KorAP: Find »[drukola/base=poliție & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...212 213 214 ...3882 >

97,040 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310

dintr-ai lor, dar atunci... atunci Înseamnă că ei au vrut să ne prindă pe amîndoi... A! exclamă ea, ca și cum ar fi lovit-o. — Știau c-o să pierdem vremea stînd de vorbă, explicîndu-ne... Vor să ne prindă pe amîndoi, deși poliția nu te caută pe dumneata. Vino cu mine, plecăm chiar acum! — Bine! — Dacă nu cumva o fi prea tîrziu... oamenii ăștia par să-și calculeze precis toate mișcările. Rowe merse În vestibul și, trăgînd Încetișor zăvorul, deschise puțin ușa, apoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
prin noaptea ce-i surprinsese... — Nu prea avem cu ce să ne apărăm, rosti el. Nici măcar un ac de pălărie - știu că femeile nu mai poartă așa ceva În zilele noastre. Avusesem un briceag, dar cred că a ajuns pe mîna poliției. Se Întoarseră, ținîndu-se mereu de mînă, În salonaș. — Măcar să ne Încălzim, spuse Rowe deschizînd radiatorul electric. E frig ca iarna, iar lupii ne dau tîrcoale. Anna Hilfe Își smulse mîna dintr-a lui și Îngenunche lîngă radiator. — Nu s-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
o sală de tribunal, pentru că dezvăluise tristul adevăr despre o campanie În vogă. Între timp, omul acesta izbutise să-și obișnuiască țara să-i Îndrăgească adevărurile amare. Digby Întoarse foaia ziarului și citi, sub o fotografie „Arthur Rowe, căutat de poliție pentru a fi interogat În legătură cu...“ Crimele nu-l prea interesau pe Digby. fotografia Înfățișa un bărbat slab și cam șleampăt, dar bine bărbierit. Toate fotografiile de criminali semănau, poate din pricina tehnicii „pointiliste“ a fotografiei de ziar. Digby avea atîtea lucruri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
În stare să privească fotografia. „Nu sînt eu acesta“, Își spunea privind fața slabă, cu ochii triști, dar bărbierită, a jalnicului individ din fotografie. Nu, nu exista nici o potriveală Între amintirile sale din tinerețe și acest Arthur Rowe căutat de poliție pentru a fi interogat În legătură cu... Doctorul Forester rupsese fotografia din ziar fără textul explicativ... „E cu neputință să fi decăzut atîta În ultimii douăzeci de ani! Își spunea Digby. Orice-ar pretinde doctorul, eu sînt omul acesta din oglindă! Faptul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
Nimerise, din fericire, peste un om cumsecade și generos, căruia i se făcuse milă de el - arăta, pesemne, bolnav. Controlorul Îl Întrebase dacă se duce la vreun prieten. — N-am nici un prieten, Îi răspunse Rowe. Vreau să mă duc la poliție. — Nu trebuie să bați drumul pînă la Londra pentru atîta lucru, Îl mustrase cu blîndețe controlorul. Rowe crezuse o clipă, Îngrozit, că va fi readus la sanatoriu cu forța, ca un chiulangiu care-a fugit de la școală. — Ești unul dintre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
Începu să citească, nervos, roșind ca un Învățăcel pus să dea citire În biserică unui capitol din Deuteronomul: „Subsemnatul Arthur Rowe fac de bunăvoie următoarea declarație: Noaptea trecută, recunoscîndu-mă Într-o fotografie de ziar, am aflat pentru prima oară că poliția mă caută. În ultimele patru luni am fost internat Într-un sanatoriu condus de un doctor Forester, ca urmare a pierderii memoriei Într-un bombardament aerian, dar sînt dornic să spun tot ce știu În legătură cu asasinatul...“ Omul Îl Întrerupse pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
haina. Beavis aduse un dosar și-l puse pe masă. — Și-acum uită-te prin dosarul ăsta, Îl Îndemnă detectivul pe Rowe. Vei găsi și cîteva fotografii. Poate-l vei recunoaște În vreuna din ele pe omul asasinat. Fotografiile de la poliție seamănă cu cele pentru pașapoarte: aparatul de fotografiat nu Înregistrează niciodată inteligența, care aruncă un văl peste materia brută. Nimeni nu poate contesta că omul din fotografie are aceleași trăsături, același nas și aceeași gură ca și omul din realitate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
doamnă... Bellairs... În casa ei s-a petrecut... La o ședință de spiritism... Deodată, Își aminti de o mînă Însîngerată și exclamă: Bine, dar era și Doctorul Forester acolo! El ne-a spus că individul a murit. Atunci au chemat poliția. — E vorba de același doctor Forester? — Același. — Și te-au lăsat să pleci? — Nu, am fugit. — Te-a ajutat cineva? — Da. — Cine? Trecutul venea Înapoi spre el, ca și cum nici o stavilă nu i-ar mai fi stat În cale acum, cînd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
