KorAP: Find »[drukola/base=porni & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...212 213 214 ...2406 >

60,135 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183

Mă Întrebam oare ce-a mai făcut și cântăream argumentele pro și contra pentru a o contacta. Între câteva fumuri și Înghițituri, m-am pierdut printre gânduri melancolice. Timpul trecea și chiar Înainte ca soarele să apună după acoperișuri, se porni o briză călduță, aproape afectuoasă. După ce chelnerița ne Înmână nota, Anton sublinie că portofelul său din „cea mai fină piele germană“ era tot la mine. Dar colegul meu are destui bani, nu-i așa, Knisch? Am reușit să scot la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
la nord de Mizerie sunt destule baruri, saloane de masaj și hoteluri unde clienții puteau zăbovi cel mult o oră. Totuși, faima acestei zone se datora marmotelor și păpușilor masculine. Înainte ca noaptea să se lase peste oraș și să pornească spre centru, se postează pe străzile care Înconjoară gara. Presupun că nu e greu de imaginat cum e o asemenea păpușă masculină. Rareori peste zece-doisprezece ani, acești băieți acceptau și țigări sau un adăpost temporar drept răsplată. „Marmotele“ erau femei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-și „cititorii dornici de aventură“ să viziteze capitala daneză. Scopul adunării era să faciliteze fraternizarea sexologilor de pretutindeni, ca să exploreze singura regiune Încă neexplorată a dragostei: anume, zona intimă a sexelor. Am presupus că ultima afirmație de la care s-a pornit pentru un titlul așa de stupid. Dar Dora părea dezinteresată de ideile mele despre politicile de alegere a unui titlu. În schimb mi-a arătat fotografia care ilustra articolul, o poză ovală pe orizontal, care conținea o mulțime de figuri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
frate. Dar dacă ar fi acceptat, puteam să rămân sora ei! Deși mi s-a părut un gând Îndrăzneț, nu aveam nici un motiv să mă Îndoiesc de plauzibilitatea sa. În schimb, iritarea mă părăsise ca o fantomă alungată și am pornit la drum sfidător, aproape victorios, cu bocancii scârțâind Îndrăzneț. Cinci minute mai târziu am intrat În holul hotelului cu fața Îmbujorată și hainele aburinde. C-o privire leneșă dar buimacă, portarul se despărți de integramele lui. — Domnule Honig? Întrebă În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
unui anevrism. Conform coronerului, deși se Întâmplau mai ales În cazuri de epilepsie gravă, astfel de incidente apăreau și la oamenii puși sub presiune extremă. Apucându-mă de braț, inspectorul mă conduse la ușă. Vedeți dumneavoastră, domnule Knisch, trebuie să pornim de la prezumpția că moartea a survenit din cauze naturale. În mod regretabil, geniul orașului a făcut prima presupunere greșită. Cazul va fi trasnferat la Brigada de Moravuri. Deschizând ușa, mai spuse: — Dar pericolul nu a dispărut. Doi asistenți vă vor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
mai aveam unde sta, și poate aș fi putut să... N-am apucat să-mi termin ideile pentru că, ajungând la etajul trei, am observat că sigiliul poliției fusese rupt. Măcar acum ar fi trebuit să suspectez ceva. Dar eram prea pornit să scap din capcana pe care Wickert o Întinsese ca să Îndrepte mai multă atenție asupra problemei. M-am strecurat Înăuntru și am tras ușa după mine. Aerul era Închis și mirosea a vechi, a dulce, de parcă ar fi Început să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232

credea sincer în ceea ce oferea spre vânzare, or asta reprezenta pentru el un nou izvor de suferință, secătuindu-i energia. Când, după cină, își punea pardesiul și pălăria și pleca iar la lucru, nu-și mântuia doar propriul suflet - nu, pornea și pentru a-i aduce mântuirea și vreunul biet nenorocit aflat pe punctul de a-și anula polița de asigurare și, așadar, pe cale să pună în pericol siguranța familiei sale „în caz că vor veni zile ploioase“. „Alex“, îmi explica el, „omul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
o batistă, în buzunar. Efectul desuului de bumbac lipit de gura mea e atât de galvanic - până și cuvântul „desuu“ e atât de galvanic - încât traiectoria ejaculării mele a atins noi culmi uluitoare: decolează din vintre ca o rachetă și pornește glonț spre becul din tavan, pe care spre mirarea și groaza mea, îl nimerește, rămânând agățată de el. În prima clipă îmi acopăr înnebunit capul de frică, să nu explodeze în cioburi, să nu mă împroaște cu scântei - dezastrul, vezi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
cină drept răsplată c-ai fost așa de hărnicuț? - îmi gângurește mama cu drăgălășenie. Mâncarea ta preferată pe timp de iarnă. Tocăniță de miel. S-a înserat: după o duminică petrecută în New York City, la Radio City și în Chinatown, pornim spre casă peste podul George Washington - drumul cel mai scurt dintre Pell Street și Jersey City trece prin pasajul Holland, dar eu îi implor s-o luăm pe pod și, cum mama zice că-i o idee „educativă“, tata face

