5,661 matches
-
Aha, așa e, ai găsit-o tu? ― Da... și dacă nu ești superstițioasă, aș vrea s-o păstrez! ― Dacă-ți face plăcere!... Oamenii nu se despart niciodată din pricina unui petec de pânză, cel puțin asta e părerea mea! M-am postat în fața cofetăriei și am citit de trei ori, foarte atent în aparență, textul de pe cutiile de bomboane, ca și când ar fi prezentat cine știe ce interes deosebit pentru mine! Când să-ncep pentru a patra oară această interesantă lectură, a sosit Veturia. A
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
voi între voi, că apoi abuzăm și noi mai ușor, de voi. Acum tinerii (oamenii), pe toate căile (în special prin unele emisiuni de la T.V.), sunt sugestionați să facă sex. La T.V. s-a prezentat un caz, după ce a fost postat pe internet: doi elevi de clasa IX-a , făceau sex în W.C.-ul școlii. În film se vedeau scene în care băiatul a agresat-o pe fată: a bătut-o și a trântit-o jos, înainte de a face sex. Bătăi
Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
de obișnuiți cu exploziile 3D și cu rafinamentul aplicațiilor telefoanelor inteligente, revista de bandă desenată le poate apărea ca un obiect insignifiant, parte a unei lumi comuniste, invocate doar în dezbaterile televiziunilor de știri. Abandonate în colțul unui anticariat sau postate de fidelii nostalgici pe forumurile de internet, numerele din Pif nu pot vorbi cu adevărat decât celor care vin din același teritoriu, accidentat și straniu, al nostalgiei. Odată ce reflexul lecturii îndrăgostite este reactualizat, paginile decolorate își expun vocația lor secretă
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
număr din Vaillant sau Pif Gadget. În noua sa substanță virtuală, banda desenată continuă să-i fascineze pe exploratori, asemenea comorii ce își trimite razele din sipetul abandonat de pirați în mijloc de ocean. Supraviețuirea confreriei acesteia, sudate prin mesaje postate pe wall-uri și complicitate ludică, este omagiul ultim adus unui vis care a fost visat de atâția dintre noi, în contra ideologiei. Cărarea pierdută (Tintin) Tintin pătrundea, asemenea lui Pif, în tărâmul socialist. Mult mai dificil de obținut decât revistele franceze
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
târziu. Femeia își dezbrăcase deja ciudata cămașă bărbătească, dând la iveală un veșmânt transparent și jumătatea de sus a doi sâni dezgoliți. Lucrul acesta deveni și mai evident și mai intim, deoarece, după ce el vorbi, ea se întoarse și se postă cu fața la el. Era dificil să-ți dai seama, după expresia feței ei și după poziția ușor înclinată înainte a corpului, dacă se află sau nu într-o stare de șoc. - Filozofia ta? repetă ea în cele din urmă. Te referi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
pe partea stângă... Stogul de fân era străjuit de o șapcă verde, trasă peste ureche, fapt care-i conferea omului de paie un aer destul de pișicher. Privindu-l de la distanță sau chiar de-aproape, aveai impresia că stogul de fân postat În fața ta Îți face mereu cu ochiul. Erai tentat, pe loc, să-i răspunzi În același mod. Imediat după metamorfoză, din stogul numit Braic apărea o mână Înarmată cu un chibrit sau o brichetă care aprindea un singur fir de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
pe măsură ce concluziile la care ajungea se ramificau, dând naștere la alte și alte interpretări, În fața ochilor Îi apăreau figuri și semne stranii, care Îl nelinișteau. „Prin urmare”, conchise el, „suntem pe cale de a o lua din nou pe arătură...” Arătarea postată dinaintea sa Își schimbase ușor Înfățișarea. Trăsăturile feței se lățiră, iar tenul, din alb, se făcuse acuma stacojiu... „Iată că băutura și-a făcut efectul. Nimeni nu-i imun”, gândi medicul. Între timp, piciorul căpătase o statură impozantă. Dacă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
două lumi... În privința muzicii, uneori schimba valsurile lui Strauss, care-l plictiseau, cu unul din marșurile lui Wagner. Accesele de gelozie constituiau pentru el un prilej de voie bună. La drept vorbind, Noimann făcea circ. Mimând o furie oarbă, se posta În fața oglinzii, trăgându-și palme peste față. Amanții totuși existau... Noimann dădea tot timpul nas În nas cu ei. El Îi numea pretendenți, admiratori sau pețitori. Oare Ulise, când se Întorsese, după atâtea peregrinări prin lume, acasă, nu găsise În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
