7,806 matches
-
din Rio pentru locatari cu dare de mînă, sau un bidonvil luxos de lîngă Algiers. — E lumea a patra, Charles. Aia care așteaptă să preia controlul absolut. Ne-am Întors la Porsche, ne-am urcat și am pornit Într-o plimbare prin piață. Mă uitam atent la vilele și blocurile pe lîngă care treceam, sperînd să prind sunetul unei voci omenești ridicate, vreun player audio dat prea tare, zbîrnîitul de recul al unei plăci de trambulină, și mi-am dat seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Nu, a trecut repede, îi răspund, cu o indiferență căutată. Nici nu mi-am dat seama ce repede a trecut timpul! N-am fost mereu singură. Ieri dimineață, după ce ați plecat voi, m-a sunat Georgiana și am ieșit la plimbare cu ea. Nu m-am întâlnit propriu-zis cu Georgiana. Doar am vorbit cu ea la telefon (de fapt, mai mult a vorbit ea) despre apropiata petrecere de ziua ei. Acea petrecere care nu mă lasă să dorm în ultima vreme
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
problema, îmi spun, cu un început de îndoială. Poate trebuia, totuși, să am mai multă răbdare cu el? Nu, nici vorbă! îl alung din gând ca pe o muscă. Mai bine că l-am pocnit și l-am trimis la plimbare! Deodată, un glas masculin răsună plin și plăcut lângă mine: Miroase frumos parfumul tău. îmi place și medalionul tău în formă de... cum îi zice?... Inorog, nu? Cum te cheamă? Tresar mirată, lăsând să-mi scape printre degete lanțul de
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
chef să-l vezi pe Bobo, am să te rog să-mi spui și scurtăm întâlnirea, însă am apucat să-i povestesc despre tine și abia așteaptă să te cunoască. — E în regulă, îi spun, oricum mergeam spre parc, la plimbare. E o zi ademenitoare, cu iz de primăvară. — Așa ți se pare? mă întreabă el, oprindu-se locului cu o mină preocupată. Hm, nu știu ce să zic... Mi se pare destul de frig, încă. Inspiră adânc și de data asta mă uit
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
caiet. Seara începuse o ploaie mohorâtă, care-i alungase pe toți spre camerele lor. Dar înainte de a se sparge gașca, Anda anunțase pe un ton glacial, dezvelindu-și frumoșii ei dinți albi într-un zâmbet șugubăț, că va face o plimbare romantică prin ploaie cu Edi și mai mult ca sigur va petrece noaptea la el. Plecase cu el de braț sub o umbrelă roșie, dar imediat ce ieșiseră din hotel oprise un taxi. îi trecuse cheful de plimbări romantice prin ploaie
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
va face o plimbare romantică prin ploaie cu Edi și mai mult ca sigur va petrece noaptea la el. Plecase cu el de braț sub o umbrelă roșie, dar imediat ce ieșiseră din hotel oprise un taxi. îi trecuse cheful de plimbări romantice prin ploaie. în mașină, îl sărutase îndelung, nesinchisindu-se de șo ferul care îi urmărea prin oglindă și făcându-l pe Eduard să uite de răceală, de durerile persistente, și în general de toate fră mântările lui din ultima
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
intră încruntat în bucătărie, unde rămase singur câteva minute, evaluând dezastrul. Clara Ionescu nu cutezase să-l însoțească în acel loc. — Va dura ceva, îi comunică domnul Neacșu cu gravitate când ieși din bucătărie. Propunerea mea este să mergeți la plimbare sau la cumpărături, oriunde, și să reveniți după ora trei, nu mai devreme. Vă garantez că până atunci totul va fi lună aici, o s-aduc o echipă de la mine. Nici nu va ști Ion ce s-a întâmplat! Clara îi
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
În fața propriei mele pasiuni, era de obicei redusă la o neîncredere plină de scepticism). Obișnuia să susțină că În cei trei ani În Flandra văzuse destule câmpuri și respirase Îndeajuns aer curat cât să-i ajungă o viață Întreagă, iar plimbările cele mai scurte sau picnicurile cele mai simple, departe de casă și șosea, le considera periculoase din capul locului, ca tot atâția pași spre anarhia totală. Singura excepție era golful, dar cred că și acolo socotea terenul accidentat și pădurea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
locului, ca tot atâția pași spre anarhia totală. Singura excepție era golful, dar cred că și acolo socotea terenul accidentat și pădurea din preajmă - pe traseul pe care juca - ca fiind ceva mai mult decît un obstacol din joc. Ultima plimbare În natură pe care Îmi amintesc că am Încercat s-o facem Împreună a fost În ținutul mlăștinos din Essex. A mers vreo două-trei sute de metri de la locul unde parcasem, lângă un dig, pe urmă a refuzat pur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
