6,499 matches
-
Încheiată Între secțiunile de tineret CDE și organizația Hehalutz”. Delimitarea fusese mai mult decât clară: „Fac parte din secțiunile de tineret CDE tinerii evrei din P.M.R., U.T.M. și U.E.R. (uniunea evreilor din România, n.n.), tineretul partidelor: Mișmar, Leahdut Avoda, Poale Sion, Ichud și independenți”. Așadar, pe lângă comuniștii propriu-ziși, se lipiseră și cei din organizațiile politice de stânga, agreate de boșii roșii. Cea de-a doua categorie a aliaților de circumstanță, cuprindea organizațiile de tineret de dreapta grupate În „Hehalutz”. Înainte de
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
de la Odessa. În 1942, fiind rănit în luptele de la Cotul Donului, a fost luat prizonier la ruși. Într-un spital rusesc a fost operat la piciorul stâng, rămânând definitiv cu o scurtime de trei centimetri. În prizonierat a ajuns până la poalele munților Urali. Nu a scăpat din lagărele sovietice decât în 1948. Toți îl credeau mort încă din 1942 și îi cântaseră prohodul. Fusese dat dispărut, iar familia și colegii de la Universitate, i-au făcut în fiecare an parastas. Când a
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
e o călătorie purificatoare pentru că Margo merge mult cu trenul, după care merge mult pe jos, trecînd peste podețe șubrede, străbătînd codri deși (te aștepți să dea nas în nas cu Gollum din Stăpînul inelelor și să iasă împreună la poalele Muntelui Osîndei), urcînd o scară interminabilă (din fericire și-a adus pantofii cu toc), însoțită mereu de piuiturile, pîrțurile electronice și ding dong-urile de western spaghetti ale muzicii lui Mircea Florian. Deci, jos cu plăcerile trecătoare și cizmulițele roșii (ca
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
sau lucrările pe care le-am avut de realizat, numai de la Dumnezeu le-am obținut (atât muncitorii, cât și lucrările, chiar dacă le-am obținut prin licitații, tot cu ajutorul Domnului le-am obținut). CAPITOLUL 1 BUZĂU - Așezare geografică și religioasă La poalele dealurilor, în cotul Carpaților de curbură, se află un oraș nu prea mare (aproximativ 135.000 locuitori) dar foarte interesant în privința diverselor confesiuni religioase care s-au dezvoltat aici de-a lungul timpului, în ciuda faptului că în acest oraș - Buzău
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
pe lângă munții Ghilboa, Vârful Moreh și Muntele Tabor. Nazaretul este împărțit în două: orașul vechi, ocupat de arabi și orașul nou, ocupat de evrei. Orașul nou este mult mai dezvoltat, au blocuri, uzine de autobuze și mașini de teren. La poalele muntelui Moreh, am văzut străvechea localitate Sunem, astăzi un cartier al orașului Afula. Mi-am amintit de istoria lui Elisei și a femeii din Sunem (Sunamita). Am intrat deja în Galileea și am tresărit când am zărit un alt indicator
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
nopții. Pe întreaga întindere a pământului, din poieni, ogoare, pășuni, păduri se auzea, se simțea un freamăt de chemare la viață, la frumos, la reînvierea naturii așa cum a zidit-o Creatorul pentru înfrumusețarea vieții pământești. * într-o poieniță aflată la poalele dealurilor îngemănate vecine cu cea de a treia coamă de deal, pe care se afla via boierului Jac Marcopol, pășteau iarbă fragedă și gustoasă doi juncani în vârstă de doi-trei ani, cu părul sur, coarne frumos aduse pe spate, semănând
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
cum o vrea Dumnezeu, din voia Lui nu putem ieși”. între timp s-a pus masa și fiecare scoate din traiste merindele ce le-au adus cu ei la târg. Mătușa Ileana și moș Toader din Armășoaia scoaseră niște plăcinte „poale-n brâu”, cu brânză de vaci, frumos crescute și rumene, de-ți venea să lași totul și să te năpustești pe ele iar mătușa Tinca din Cursești scoase alivenci făcue cu smântână de vaci, toate bunătăți grozave, care merg și
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
ai fostului meu profesor de desen din anii anteriori. În acest fel mi-am încărcat sufletul cu frumusețile întâlnite. Revenim la Cârțișoara și ne plimbăm cunoscând alte locuri și alți și alți localnici. Tatăl lui Nicu, gazda mea, lucra sub poala muntelui la tăiatul buștenilor, în vecinătatea unei foste fabrici de sticlă. Locul se numea „Glăjărie”, de la glajă, adică sticlă. Pleca dis-de-dimineață și venea seara, apoi discutam de una, de alta până mergeam la culcare în camera de oaspeți. După o
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
