5,690 matches
-
le dezvoltă moraliștii, 3) lipsa unei rute alternative intuiției către adevărul moral, și 4) faptul că mai toți moraliștii și-au luat măsuri de siguranță în recursul la intuiții, utilizând diverse mecanisme de "procesare" sau "filtrare" a lor de posibile prejudecăți și distorsiuni (i.e., echilibrul reflectiv, vălul ignoranței etc.)43. Cel mai bun răspuns de acest gen la atacul lui Geuss este, din punctul meu de vedere, cel oferit de Samuel Freeman. Răspunsul său merită, cred că veți fi de acord
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
logicilor sociale și structura lor. Din anii 1970, antropologii feminiști au arătat că acele concepții despre lume expuse de clasicii antropologiei erau privite aproape întotdeauna dintr-un punct de vedere masculin. Cu siguranță, putem vorbi, legat de acest lucru, de prejudecată și bias, iar antropologia contemporană trebuie să le corecteze. La fel, nu poți opune în mod rațional realitatea specificităților locale ficțiunii universaliilor, care ar fi postulate iremediabil de savant. Antropologia are drept scop ultim explicarea variabilității faptelor umane, iar studiul
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
identității naționale, oricare ar fi dificultățile. O foarte bogată literatură latino-americană și străină oferă informații despre viața triburilor indiene sub diferite aspecte: rudenie, cosmologie, migrații, ecologie, economie politică. La scară mai mare, o întreagă serie de cercetări se referă la prejudecăți rasiale, ierarhie, individualism, antropologia orașului, formele familiei, educația, drogul, violența, raporturile dintre știință și societate, relațiile dintre psihanaliză și antropologie, înnoirile religioase, cultele afro-americane. Dar specificitatea acestor antropologii se referă mai ales la o teoretizare a conflictului, a "frontierei", a
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
identitatea etnică în relație cu societatea din care face parte este cel al reprezentărilor sociale (Moscovici, 1997, Neculau, 1997) și stereotipurilor (Kohler, 2002). Societatea construiește anumite reprezentări sociale asupra grupurilor etnice care o formează, în care intervin adesea stereotipuri și prejudecăți, iar grupul etnic încearcă să controleze și să manipuleze aceste reprezentări. Sunt necesare câteva precizări legate de diferența/similaritatea între identitatea culturală și cea etnică. Există o întreagă dezbatere privind relația între cele două (de exemplu Eriksen, 1993, Dorais, 1995
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
istorică și nimic mai mult. Ea nu poate fi nici exhaustivă și nici, mai ales, definitivă. Dar niciodată esența relațiilor culturale sub regimul defunct nu a fost încă analizată (la acea perioadă, în 1992, n.n.) atent și la rece, fără prejudecăți de nici un fel. Ca orice risc, încercarea merită să fie făcută. Cazul Constantin Noica ni se pare exemplar și paradigmatic mai ales în această privință. El a fost cel mai reprezentativ om de cultură român din ultimele decenii aflat chiar
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
originar. Ele țin de mecanismul intrinsec al literaturii. Sunt tehnici literare. Doar contextul istorico-ideologic, le conferă un înțeles polemico-ideologic într-o direcție sau alta. Ne bucurăm când vedem că un critic de origine română, de circulație internațională, atacă direct, fără prejudecăți și cu o competență de netăgăduit o serie întreagă de tabu-uri formaliste actuale, nu se mai lasă sedus de mirajul panlingvistic și știe să deosebească ceea ce este principal și secundar în cultură. 4. între etic și politic A apărut
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
sensul recunoașterii deschise a coexistenței și convergenței pacifice a diverselor culturi literare. Această colaborare (preconizată încă din perioada Goethe-Mazzini) constituie o bogăție comună, un patrimoniu colectiv la care participăm în mod selectiv, dar fără nici un fel de obstacole, complexe sau prejudecăți. Pentru o Europă împărțită până nu demult în două blocuri antagoniste, o astfel de concepție, a cooperației și nediscriminării, este mai mult decât salutară. Dar nu este totul. Situație deocamdată profund specifică doar Europei occidentale unde se constată o intensificare
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
relațiilor culturale oficiale externe actuale. Cel puțin patru dintre acestea au efecte de o deosebită gravitate. Unii pot spune de-a dreptul catastrofale: monopolul riguros, controlul strict, centralizarea și birocratizarea greoaie, inevitabil ineficientă. Peste toate plutește umbra grea a dogmei, prejudecata fundamentală a oricărei propagande externe de acest tip: efortul de a impune cu orice preț sistemul, O nou cultură română criteriile și ierarhia internă a valorilor, publicului extern, de o cu totul altă orientare, nivel și mod de percepție culturală
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