legate de linia narativă, dezvoltarea personajelor, Încheiere. Îndărătul fiecărei cărări și fiecărei forme de expresie pe care le alegi până la urmă, se află nălucile tuturor celorlalte pe care nu le-ai ales. Nu-mi plănuiesc scrierile, așa cum nu-mi plănuiesc plimbările prin pădure; urmăresc poteca ce mi se pare cea mai promițătoare la un moment dat și nu un anume itinerar prestabilit la intrare. Sunt cât se poate de convins că nu e vorba de nici un fel de raționalizare, sau iraționalizare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
din Königsberg. Prin acel oraș, Königsberg, trece râul Pregel, ce înconjură o insulă, Kneiphof. În locul respectiv, existau 7 poduri. Pe 5 dintre acestea se ajungea direct pe insula Kneiphof, iar celelalte două poduri traversau cele două brațe ale râului. În plimbările lor, peste Pregel, localnicii se amuzau, încercând să facă un drum, un circuit închis, adică pornind dintr-un loc de plecare să se întoarcă în același punct, după ce au străbătut toate cele 7 poduri. Toate cele 7 poduri, dar trecând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
o cunoscuse el, cândva, fiind departe de indigoul jeans-ilor și de formele lor apetisante. Suspină pe diapazonul unei vechi meditații, suspin divulgat numai lulelei sale: În Agora înțelepților greci de odinioară, era altfel față de timpurile noastre: ca să-l însoțească în plimbările sale peripatetice, Maestrul reușea să-și trieze discipolii, eliminându-i pe neaveniți. Astăzi, Maestrul și mai cu seamă o Teorie nouă, că mai ba! Discipolii ți-i nimerești la întâmplare: buni sau nemernici, inteligenți sau idioți... Tu, Fată a Vânătorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
la finanțe și-i spunea: Se poate trăi și fără asta. Același lucru i-l spunea și cu privire la serviciul militar obligatoriu, care ba se desființa, ba rămânea În vigoare până la noi ordine. Altă dată, o lua pe Doamna Leopard la plimbare prin parc și, arătându-i pensionarii care jucau șah, Îi șoptea: Noi n-o să ajungem niciodată ca ei. Mai bine răsturnăm guvernul. Vizitând muzeul de artă, În fața unui tablou, domnul Spătaru plescăia disprețuitor din buze: Năstase are acasă o grămadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
după, tot felul de istorii. Pe mine nu mă interesau ieșirile astea, simțeam că-s pe drumul cel bun, aveam semnale: o invitație amicală la teatru, când Cătă era plecat cu fetele la Timișoara (o făcea din ce În ce mai des) apoi o plimbare la braț, pe bulevard, pe malul Mureșului. Cât pe-aci În seara aia! Dar n-a fost să fie, Cristina nu m-a invitat și În casă, Cătă putea să apară În orice moment și se pare că nu Împărtășeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
meu de pod. Îmi era ciudă, părea că Începuserăm măcar să flirtăm. Și chiar de nu era așa, oricum ne simțeam bine Împreună, pe mine nu mă mai intimidau gesturile ei hai-să-zic-afectuoase, atingerile frugale, umărul-lângă-umăr când citeam manuscrisul vreunei traduceri, amintita plimbare braț la braț. Adevărul era că nici nu avusesem timp de mai mult. Eu nu eram Vasile Leac, să-mi fie suficiente câteva ore, iar dacă nu-mi ieșea, pa și pusi! Eram un tip mai elaborat, nu scriam poezii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
mi-am cumpărat un scuter, pentru ăsta n-aveai nevoie de nici un fel de acte. Scuterul Îl accidentasem Însă Într-o hârtoapă de la Șiria, așa că rămăsese la conac, de altfel nu-mi strica să mai umblu și cu bicicleta. Făceam plimbări lungi, din seria „Să ne cunoaștem orașul“, de cele mai multe ori ajungeam În pădure, acolo Îmi plăcea să abuzez de suspensiile bicicletei mele de milionar, pe cărări lăturalnice, de unde vă povestesc acum istoria Celebrului animal. Întins În continuare pe banca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
nu a tulburat curgerea liniștită a zilelor petrecute împreună. Schimburile de replici și considerațiuni asupra diverselor teme abordate se arătaseră având cursivitate și limpezime, fără măștile și costumația oficială impusă de "societate", îndărătul cărora să se ascundă. Discutaseră mult în plimbările lor nesfârșite și pe măsură ce îi spunea mai multe despre el, simțea ușor flatat cum interesul ei creștea, voia să afle mai multe, să îl înțeleagă mai bine. Descoperiseră că împărtășeau același entuziasm pentru filozofia lui Blaga, muzica lui Musorgsky și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Se oprește o clipă în fața unei vitrine, doar așa, din cochetărie, pentru a-și verifica uniforma, impecabilă de altfel. Trece pe lângă un cinematograf. Afișele puternic colorate anunță un film gen western, preferatele lui, dar ezită să intre. Preferă plăcerea unei plimbări pe sub copacii proaspăt înmuguriți care inundă aerul cu mireasma lor amețitoare. În fața lui, o pereche de tineri împing un landou de unde se aude gânguritul unui copil. Un bondar cu diafane aripioare galbene, zumzăie anemic, unduind în cercuri largi deasupra lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