reci. Prin urmare, improvizase și un astfel de tratament, care-l făcuse să vadă În față stele verzi. A cîta oară oare? Și cu ce rezultate? Reclama citită cândva Într-o gazetă se scurgea acum pe tunica bine-cunoscută a piciorului postat În fața sa. Cine Îl pusese să-și vâre degetele În priză? Creierul său anesteziat de alcool mai avea oare nevoie și de-o altă anestezie? Stomatologul se forța să-și aducă aminte unde și când s-a derulat această scenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
când s-a derulat această scenă. Se jucase de-a terapeutul În cabinetul său În care intrase pe furiș noaptea, după ce poposise În prealabil pe la Corso și alte cârciumi din jur sau aplicase metoda pentru a-și reveni din mahmureală, postat În fața oglinzii din dormitorul său oval, după ce mai Înainte Își dresese fața folosind un aparat de ras electric, care tremura În mâna lui?! „Persoanele combative și rezistente cad, de obicei, În apatii care le sleiesc puterile. Cei dinamici și activi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
prosopul, câteva perechi de ciorapi și alte lucruri indispensabile unei călătorii, ieși valvârtej pe ușă. Era o dimineață caldă, senină. Păsările ciripeau În frunzișul neașteptat de verde. Insectele zburau, rotindu-se În lumina sinilie ce se cernea printre crengile copacilor postați la marginea trotuarului. Noimann trăgea cu nesaț aerul proaspăt În piept, care se răspândea Înăuntrul lui ca un balsam binefăcător, curățindu-i fiecare celulă, fiecare atom de mâzga adunată de-a lungul nopții ... Contemplându-și umbra prelungă pe care soarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
piciorul, continuând: „Dar chiar dacă ne cunoaștem, asta nu Înseamnă că nu trebuie să ne facem datoria... Legitimațiile de călătorie la control, vă rog”, i se adresă el atât lui Noimann, cât și celorlalți pasageri aflați În preajma sa. Mulțimea de călători postată În spatele lui Noimann izbucni În râs. Câțiva chiar replicară: „Poftim, iată, aveți și legitimațiile noastre de călătorie...” Și deasupra lui Noimann zbură un nor de frunze, pe care curentul stârnit de mișcarea trenului Îl Împrăștie pe coridor. Arătându-l cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
DE ALȚII, NU DE EL. EVENIMENTUL SURVENISE ȘI-L LUASE PE NEPREGĂTITE TOCMAI CÎND LE SPUNEA MEMBRILOR CONSILIULUI CĂ MAI ARE O ORĂ DE RĂGAZ. REALITATEA POZIȚIEI LUI SE CLARIFICĂ PE PARCURSUL DRUMULUI PE CARE-L STRĂBĂTU PRINTRE ȘIRURI DE SOLDAȚI POSTAȚI PE TOATE CORIDOARELE CARE DUCEAU LA SUFRAGERIA REGALĂ; ȘI ACEASTĂ REALITATE INDICA RĂMÎNEREA LUI ACOLO. ERA ATÎT DE DEFINITIVĂ ÎNCÎT HEDROCK SE OPRI ÎN PRAGUL AMPLEI ÎNCĂPERI, RĂMASE O CLIPĂ LOCULUI, ZÎMBIND SARDONIC, ȘI ÎNDATĂ SE REGĂSI. CALM, CU UN
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
și fără colecția lui de fine bijuterii false. Urinaseră pe el și avea fața zdrobită și plină de tăieturi. Fiul brutăresei Îl găsise chircit În fața ușii de la intrare, plîngînd ca un copil și tremurînd. Nu există dreptate, nu, comentă Merceditas, postată În ușa librăriei, departe de mîinile lui Fermín. Sărăcuțul, el, care e mai bun ca pîinea caldă și nu se ia de nimeni. Îi place să se Îmbrace În balabustă și să iasă ca să cînte? Și ce-i cu asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
ingineri în sinea lor, savurând dinainte "impactul" activiștilor cu Dorin. Într-adevăr, cei doi se îndreaptă ață spre Dorin, se uită la el, acesta se uită la ei ca la aer, fac un rotocol în jurul planșetei și al biroului, se postează din nou în fața lui și așteaptă ca Dorin să aibă o reacție. Acesta se uită nestingherit pe pereți, de parcă activiștii noștri ar fi transparenți. Atunci unul din ei îndrăznește să-l întrebe: "Dvs. ce faceți aici?" "Lucrez", răspunde prompt Dorin
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Bulanul lung, negru zace în cuiul din dreapta. Masa comandantului educativ, de-a stânga primului birou. Puține hârtii. Un tablouaș cu portret strâmb, zice autorul, al lui Stoica, fost ministru de Justiție. Cruce în miniatură gen cruce de pe Omu. Biroul e postat sub o „Cină de taină“. Ultimul birou, al nimănui. Nu-l revendică nimeni. Deasupra, o Maica Domnului cu pruncul. Camera rece, umbroasă. Biroul și toaleta, celule cu gratii, cu alt inventar. Cosmescu și Bonațiu aveau un inventar mult mai bogat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
