, 1966, 7; Klaus Heitmann, „Germanistik in Rumänien”, „Frankfurter Allgemeine Zeitung”, 1968, 15 martie; Ov. S. Crohmălniceanu, „Cunoaștere
SORA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289792_a_291121]
-
Scânteia” (prin excelență un spațiu rigid, ideologizat și controlat) nu rămâne fără urmări. Seria Jurnal de lectură marchează pe ansamblu o involuție a scrisului lui S. Conformismele ideologice, pozitivările unor cărți pe linie sau pledoariile în procese false și dinainte pierdute (al poeziei patriotice, de pildă) dau, dacă nu caracteristica generală, atunci măcar una din dominante. Nu mai puțin adevărat este că după 1989 S. e o prezență exemplar benefică și liberală în câmpul cultural. Criticul nu mai scrie cronică literară
STANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289872_a_291201]
-
și intensificarea persecuțiilor după întrupare. Din păcate, nici un text al lui Iustin referitor la dezlănțuirea furiei diavolului post incarnationem Christi nu a ajuns până la noi. Trebuie deci să presupunem că această teorie a fost dezvoltată într‑unul dintre tratatele sale pierdute. Antonio Orbe crede că ar fi vorba de Syntagma, amplă lucrare polemică, cuprinzând, de asemenea, o luare de poziție împotriva lui Marcion (întrucât Irineu, în Adu. haer. IV, 6, 2, 27, vorbește despre o lucrare intitulată Împotriva lui Marcion). Nimic
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
din urmă, îndreptând rugăciunile lor către deus uerus (v. 940). Referitor la cea de‑a doua parte a secțiunii eshatologice, Commodian mărturisește că s‑a inspirat din anumite scrieri ezoterice (secreta, v. 936). Este vorba de tradiția iudaică a „triburilor pierdute”. Cu puțin înaintea sfârșitului lumii, Dumnezeu va descoperi cele nouă triburi și jumătate, deportate odinioară de asirieni. Acestea au fost păstrate de Dumnezeu într‑o stare deosebită: fiii nu își sfârșesc zilele înaintea părinților; moartea nu îi întristează deloc, căci
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
șaizeci și două după întoarcere, până la nașterea lui Cristos” (ibidem). El rezervă ultima săptămână sfârșitului lumii, împărțind‑o într‑o perioadă dominată de predica lui Ilie și o alta dominată de Anticrist. Apolinarie al Laodiceii (probabil în Apologia împotriva lui Porfiriu, astăzi pierdută), „detașându‑se complet de problema timpului trecut, se orientează spre viitor și avansează o idee primejdioasă” (ibidem). În opinia sa, primele șapte săptămâni încep cu Întruparea și se încheie cu cel de‑al optulea an al domniei lui Claudius, „atunci când
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
sale: el se luptă să‑i îndepărteze pe toți de la adevăr. Îl numește, de asemenea, „omul nelegiuirii”, căci este om, după fire, dar adună în el întreaga energie a diavolului; „fiul pierzării”, căci, pe de o parte, este el însuși pierdut și, pe de alta, îi împinge pe alții la pierzare. Într‑adevăr, ucigașul oamenilor imită întruparea Domnului și Mântuitorului nostru. Și așa cum Acesta, asumându‑și natura umană, lucrează mântuirea noastră, tot așa acela, după ce va alege pe cineva care să
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
se schimbă în funcție de contextul și geniul celui care îl abordează. C’est fini pour aujourd’hui, monsieur l’Antéchrist. Albert Camus, L’Étranger Anexa 1 „Poporul cel sfânt ascuns” din scrierile lui Commodian și tradiția iudaică a celor zece triburi pierdute În versurile 941‑978 din Carmen apologeticum și în Instructiones I, 42, Commodian se oprește asupra legendei „poporului ascuns” care se va întoarce în Ierusalim la sfârșitul veacurilor. Potrivit spuselor sale, autorul s‑a inspirat în redactarea acestor fragmente din
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Ierusalimului, iar îngerii luptă pentru ei. Sfârșitul lumii este deci marcat de trei evenimente: venirea Anticristului; întoarcerea poporului ascuns la Ierusalim; victoria lui Cristos urmată de Judecata de Apoi. În mod evident, Commodian face aluzie la tradiția iudaică a triburilor pierdute, tradiție ai cărei germeni se află în episodul deportării iudeilor din Regatul de Nord, în 722 sau 721 î.Cr., de către regele asirian Salmanasar (2Rg. 1‑7). 1Cr. 5,26 precizează că aceste triburi „vor fi până în ziua aceea”, așadar, ele
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
lui Neftali 6, 6‑7 (a doua jumătate a primului secol î.Cr.) și Martiriul lui Isaia 3, 2, scriere a cărei redactare finală datează din secolele al II‑lea și al III‑lea d.Cr., vorbesc foarte pe scurt despre triburile pierdute, cea din urmă făcând de asemenea aluzie, ca și 4 Ezdra, „la munții mezilor”, unde s‑ar fi ascuns triburile. Într‑adevăr, în varianta mitului Anticristului pe care ne‑o propune Commodian, sfinții se ascund în munți și tot din
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]