vor trece cât se poate de repede. Odată la 2-3 zile Smaranda apare la ușa rezervei unde este internat cu diferite bunătăți aduse special pentru el. După ce veghează să mănânce tot din farfurie, îl îndoapă cu fructe apoi fac lungi plimbări împreună prin parcul vechiului sanatoriu de lângă București, transformat acum în spital datorită războiului, în timp ce ea își potrivește răbdătoare pasul după mersul lui ușor nesigur. Atunci când Marius obosește, se așează amândoi pe una din nenumăratele bănci. În timp ce privesc păsările care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Încrezători, după creșterea, minut cu minut, a luminii pînă la echinocțiul de primăvară. Asta acum de cînd domnul Pavel era pensionar, dar numai cînd timpul era mohorît, căci În zilele cu soare cît de cît dezmorțitor, pleca la obișnuita lui plimbare În centru În jurul micii grădinițe și pe strada principală, strada „Republicii” cum Îi spunea acum, obișnuită și În după-amiezile mai blînde ale neîndurătoarei părți a anului. Înainte de pensionarea soțului, doamna Pavel veghea singură diminețile, mai venea cîte o vecină „În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
drept să acceadă. Numai că ei nu cunoșteau nimic despre zona gîndirii ei. În seara aceea, seara zilei cînd tatăl său trimise scrisoarea prin poștă judecătorului, ea Își aminti, mult mai pregnant ca altădată (jocuri În care viața ne aruncă), plimbările cu el și cu sora ei de-a lungul șirului de sălcii izolate În singurătatea cîmpiei, iazul... „Au trecut 20 de ani de cînd a plecat de aici, Își spuse, iar 20 de ani sînt o viață. Înainte mai venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
ei descoperiți. Dar În timp ce doamna Pavel vorbea despre reveriile Orientului, despre minunea portului răsăritean, Ana, fără a lăsa impresia că nu e atentă, se Întreba ce gîndesc alături de prezența ei, dar mai ales ce simt, căci de atunci de la primele plimbări Împreună, trecuseră douăzeci de ani. Dimineața aceea se cheltui repede și, după ce terminarăm a prînzi dar Înainte de a servi desertul și cafeaua, doamna Pavel, neglijîndu-mi prezența, sau poate dimpotrivă, invită pe cele două musafire să-mi viziteze „apartamentul” compus din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
le-a atins. Poți privi chipul de o frumusețe stinsă al Rosei Elena Carvaial și te poți imagina în lumea de mătuși silențios-funerare din povestirile lui Fuentes. Yulena păstrează tonul testimonial al persoanelor intervievate alternînd însă într-un dozaj armonios plimbarea prin pădurea de simboluri, prin casa-pinacotecă, în poveste, cu tablouri, muzică și poezie, care recompun de o manieră arcimboldescă chipul misteriosului Riosse, pe care fotografia ni-l redă cu o privire de sfinx senzual. Și cu un minunat paradox pe
Unde Shakespeare se întîlnește cu Hugo by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8363_a_9688]
-
Cioabă Imi amintesc cum, de fiecare 9 mai, urcam dis-de-dimineață, cu toți copiii de la școala din sat, dealul unde pe vremuri fusese cimitirul. Acum era acoperit de o pădure de liliac. Rupeam crengi mari și împleteam coroane "pentru eroi". Farmecul plimbării se completa cu aventura, căci 9 mai era singura zi din an când aveam voie, alături de învățătorii noștri, să intrăm în curtea bisericii. Acolo era o statuie care mă impresiona de fiecare dată - un soldat rănit de moarte sprijinit de
Aici Radio Europa Liberă by Cristina Cioabă () [Corola-journal/Journalistic/8359_a_9684]
-
se mai află încă între noi. Lucian Valea are norocul de a-l găzdui pe Blaga, în 1954, în casa-i părintească de la Sângeorz (era cu mai puțin de un an înainte ca eu să-l caut la Biblioteca Universității). Plimbările celor doi, sub semnul unei inaparente încordări, printr-un orășel "încă profund rural, cu casele mici, acoperite cu draniță și cu pereții puternic văruiți în albastru", scot la iveală interesul caracteristic al autorului Spațiului mioritic față de vechimea indigenă pentru care
Printre amintiri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8354_a_9679]