izolaționismul, naționalismul etnicist, xenofobia (cu vechi reflexe și antisemite), antioccidentalismul agresiv. în genere, toate barierele și forțele, care se opun direct și indirect integrării euroatlantice. Pe toate planurile. Despre oraș, o întreagă ideologie țărănistă sămănătoristă-poporanistă a întreținut mituri perimate și prejudecăți grave. Pentru a rămâne doar la elementul strict cultural, s-a pretins că orașul nu este specific, deci el nu exprimă ființa neamului. în consecință, toate tendințele și valorile sale tipice: individualitatea uneori exacerbată, aspirația noutății și vocația originalității, modernitatea
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
o întreagă stare de spirit. De a denunța cum am făcut și anterior această criză de structură. De a nu crede că a lucra disciplinat și nemțește, în mod organizat, pe mari dimensiuni, într-un spirit de sinteză, este o prejudecată definitiv perimată. Că a duce la bun sfârșit proiecte, în mai multe volume, nu este câtuși de puțin o formulă depășită. Că amănuntele joacă, adesea, un rol capital și că bunul Dumnezeu se ascunde cum s-a și spus în
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
oarecare de munte, sau cabana din pădure a lui Heidegger, oricât s-ar explica ele prin detalii biografice, nu constituie idealuri de existență civilă și, în general, intelectuală. Preferăm interiorul somptuos, de mare aristocrat, de pildă, al lui... Platon. De ce prejudecata că filozoful trebuie să locuiască în condiții mizerabile? Din caritatea publică? etc. Dar să revenim la dilemele noastre strict actuale. Ne face plăcere să constatăm că Andrei Pleșu care a luat de la Constantin Noica doar ceea ce era, efectiv, bun se
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
asfixie și paralizare. O istorie a acestor complexe și a formelor sale specifice de manifestare ar constitui o contribuție esențială la istoria interioară a culturii române. Primul complex de eliminat (dar la fel de bine se poate spune, ca și celorlalte complexe, prejudecăți sau superstiții) este chiar complexul obsedant al Europei. Pe toate planurile. Pentru simplul și bunul motiv că o astfel de revendicare nu poate fi decât inutilă, dacă nu și absurdă, pentru cel ce este, se simte, se manifestă efectiv, concret
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
de informații. Contra-transferul are loc atunci când clinicianul încearcă să citească pacientul în funcție de ceea ce urmărește să descopere. Unii clienții nu pot oferi informații din cauza afecțiunilor sau vârstei prea fragede. Manifestările periculoase ale copiilor se pot schimba în mod semnificativ odată cu vârsta. Prejudecățile culturale pot afecta acuratețea evaluării făcute de clinician pacienților aparținând altor culturi. Diagnosticarea. Diagnosticul și Manualul Statistic al Tulburărilor Mentale (DSM) este primul set de reguli folosit în diagnosticarea tulburărilor psihologice din SUA. Primele două ediții ale DSM au avut
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
observația directă nu este posibilă, clinicianul poate cere o monitorizare proprie, adică pacientul să înregistreze numărul de manifestări a unui anumit comportament (ex.: fumatul unei țigări) pe zi și condițiile în care acest fapt are loc. Această monitorizare este deschisă prejudecăților în ceea ce privește modul în care pacientul face acest raport. Cu toate acestea, pacientul poate să își facă o introspecție a comportamentelor care declanșează comportamentul, astfel putând să îl schimbe. 2.2.8. Testele proiective Un test proiectiv este bazat pe presupunerea
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
le pot exterioriza. Alți clinicieni se îndoiesc de utilitatea acestor teste. Validitatea și fidelitatea acestor teste nu s-au dovedit puternice în cercetare. În plus, pentru că aceste teste se bazează mult pe interpretarea subiectivă de către clinicieni, sunt deschise mai multor prejudecăți. 2.3. Probleme în evaluarea adulților și copiilor Procesul de evaluare nu ridică probleme majore. Clinicianul care evaluează adresează clientului întrebări directe pentru a depista informații relevante. Apoi pune un diagnostic și îl trimite pe pacient la tratament. Bineînțeles că
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
probleme apar când evaluarea se face ca parte dintr-un caz legal, ca de pildă părinții se ceartă pentru custodia copiilor în divorț. Fiecare părinte dorește să se prezinte în cel mai bun mod cu putință dar pot fi și prejudecăți din partea celuilalt părinte când vorbește cu psihologul, pentru ca acesta să poată evalua capacitatea lui de a avea grijă de copii. 2.3.2. Transferul experienței terapeutului în cazurile analizate Clinicienii pot induce și ei anumite prejudecăți în procesul de evaluare
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
dar pot fi și prejudecăți din partea celuilalt părinte când vorbește cu psihologul, pentru ca acesta să poată evalua capacitatea lui de a avea grijă de copii. 2.3.2. Transferul experienței terapeutului în cazurile analizate Clinicienii pot induce și ei anumite prejudecăți în procesul de evaluare. Una dintre cele mai dificile probleme este prejudecata conform căreia terapeutul reacționează față de client ca și cum acesta ar fi o persoană importantă în viața lui și încorporează aceste sentimente în evaluarea clientului. Aceasta se întâmplă când clientul