și îi rugă, cu vocea lui ascuțită, să nu recurgă la violență. — Zău ca da. Nu fiți răi! În clipa aceea, au apărut ca din pământ doi inși pe care nu-i observase nimeni până atunci și care s-au postat la dreapta și la stânga lui Takamori și Tomoe. Unul dintre ei părea cam idiot. Avea gura pe jumătate deschisă și învârtea o jucărie în mâini. Cei care treceau pe lângă ei n-aveau nici cea mai mică idee de ceea ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
lumânarea și pe Gaston lângă ea, s-a oprit brusc. Un chip întunecat, sinistru. Se putea citi pe fața lui umbra unei nenorociri negre. Obrajii îi erau scofâlciți și părea să aibă febră. Ochii aveau o sclipire înfiorătoare. S-a postat în fața lui Gaston și l-a întrebat cu o voce răgușită: — Cine naiba ești? Și cum Gaston nu i-a răspuns, l-a mai întrebat o dată: — De unde-ai răsărit? Sub privirea pătrunzătoare a bărbatului, Gaston s-a dat îndărăt, lipindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
S-a ridicat de la masă. Endō a luat repede nota de plată și a chemat-o pe chelneriță. Apoi îi șopti lui Gaston, aspru, la ureche: — Tais-toi, sacré Gas... Să nu dea naiba să-mi încurci treburile. Endō s-a postat între Kanai și Gaston și au pornit toți trei spre șantier. Voia să-l împiedice pe Gaston să-i vorbească lui Kanai. Se auzea destul de aproape zgomotul asurzitor al aparatului de sudură. 8 Încredere și suspiciune Unde mergem? îl întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
cazmaua după fiecare lovitură. În apă lucrurile vor sta altfel și vor trebuie să lupte corp la corp. Dacă Endō ar fi intrat prea mult în apă, i-ar fi fost greu să evite loviturile lui Kobayashi, așa că s-a postat cam la doi metri de mal. Kobayashi, străfulgerându-l cu ochii lui injectați, a luat-o la dreapta, pe mal. Un zâmbet șiret îi flutura pe față. Nu fusese degeaba în armată. Ghicise repede intențiile adversarului. — Crapă, ticălosule! Crapă! Kobayashi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
nu-l lase pe Kobayashi să ajungă la pistol, Endō se ferea de lama cazmalei, așteptând un prilej să-l poată ataca. Gaston a reușit să înoate până aproape de mal, dacă târâșul lui ciudat se putea numi înot. S-a postat între cei doi, a întins brațele și a strigat din răsputeri: — Nu! Nu! Nu! Să nu faceți asta! Kobayashi l-a lovit cu cazmaua în cap. Gaston nu a avut îndemânarea să se ferească, așa cum făcuse Endō. Surprinzător însă, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
vrea să leșine, probabil o va face mâine, pe la 11.45-12.00, când se va termina speech-ul directorului, când va începe să recepționeze condoleanțele. Va marca finalul. O vor sprijini cei doi doctoranzi de casă ai lui Pârvulescu, special postați la un metru în spate pentru acest moment. Un buchet mare de cale, cu pistilele pline de polen. Jerbe cu trandafiri albi și galbeni. „Pentru distincția sa sufletească”, „Pentru cel mai bun soț din lume”, „Lumea academică a suferit o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
paharul de gin tonic și frapiera cu gheață de pe masă. Ochii i se umplură de lacrimi și rămase blocată. Keiko Kataoka o Împinsese intenționat deasupra mesei. — Vai, dar ce-ai făcut, Noriko? S-au udat toate documentele!, spuse Keiko Kataoka postându-se În fața fetei și privind-o de sus. Keiko Kataoka era mai Înaltă cam cu opt centimetri. Noriko privi spre podeaua pe care se rostogoliseră cuburile de gheață și culoarea Îi pieri din obraji. Rămase surprinsă de răceala care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
saliva de lumină și să-și vadă veninul incinerat. M-am uitat în calendar. Soarele răsărise la 6,17. A doua zi, urma să răsară la 6,16, cu un minut mai devreme. M-am sculat dis-de-dimineață și m-am postat la fereastră, așteptând. Fix la 6,16 soarele și-a făcut apariția, înroșind dunga orizontului. Ziua creștea lent și nimic în lume nu putea opri soarele să răsară la ora prevăzută. Dacă toate cobrele s-ar ridica întărîtate, n-ar
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
o pantă lină de la nord de bungalow, alunecă până în fața verandei sale cu un scrâșnet sonor al frânelor. Domnul Chawla sări din scaunul său direct pe peticul de pietriș din fața trepetelor verandei și le urcă în fugă pentru a se posta amenințător în fața funcționarului oficial, neținând seama de urmele de noroi pe care pașii săi le lăsaseră pe podeaua lustruită, vopsită în roșu. Fără a se opri pentru schimbul obișnuit de amabilități, începu să țipe. Ați auzit noutățile? aproape că urlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]