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
lateral. O, plutește practic pe loc - muncește, dă-n brânci, și pentru cine, dacă nu pentru mine? - și, în cele din urmă, după ce se-ntoarce pe burtă și calcă apa de câteva ori cu mișcări ce nu-l duc nicăieri, pornește spre mal, cu bustul șiroindu-i de apă, strălucind în lumina ultimelor raze curate ale zilei, ce se preling peste umărul meu dinspre New Jersey, dinspre uscatul înăbușitor de care sunt scutit în aceste zile. Și amintiri ca asta mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
am văzut că smulsese ușa din balamaua de sus cu forța unui umăr care, judecând după această dovadă, s-ar fi zis că-i cel puțin al treilea umăr ca putere din întreg statul nostru. Sub scândurile dușumelei noastre se porni aproape imediat zobirea sticlei, căci începuse să arunce, una după alta, sticlele de Squeeze dintr-un capăt în celălalt al beciului cu pereții văruiți. Când unchiul se ivi în capul scării ce cobora în pivniță, Heshie ridică o sticlă deasupra

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
a fost dat tatii să treacă în ultima vreme, prin ce chinuri a trecut clipă de clipă în aceste zeci de mii de minute cât le-a luat doctorilor să stabilească, mai întâi, că în uterul maică-mii s-a pornit să crească ceva și, mai apoi, dacă excrescența în fine localizată e malignă... dacă ceea ce are ea e... ah, nici nu cutezăm să rostim cuvântul acela unul de față cu celălalt! Nici nu-l putem pronunța în integritatea lui oribilă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
este un fel de post de observație, de turn de control, de unde urmărești totul, înțelegi de-ndată ce se-ntâmplă, nu numai după sunetul bâtei ce a lovit mingea, ci și după freamătul coechipierilor din chiar prima clipă când mingea pornește în zbor spre ei; și, după ce i-a depășit, nu-ți rămâne decât să strigi „E a mea“ și te și repezi după ea. Căci, pe centru, dacă izbutești să ajungi la minge, a ta e. Ah, când sunt pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
eliminarea din joc a celui de-al treilea adversar și iată-l, oameni buni, pe bătrânul C.D. făcând reclamă pentru P. Lorillard and Company), după care, dintr-o singură mișcare, în timp ce bătrânul Connie ne transmite un mesaj de la Old Golds, pornesc spre banca echipei mele, ținând mingea între cele cinci degete ale mâinii stângi, dezmănușate și, când ajung în terenul interior - după ce am bătut strașnic cu piciorul pe sacul din baza a doua - o arunc încetișor, flexându-mi încheietura mâinii, spre jucătorul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
să-i văd suprafața ciocolatie făcându-mi cu ochiul, lucioasă, din frigider, ca să-mi pierd orice urmă de autocontrol. Și-n plus, am crezut c-a rămas nemâncată! Ăsta-i adevărul gol-goluț! Iisuse Hristoase, oare de la asta să se fi pornit toate țipetele și șraienul 1 ăsta, de la faptul că i-am mâncat pămpălaucei șarlota de ciocolată? Chiar dacă am mâncat-o, de fapt, n-am vrut! Am crezut că-i altceva! Jur, jur că n-am vrut să fac una ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
rezolvarea!... Hai, lasă, ripostează el, de mâncat tot trebuie să mănânci și tu, ai putea să vii la masă o dată pe săptămână, fiindcă, până apuci tu să mănânci, oricum se face ora șase - păi, nu? La care, cine alta se pornește să turuie decât Sophie, care îl anunță că în copilăria ei familia îi spunea mereu fă asta și fă aia, și cât de nefericită și întoarsă pe dos era ea uneori din cauza asta, așa că taică-meu n-ar trebui să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
aveam înainte amigdalele. Slavă Domnului că mi le-am scos, altfel nu mai aveau loc. — Foarte interesantă discuție, strigă mama din baie. Foarte interesantă discuție cu un copil. — Discuție? se oțărăște el. E adevărul gol-goluț - și în clipa următoare se pornește să tropăie furios prin casă, răcnind în gura mare. Pălăria, că întârzii, unde mi-e pălăria? Între timp, maică-mea intră în bucătărie și-mi servește privirea ei de sfinx, răbdătoare, eternă, atotștiutoare... și așteaptă... în curând el revine în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
studiind marfa afișată la vedere. Curva, pe numele ei Lina, și-a scos rochia stând în picioare în mijlocul camerei; sub ea avea un corset de „văduvă veselă“, din care, la un capăt, îi țâșneau sânii uriași, iar din celălalt îi porneau coapsele mai mult decât ample. Vestimentația de-a dreptul teatrală m-a lăsat tablou - dar, la drept vorbind, eram uluit de tot ce se-ntâmpla în jurul meu și, mai presus de orice, de faptul că, după atâtea luni de discuții