și pe ei și pe dumneata. Dar dumneata, domnule Rowe, l-ai „plantat“, cum se spune, căci Jones nu s-a mai Întors, iar a doua zi, cînd ai telefonat la domnul Rennit, i-ai spus că ești căutat de poliție ca asasin. Rowe Își acoperise ochii cu palma și Încerca să-și amintească - sau poate să uite? În vreme ce domnul Prentice Îi vorbea, cu un glas egal și clar: — Și, totuși, după cîte știm noi, la Londra nu s-a comis

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
receptorul din mînă și-l puse la loc În furcă, spunîndu-i: — N-o să-ți folosească la nimic! — Voiam doar să Întreb... — Cere la Scotland Yard o mașină rapidă, se adresă domnul Prentice agentului. Numai Dumnezeu știe ce-o fi făcînd poliția locală. Ar fi trebuit să fi ajuns pînă acum. Ai grijă ca doamna să nu-și taie beregata, mai avem nevoie de ea. Palid de mînie, domnul Prentice Începu apoi să inspecteze Încăpere cu Încăpere, ca o vijelie. — SÎnt Îngrijorat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
nu vor trece!“, În loc să scrie: „Nu vom mai dormi niciodată În odaia și În casa asta!“. Rowe nu putea Înțelege suferința omenească pentru că uitase de propria lui suferință. — Cred că nu s-a Întîmplat nimic acolo, se pomeni el spunînd. Poliția locală... — Anglia e o țară foarte frumoasă, Îl Întrerupse domnul Prentice pe un ton amar. Biserici normande, morminte vechi, islazuri comunale, sate cu hanuri... Fiecare șef de post are o căsuță frumoasă, cu o grădiniță, care-i aduce anual cîte-un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
frumoasă, Îl Întrerupse domnul Prentice pe un ton amar. Biserici normande, morminte vechi, islazuri comunale, sate cu hanuri... Fiecare șef de post are o căsuță frumoasă, cu o grădiniță, care-i aduce anual cîte-un premiu pentru verzele cultivate... — Bine, dar poliția districtuală... — Șeful poliției e de obicei un fost ofițer În armata colonială din India, scos la pensie acum vreo douăzeci de ani. Un om de treabă. Se pricepe grozav la vinuri. Vorbește, Însă, prea mult despre regimentul lui. Încolo, e-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
domnul Prentice pe un ton amar. Biserici normande, morminte vechi, islazuri comunale, sate cu hanuri... Fiecare șef de post are o căsuță frumoasă, cu o grădiniță, care-i aduce anual cîte-un premiu pentru verzele cultivate... — Bine, dar poliția districtuală... — Șeful poliției e de obicei un fost ofițer În armata colonială din India, scos la pensie acum vreo douăzeci de ani. Un om de treabă. Se pricepe grozav la vinuri. Vorbește, Însă, prea mult despre regimentul lui. Încolo, e-un băiat bun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
regimentul lui. Încolo, e-un băiat bun, generos, pe care te poți bizui - cînd e vorba de vreo colectă pentru o cauză dreaptă. CÎt despre comisarul-șef, a fost un om de ispravă pe vremuri, Înainte de a fi scos din poliția metropolitană, după cîțiva ani de serviciu. Nici măcar o pensie nu i-au dat, așa că la primul prilej ce i s-a ivit s-a transferat la poliția districtuală. Fiind om cinstit, nu voia să trăiască din bacșișurile escrocilor Îmbogățiți din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
a fost un om de ispravă pe vremuri, Înainte de a fi scos din poliția metropolitană, după cîțiva ani de serviciu. Nici măcar o pensie nu i-au dat, așa că la primul prilej ce i s-a ivit s-a transferat la poliția districtuală. Fiind om cinstit, nu voia să trăiască din bacșișurile escrocilor Îmbogățiți din pariurile hipice. Din păcate, viața la țară nu prea are cu ce stimula inteligența unui comisar. Din cînd În cînd - cîte un bețiv scandalagiu sau cîte o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
cinstit, nu voia să trăiască din bacșișurile escrocilor Îmbogățiți din pariurile hipice. Din păcate, viața la țară nu prea are cu ce stimula inteligența unui comisar. Din cînd În cînd - cîte un bețiv scandalagiu sau cîte o găinărie. Judecătorul felicită poliția districtuală pentru absența infracțiunilor... Îi cunoști personal pe oamenii aceștia? — Pe aceștia nu, dar cunosc bine Anglia, și-i destul ca să mi-i pot Închipui pe toți... Așadar, În orășelul acesta pașnic - unde e pace chiar și-n timp de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
toți... Așadar, În orășelul acesta pașnic - unde e pace chiar și-n timp de război - apare, deodată, un criminal inteligent, instruit, ambițios, viclean și lipsit de scrupule. De fapt, nici nu-i criminal În sensul obișnuit, pe care-l dă poliția locală cuvîntului crimă. Nu fură, nu se Îmbată, iar cînd ucide nu știe ce-i aia. Ce vă așteptați să găsiți? Întrebă Rowe. — Totul, În afară de ceea ce căutăm: un mic film. — Între timp, poate c-au făcut o mulțime de cópii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
