13,121 matches
-
am folosit exact de denumirea pe care au folosit-o și ei. Deci, „abstract“, așa înțeleg ei abstractul prin ce reprezintă desenul lui Ics al nostru. Am așternut ce am visat, așa, cu ochii deschiși. Și am în cameră schițele. Protestul ăsta Am făcut un protest, în colaborare l-am făcut, cu colegul de cameră. Nu era un fel de protest. Era exact cum simțim noi. Deci cum simțim noi astea 22 de ore pe care le stăm efectiv în cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
pe care au folosit-o și ei. Deci, „abstract“, așa înțeleg ei abstractul prin ce reprezintă desenul lui Ics al nostru. Am așternut ce am visat, așa, cu ochii deschiși. Și am în cameră schițele. Protestul ăsta Am făcut un protest, în colaborare l-am făcut, cu colegul de cameră. Nu era un fel de protest. Era exact cum simțim noi. Deci cum simțim noi astea 22 de ore pe care le stăm efectiv în cameră. Pentru mine e ceva șocant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
reprezintă desenul lui Ics al nostru. Am așternut ce am visat, așa, cu ochii deschiși. Și am în cameră schițele. Protestul ăsta Am făcut un protest, în colaborare l-am făcut, cu colegul de cameră. Nu era un fel de protest. Era exact cum simțim noi. Deci cum simțim noi astea 22 de ore pe care le stăm efectiv în cameră. Pentru mine e ceva șocant. Să mă simt între gratiile astea, în cușcă, mâncare dată printr-o ușiță... un loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
revista Vieața nouă, apoi - foarte repede - contestată de către tinerii „independenți” de la Insula, Simbolul, Viața socială, Noua Revistă Română, Fronda și Chemarea; estetismul parnasiano-simbolist - cosmopolit, aristocratizant și boem - nu reprezintă însă decît un epifenomen al „complexului periferiei”, un evazionism asumat ca protest antifilistin, ca ridicare deasupra mediocrității vulgului și a provincialismului tradiționalist. În forme răsturnate, complexul se regăsește deopotrivă în „micul romantism provincial” (G. Călinescu) cu accente realiste și naturaliste al literaturii „dezrădăcinaților”, „inadaptaților” și „învinșilor”; pe alte coordonate îl vom regăsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
disoluție: poeme „maori”, bruitisme, măști africane, happening-uri, elemente de varieteu (actrița Emmy Hennings - soția poetului Hugo Ball - era cunoscută și publicului de cabaret din România), improvizații ale lui Tzara extrase din cîntece de mahala românești ș.a.m.d. Un protest ludic, burlesc și demitizant așadar, o expresie a nealinierii artistice absolute, ireductibil subversivă, ostilă oricărei înregimentări și mobilizări „colectiviste”. Putem vedea în dadaistul Tzara și un „mutant” al periferiei românești: antrenamentul poetic underground, practicat - împreună cu prietenul Ion Vinea - în vacanțele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
că instalația asta mobilă stimulează creșterea... Îmi dau seama că Dan e Încîntat peste măsură. Se tot uită la mine și știu că face asta căutînd Încuviințare și Încurajare. Nu e fantastic, Ellie? mă Întreabă el, În vreme ce eu mormăi a protest. Vai, mamă, e uimitor, nu-i așa, Ellie? Dar eu nu scot o vorbă. Nu pot, pentru că, indiferent cît de nerecunoscător ar putea să sune, cu toate chestiile și lucrurile astea aici, tot ce-ar putea vreodată să-și dorească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
aici și simțind în nari mirosul de iarbă coaptă, mă gândesc ca nu există experiență căreia să nu-i poți supraviețui Niciodată nu poți spune: am încercat totul. Întotdeauna îți mai rămâne ceva de încercat. Pasiunea mea pentru lumină e protestul unui om aproape orb. Totul e foarte simplu. La fel ca dezgustul pe care mi-l provoacă inchizitorii. ― Galilei, pot să te rog să-mi explici ceva? ― Ce anume? ― Ai avea motive să mă crezi un spion al Inchiziției. Sau
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
luând hotărâri înțelepte. Ducii nu i-au dat mare atenție, plini de mânie cum erau. După ce a vorbit în șoaptă cu Pietro, regele a amânat judecata pentru a douăzeci și doua zi din august, tot la Verona. S-au auzit proteste, iute pacificate de Arioald din Torino. - Să-i acordăm regelui aceste puține zile de răgaz. Să se-ntoarcă la Pavia și să decidă dacă Verona trebuie să-i mai dea ascultare. Gisulf din Benevento și Stiliano Sirianul îl vor însoți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
degrabă oștenii de frunte, dar nu a dorit ca nepoții, eu și cu Rotari să-l însoțim. Ne-a poruncit să organizăm încă o chemare la oaste a longobarzilor care locuiau în afara zidurilor orașului și să fortificăm Cividale. Grasulf, în ciuda protestelor sale, a fost trimis cu cinci luptători de vază să-l apere pe patriarhul Fortunato la Aquileia. Două zile mai târziu, cei optzeci de luptători de sub comanda lui Grisulfo s-au angajat în luptă în fața zidurilor din Cormons și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
moravuri îndoielnice, precum și pentru negustorii cu prăvălii bogate în bucate și vinuri alese. Așa se face că în timpul unei slujbe, dat fiind scandalul care se aprindea la omilie, un predicator a profitat de ocazie, îndreptând spre mine toate invectivele și protestele. A rostit cu voce tare că la Brescia Vrăjmașul și-a găsit sălaș. În tăcerea neașteptată, și-a îndreptat arătătorul spre mine, numindu-mă păcătos public și definindu-mi casa drept adăpost al tuturor infamiilor. Și, cu cât ceilalți erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