cu produsele lactate ale locului și nu mai pridideam să văd, să cunosc cât mai mult frumusețea deosebită a muntelui, pentru mine fiind o noutate. Ne aflam sus, la peste două mii de metri, în locuri în care brazii falnici de la poalele muntelui fuseseră înlocuiți cu arbuști pitici și ierburi suculente pentru brânzeturi de calitate... Tare frumos mai era timpul la început de septembrie, cu un soare blând ce emana o lumină galbenă ca mierea florilor de tei! De sus priveam în
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
galerie, se află și o operă originală a artistului meu. Nu este lucrată cu penelul, e țesută în fire de păr de toate nuanțele posibile : ea înfățișează un munte depărtat în fund ; pe vârful lui stă un călător, iar la poale-i curge o apă mare ; dincoace de apă e un cioban, care pășunează o turmă de o speță destul de problematică ; în sfârșit, călătorul din vârful muntelui își aprinde țigara la luleaua ciobanului din vale... Ce per- spectivă ! De câte ori mă rade
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
frumos apus de soare din lume. Acolo este un templu al lui Poseidon. A fost primul templu pe care l-am văzut și m-a impresionat teribil. Tot anul trecut am fost la două spectacole - unul la Irodion - teatrul de la poalele Acropolei, unde am văzut „Amphion” - comedie de Aristofan, și altul la Epidavros - ,,Bacantele” de Euripide. Amândouă ne-au impresionat. Luăm contactul pentru prima dată cu corul antic autentic care constituie strălucirea teatrului grec. Tot ce-am văzut anul trecut a
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
durat doar două zile, dar a avut consistența unei săptămâni. Peste două zile urma să părăsim Grecia. Ce bine! Am uitat să spun că am mai văzut o piesă (de teatru) într-una din ultimele zile, tot la teatrul de la poalele Acropolei - „Electra” de Euripide. Acum mă pregătesc sufletește pentru două săptămâni în Spania. Mai am o săptămână și zbor. Am emoții, mi-e frică și așa mai departe... Va trebui să fiu calmă. Două luni și jumătate pentru Liviu în
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
fost cel mai puternic impact cu lumea în care am pătruns, după primele două zile petrecute aici. Bazarul, unde ne-am petrecut cam trei ore, este aglomerat și nu se compară cu cel grecesc (mă refer la cel amenajat la poalele Acropolelui pe locul numit „Placa” și renumit în întreaga lume). Acesta din urmă este o poezie, el, în întregime, cu micile Taberne spre care ești invitat de greci vorbăreți și ispititori, cu studenții care cântă pe străzi, pentru câteva drahme
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
avut astfel contactul cu prima imagine autentică despre America. Proiectat pe cer un imens steag american, luminat puternic, fâlfâia în vânt. În fața steagului un tren marfar trecând peste un pod. Iar noi trecând cu mașina pe sub podul acela aflat la poalele steagului. Și deasupra tuturor o lună înjumătățită, mare și luminoasă. Ieri am însoțit-o pe Dana când l-a dus pe Edy la doctor. Am luat contact cu peisajul urban al acestei așezări aflate în afara metropolei. Case singuratice sau însingurate
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
va ridica ștacheta acestui loc binecuvântat de Dumnezeu. Dacă nu păcătuiesc prin bucurie vreau să spun că sunt fericită că mă aflu acum aici. 1 iulie 2002 - Rm. Vâlcea Azi a fost prima zi de tabără. Pentru că ne aflăm la poalele Cetățuiei - biserica din vârful dealului care străjuiește intrarea în oraș dinspre Sibiu, casa Ecaterinei este practic ca într-o căldare de verdeață și, deși „lumea bună” a populat zona ridicând cota cătunului de aici, noi nu vedem nici un acoperiș care
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
și de ce se cuvine și ce nu dat presei ca știre sau imagine "de senzație". În a doua zi a vizitei, coborând din mașina oficială în Piața Palatului, o rafală de vânt avea să-i ridice, cum s-ar spune, "poalele în cap" Majestății Sale. Un fotograf olandez a surprins scena și apoi m-a rugat să-i dau o mașină să meargă la aeroport pentru a lua o cursă spre Amsterdam. I-am precizat mirat că mai sunt două zile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