una decît uneltele folosite, unul dintre cei atrași prin șantaj... Asta nu-nseamnă, firește, că n-ar putea fi tocmai el curierul. Dacă e, Înseamnă c-avem noroc. N-a avut cum s-o șteargă... afară doar de cazul cînd poliția asta locală... Umbra pesimismului coborî din nou asupra lui. — Poate c-a transmis altcuiva filmul... — Nu-i chiar atît de ușor. Spionii ăștia nu-s prea mulți la număr - vorbesc de cei aflați În libertate. Nu uita că pentru a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
altcuiva filmul... — Nu-i chiar atît de ușor. Spionii ăștia nu-s prea mulți la număr - vorbesc de cei aflați În libertate. Nu uita că pentru a ieși azi din țară e nevoie de un motiv foarte serios. Numai dacă poliția asta locală... — E chiar atît de important? — Am comis atîtea greșeli În războiul ăsta, oftă domnul Prentice posomorît. Iar ei au făcut atît de puține! Poate că aceasta a fost ultima noastră greșeală: să Încredințăm un secret unui om de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
docilul Johns Își sfărîmase idolul. Doctorul fusese prea sigur pe Johns: nu-și dădea seama că pe docilitate te poți bizui mai puțin decît pe teamă; un om preferă adesea să-și ucidă idolul decît să-l dea pe mîna poliției. Apăsînd, cu ochii Închiși, pe trăgaciul revolverului care aparținuse cîndva lui Davis și care zăcuse luni de zile Într-un sertar, Johns n-avusese senzația că-și distruge idolul, ci, dimpotrivă, că-l scutește de umilințele unui interminabil proces, de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
iubirea aproapelui fusese aceea care-i dictase refuzul de a fi părtaș la lichidarea lui Stone, tot ea Îi impusese și forma acestui refuz. Doctorul Forester fusese adînc tulburat de fuga lui Rowe. În mod inexplicabil nu voise să anunțe poliția. De asemenea, se arătase extrem de Îngrijorat de soarta lui Stone. Urmaseră conciliabule cu Poole, de la care doctorul Îl exclusese pe Johns. Apoi, după-amiază, doctorul chemase Londra... CÎnd se dusese la poștă să expedieze o scrisoare, Johns băgase de seamă că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
Stone. Urmaseră conciliabule cu Poole, de la care doctorul Îl exclusese pe Johns. Apoi, după-amiază, doctorul chemase Londra... CÎnd se dusese la poștă să expedieze o scrisoare, Johns băgase de seamă că poarta era supravegheată. În sat zărise o mașină a poliției districtuale și Începuse să cadă pe gînduri... La Întoarcere, Îl Întîlnise pe Poole: era neîndoielnic că și el observase ce se-ntîmplă. Toate bănuielile și resentimentele din ultimele cîteva zile puseseră din nou stăpînire pe Johns. Plin de remușcări, intrase În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
Johns le ieșise În Întîmpinare, căci toți servitorii erau liberi În seara aceea, detaliu cît se poate de banal, Întîlnit În numeroase romane polițiste, dar care-l făcuse să priceapă adevărul În toată grozăvia lui. Cum doctorul Forester respira Încă, poliția locală se gîndise că n-ar strica să trimită după pastor... Asta era tot. Colțul acesta de rai devenise de nerecunoscut Într-o singură seară: nici o escadrilă de bombardiere n-ar fi putut face mai multe ravagii decît făcuseră acești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
Rowe consumase pînă acum fise În valoare de un șiling: Îi mai rămîneau patru numere posibile și era sigur că unul dintre ele Îi va răsplăti strădania și că va auzi glasul ce-i va dezlega misterul. — Aici Comisariatul de poliție de pe Mafeking Road, auzi el, și agăță receptorul. Încă trei numere! În ciuda evidenței, era convins că unul dintre ele... Fața Îi era leoarcă de nădușeală; și-o șterse, dar broboanele de sudoare apărură din nou. Rowe se simț, brusc, copleșit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
caracterul stăpînilor lor. Ele pot fi mobilate În așa fel Încît să fie confortabile, plăcute sau numai utile. Odaia unui criminal e desigur, o Încăpere neutră, care n-ar dezvălui nimic din personalitatea locatarului ei la o eventuală descindere a poliției. Nu s-ar găsi În ea nici un exemplar din Tolstoi cu sublinieri pe jumătate șterse, nu s-ar găsi nici un indiciu de viață personală. Ar fi desigur mobilată după tipicul obișnuit - un radio, cîteva romane polițiste, o reproducere după van

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]