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
și ai dat tonul! Tu i-ai sărutat buzele alea scârboase...! — Fiindcă dacă-mi pun în gând să fac ceva, apăi fac! Dar asta nu-nseamnă că și vreau! s-a pus ea pe țipat. Iar apoi, doctore, s-a pornit să mă ia la refec în legătură cu țâțele Linei, cum că nu m-am jucat destul cu ele. — Tot timpul îi dai ’nainte și nu-ți stă mintea decât la țâțe! La țâțele altora! Ale mele-s mititele, cică, da’ toate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
din viață și-o dedică acum ștergerii și lustruirii lamelelor jaluzelelor; peste zi se bagă pe după ele și le șterge cu cârpa, iar la asfințit se uită prin jaluzelele ei curate-lună la zăpada de afară, la ninsoarea care s-a pornit la lumina felinarului din stradă și începe să-și tureze mașina de făcut griji. De obicei, trec doar câteva minute până când neliniștea îi ajunge la paroxism. „Pe unde o fi?“, geme ea de fiecare dată când pe stradă apare o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
fi copleșit de durere? Să ne gândim numai la anii ce vor veni - cei doi copilași ai ei orfani, ea însăși văduvă fără nici un sprijin material, și toate acestea din senin, fără nici un alt motiv decât că, exact când să pornească bietul om spre casă, a început să ningă. Între timp, eu mă gândesc în sinea mea dacă, în caz că moare tata, va trebui să-mi iau o slujbă după școală și în zilele de sâmbătă și dacă, în consecință, voi fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
versul meu preferat, care începe cu cuvântul meu preferat din toată limba engleză: „In-dig-na-rea cuprinde sufletul tuturor compatrioți-lor! Sculați! Sculați! SCU-LAȚI!“ Deschid caietul la prima pagină a piesei mele și încep să-i citesc cu glas tare lui Morty în timp ce pornim cu camionul, prin Irvington, Oranges, către vest - Illinois! Indiana! Iowa! Ah, America mea cu câmpiile și munții și văile și râurile și canioanele ei... Cu genul ăsta de incantații patriotice am ajuns să-mi chem seara somnul după ce-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
gaură, pe care-o vrei tu, sunt a ta! După micul dejun ne-am plimbat prin Woodstock cu obrazul sulemenit al Maimuței lipit de brațul sacoului meu. Știi ceva, mi-a zis ea, cred că nu te mai urăsc. Am pornit spre casă după-amiază târziu și am mers cu mașina până la New York, ca să ne prelungim weekend-ul. După numai o oră de drum, ea a prins la radio postul WABC și a început să se bâțâie pe banchetă în ritm de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
mult de douăzeci și cinci de cuvinte mari și late - jumătate din ele porcoase, iar restul stâlcite! Nu te mai căca atâta pe tine, ține-ți clanța și urcă în mașină! — Mulțumesc, mulțumesc, bâigui eu în timp ce-mi salt geanta și pornim spre microbuzul familiei. Kay și cu mine urcăm pe bancheta din spate, împreună cu câinele. Câinele lui Kay! Căruia-i vorbește de parc-ar fi un om! Oho, chiar că-i o goiete fata asta! Ce tâmpenie să vorbești cu un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
cea frumușică și somnoroasă și băiețelul cel deștept și somnoros și, în brațele doamnei Alexander Portnoy, această femeie mărinimoasă și cumsecade (care în visările mele edulcorate, dar modeste, nu are un chip), o să-mi depun ardoarea voluptății îmbelșugate. Dimineața o să pornesc spre centrul Newark-ului, la Tribunalul Districtual Essex, unde îmi desfășor activitatea luptând pentru dreptatea celor nevoiași și oprimați. În clasa a opta vizităm clădirea tribunalului ca să-i studiem arhitectura. În aceeași seară, acasă, în camera mea, scriu în proaspăt cumpăratul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]