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
pentru ca acesta să poată evalua capacitatea lui de a avea grijă de copii. 2.3.2. Transferul experienței terapeutului în cazurile analizate Clinicienii pot induce și ei anumite prejudecăți în procesul de evaluare. Una dintre cele mai dificile probleme este prejudecata conform căreia terapeutul reacționează față de client ca și cum acesta ar fi o persoană importantă în viața lui și încorporează aceste sentimente în evaluarea clientului. Aceasta se întâmplă când clientul amintește terapeutului despre o persoană importantă din viața lui, iar clinicianul îl
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
în evaluarea lui. Clinicienii trebuie să fie atenți să evite astfel de cazuri, de aceea ei caută în permanență supravegherea lor de către un alt psiholog chiar și atunci când au multă experiență. Alți profesioniști pot să-i ajute să-și verifice prejudecățile personale care le pot afecta munca. 2.3.3. Incapacitatea de a oferi informații Mulți clienți evaluați nu-și pot exprima simptomele. Asta se întâmplă mai ales în cazul copiilor, după cum veți putea vedea. Cristian, în vârstă de 5 ani
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
două aspecte delicate în dimensiunea interviului: * relațiile părinți-copil-clinician; * modul de comunicare între clinician și copil. Modul în care se desfășoară întrevederea, oferă specialistului informații prețioase. Astfel: copilul împreună cu mama situație obișnuită, față de care nu se poate avea nici un fel de prejudecăți; copilul împreună cu cei doi părinți situație prezentă în familiile atente, motivate, dar și în familiile aflate în discordie , când fiecare va fi interesat de ce va spune celălalt; mama singură situație în care mama tinde să își exercite controlul omnipotent nu
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
rău că la 20 de ani după sămănătorism, Iorga încă mai credea "în evoluția culturală înceată, care tot ce câștigă asimilează". Obiecțiile împotriva literaturii citadine vizau în special limba, tradiționalismul conservator încercând să oprească procesul natural al limbii, inoculând scriitorilor prejudecata că limba ar trebui să răspundă nevoilor morale ale strămoșilor noștri, și nu necesităților naționale și estetice ale momentului 13. Am redat succint elementele curentului sămănătorist prin raportare la viziunea modernistă, în vederea stabilirii cadrului ideologic în care se va manifesta
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
atât mai puțin pe implicațiile complexului provinciei sau a controverselor iscate de apariția revistelor regionale, Nenati desfășoară un proces de recuperare a unor scriitori marginali, constatând că "orice s-ar spune și oricâte exemple de obiectivitate a receptării critice fără prejudecăți s-ar oferi, istoria literară este totuși, istoria fenomenelor petrecute în metropole, celelalte fiind secundare, adiacente sau chiar inexistente în planul receptării, oricât de valoroase ar fi fost în sine"28. Distanța geografică semnificativă față de centru nu a împiedicat deci
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
provincie. Relația antagonică nu e singulară și nici specifică doar perioadei interbelice. Centrul și periferia se individualizează prin raportare reciprocă. Iar soluția pe care o propune Comarnescu și care își păstrează oricând actualitatea invocă echilibru în judecată și renunțare la prejudecată: Și totuși ce ușor s-ar putea remedia acest conflict. Dacă s-ar utiliza de către ambele grupe mai multă știință și puțină bunăvoință. Dacă omul din capitală ar înțelege că mișcarea nu e întotdeauna o garanție pentru o viață bogată
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
atrage atenția asupra decepției narative care folosește:. În Narrative Cartography:Toward a Visual Narratology Marie-Laure Ryan își propune, așa cum își propun și celelalte contribuții prezentate în acest capitol, să depășească ideea unei naratologii cu afinități speciale pentru limbajul verbal și prejudecățile despre narațiunile înțelese ca artefacte exclusiv verbale, despre naratologie ca simplă subramură a structuralismului, ca mișcare care-și definește programul prin aplicarea modelelor lingvistice în toate ariile de cercetare și despre verbalizare ca suport privilegiat al narațiunii. Narrative Cartography încearcă
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
adică vechiul roman victorian, se retrage în fundal și devine subtext Între cartografie și narațiune În Narrative Cartography:Toward a Visual Narratology Marie-Laure Ryan își propune să depășească ideea unei naratologii cu afinități speciale pentru limbajul verbal și să evite prejudecățile despre narațiunile înțelese ca artefacte exclusiv verbale, despre naratologie ca simplă subramură a structuralismului, despre naratologie ca mișcare care-și definește programul prin aplicarea modelelor lingvistice și despre verbalizare ca suport privilegiat al narațiunii. Acest demers semnalează faptul că naratologia
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]