colaborarea și le-am atras atenția că intenționez ca împreună să și concretizăm sarcinile primite din centrală. Ulterior acestei întrevederi, am trecut la inspectarea clădirii Consulatului General, acompaniat de primul colaborator și administrator. Construcția, situată în cartierul Laranjeiras (Portocalii), la poalele binecunoscutei stânci Corcovado, era impunătoare, cu o arhitectură studiată, plăcută, răsărind albă ca o insulă într-o oază de verdeață. Pentru toate aceste motive făcea parte din patrimonial arhitectural al orașului Rio. Avea două etaje și două corpuri legate printr-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de metri de sub noi îmi declara fermă că e "pentru ultima oară". Vederea de "sus" merită orice creștere de tensiune Leme, Copacabana, Ipanema, Leblon, Botafogo, Flamengo, Corcovado... Ca și de pe Corcovado, și aici ne străduiam să reperăm Consulatul, aflat la poalele "Cocoșatului". Ajunși în vârf, emoțiile ascensiunii generau o "furie" pentru cumpărături artizanat și tricouri cu reproducerile "Căpățânei de zahăr" pentru prietenii din țară ce o știau doar din fotografii. După cumpărături, cu ce ne mai rămânea prin buzunare, ne cinsteam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
pe sub c)mas), al meu fiind o bucat) de stamb) verde, În timp ce al celorlalți era dintr-o pânz) alb). Dumnezeu i-a cerut lui Moise s) le vorbeasc) fiilor lui Israel și s) le „spun) s)-și fac) ciucuri la poalele hainelor lor”. Așa se face c) și azi, dup) patru mii de ani, ei poart) asemenea accesorii vestimentare. Ne g)sim locurile, dou) Într-un rând de trei, În partea din spate a avionului. Al treilea este ocupat de un
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
-o pe Katherine Mansfield În grajdul de la Fontainebleau, susținând c) aerul pe care Il expir) vacile ar vindeca tuberculoză. Lui John Îi place s) asculte astfel de povestioare din istoria literar). Într)m În cas) și Mississippi se urc) În poala lui John, În timp ce noi bem votc) ruseasc). I-am putea tolera pe nemernicii )știa dac) n-ar face altceva decât s) produc) Stolichnaya. Aceste cuvinte pun cap)ț dimineții liniștite. La nord, amenințarea rușilor crește. Cu arme din Rusia și
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
o asemenea Înțelegere, cea mai bun) preg)tire este s) tr)iești acel gen de sentiment pe care Il Încearc) un c)l)tor ce se trezește deodat) Într-un luminiș, În țară fluturilor coada-rândunicii sau lang) un apeduct, la poalele unui munte. Nu vreau s) spun c) aceasta este singura metod); exist) și altele la fel de sigure: de exemplu, s) suferi În viat) mari nenorociri sau nedrept)ți ori s) simți profundă oboseal) fizic) Însoțind lipsa prelungit) de activitate mintal). Acestea
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
Actorii erau văzuți ca siluete conturate pe fondul pietrei albe a muntelui. Deși greci, spectatorii nu Înțelegeau nici ei greaca veche decât fragmentar, dar au ascultat cu o atenție totală, uimiți și adânc atinși, netulburați de sclipirile orașului, care, la poalele stâncii, Își ducea viața de noapte obișnuită, plină de distracții și zgomote. Dar sunetele vechi reverberate În piatra de la Lycabetos trezeau În ei un sentiment de apartenență la o veche tradiție spirituală. La vremea aceea am scris un text pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
pe cele populare, de pildă, ca atunci când spunea la masă, oftând brusc (căci Întotdeauna se și Întâmpla ceva - o criză de febră a fânului, moartea unui păun, pierderea unui ogar barzoi): „Je suis triste et seul comme une «bylinka v pole»“ („sunt singur ca un «fir de iarbă pe câmp»“). Insista asupra faptului că are o boală de inimă incurabilă și că, În cazul unui atac, nu se putea liniști decât dacă se Întindea pe spate, pe podea. Nimeni nu-l
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Următoarea imagine Înfățișează Încercarea noastră de evadare prin pătrunderea Într-un cinéma cufundat În beznă de lângă Cazino (aflat, desigur, dincolo de limitele admise). Am stat acolo, ținându-ne de mână peste câinele care din când În când Își zornăia clopoțeii În poala Colettei și am vizionat o luptă de tauri smucită, măruntă ca o burniță, dar extrem de palpitantă, de la San Sebastián. Ultima imagine mă arată pe mine purtat de Linderovski de-a lungul promenadei. Picioarele lui lungi se deplasează cu un soi
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
rușinea și roșeața feții sau supărarea și ochii injectați“. „Tolstoi vient de mourir“ a adăugat el brusc, Încremenit, pe un alt ton, Întorcându-se spre mama. „Da ștotî“ (un fel de „Doamne, Dumnezeule!“) exclamă ea Îndurerată, Încleștându-și mâinile În poală. „Pora domoi“ („E timpul să mergem acasă“) conchise ea, de parcă moartea lui Tolstoi ar fi anunțat niște catastrofe apocaliptice. 4 Și acum urmează acel număr cu biciclete - sau cel puțin versiunea mea despre acel număr. În vara următoare, Iuri nu
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]