tutela asupra soției. Lucruri absurde, de vreme ce el aproape că o repudiase. Ulterior regele a trimis după mine să vin la Pavia și m-a acuzat că am intrigat-o pe Gundeperga să comploteze împotriva lui. N-au folosit la nimic protestele mele, și m-a amenințat cu surghiunul. Aș fi putut probabil să aștept să treacă furtuna izolându-mă acasă, dar, într-o zi, pe când mă întorceam pe întuneric de la palatul ducal, am fost atacat de un om cu fața acoperită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Heraclie s-a uitat la mine mai atent, fără să se supere, și mi-a spus: - Sunt curios să văd dacă,în calitate de actor, ești mai puțin mediocru decât îi crezi tu pe exarhii mei. Am început să cobor treptele, în pofida protestelor lui Giuliano. Ajuns față-n față cu Flaviano, l‑am fixat drept în ochi: erau plini de batjocură și de pizmă. S-a adresat publicului și a spus: - Acum o să-l joc pe Periplecomeno; ne aflăm chiar la ultimele replici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cu vederea chiar și căsătoriile mixte între longobarzi și romani, să acorde libertatea, așa cum învățasem de la venețianul Anafesto, oricărui sclav care s-ar fi remarcat printr-un meșteșug sau să fie răscumpărat. Firește, toate aceste reforme au stârnit la Pavia proteste, în special în rândul tradiționaliștilor. Dar tot la Pavia exista o problemă mult mai serioasă decât înrâurirea mea asupra ducelui de Brescia: regele se simțea din ce în ce mai rău. Durerile de stomac se întețiseră, junghiuri care, după perioade de constipație, îi provocau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cer doar să mă călăuzești în taină la patul nupțial. Doar asta îți cer, până acolo și nimic altceva, căci patul nupțial la care ai să mă duci este patul morții. Printr-un gest imperativ al mâinii a întrerupt orice protest din partea mea: - Stiliano, nicio vorbă, știu ce spun. Nici măcar Garibaldo, dacă ar fi aici, n-ar avea puterea să mă salveze. De mai bine de-o lună, de îndată ce mă așez în pat, durerea îmi cuprinde pieptul și-l apasă până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cu părul lung și violet, Îngenuncheat pe podea, căci putea să se bucure până la ultima secundă de spectacolul nociv al acelui McDonald’s În flăcări. În Roma apăruseră zeci de asemenea fast-fooduri. La Început stârniseră doar indignare și vreo câteva proteste, apoi doar entuziasmul și resemnarea, tipice țărilor coloniale. Se deschisese câte unul În fiecare cartier, iar oamenii mergeau acolo și nici nu-și dădeau seama, neavând vreo urmă de conștiință sau morală. Lumea e plină de oameni care nu au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Întins peste plapuma Învechită și roșie, negru, În costumul lui negru de mire, folosit o singură dată, cu cincisprezece ani În urmă. Jos În stradă, vuiesc sirenele de la poliție. Gemete târzii de alarmă și de furie, de amenințare și de protest, care nu mai folosesc nimănui. Sfâșie indiferența Încăpățânată a nopții. Apoi se apropie, ferestrele zăngănesc și, dintr-o dată, cade - definitivă - tăcerea. Au oprit. Au ajuns. Ultimele clipe suspendate - viii și morții, și nu mai este nimic de spus. Apoi vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
dădea din cap aprobator. Zilpa s-a albit când și-a auzit numele. Laban, care-și petrecuse săptămâna beat de bucurie că i se măritase fiica, era atât de stupefiat încât de-abia a putut îngăima ceva în semn de protest, și-a ridicat mâinile la cer, i-a blestemat pe toți și s-a întors în întunecimea cortului său. Rahela a scuipat la picioarele lui Iacob și a plecat furioasă. Cam pe la sfârșitul săptămâinii nupțiale, începuse să regrete amarnic că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
pentru sănătatea mea. Era o scrisoare formală, dar eu am fost fericită că se gândise la mine suficient cât s-o trimită. Bucățica aceea de calcar, scrisă de mâna lui, a devenit cea mai mare comoară a mea și, în ciuda protestelor mele, dovada statutului meu de persoană importantă. Nu mult după scrisoarea fiului meu, un alt bărbat a apărut la poartă căutând o femeie pe nume Den-ne. Shif-re l-a întrebat dacă soția sau fiica lui aveau nevoie de cărămizile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
pregăti să urce În mașina de teren. Rămase Însă blocat zărind cauciucurile sparte. Fără umbră de expresie pe chip, se Întoarse spre Marie. - Ai făcut bine că ai rămas. Unde e mașina dumitale? Marie, surprinsă, Îngăimă ceva ce aducea a protest, dar Lucas, fără măcar s-o asculte, Întinse mîna. - Cheile. Ordin de rechiziție. După glas, ea pricepu furioasă că n-avea Încotro, făcu stînga-mprejur spre mașină declarînd pe un ton decisiv, că În cazul acela, ea va conduce, iar el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cumva chiar asta Încearcă să mă facă să cred. Își puse mîna pe umărul lui Yves. - Am să vă cer să mă urmați, domnule Pérec, vă arestez preventiv... Marie o simți tresărind pe Chantal, dar nu citi nici mirare, nici protest pe frumosul chip maltratat. Pérec se ridică de pe canapea protestînd. - N-aveți nimic să-mi reproșați! - Vreți să enumăr? Acuzația adusă de mesajul semnat de Gildas Kermeur, absența de alibi, urme de zgîrieturi pe gît... - E vorba de ramuri care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Tibet, aflat sub ocupație militară chineză. Într-o scrisoare către maică-sa, Îi spunea că se simte bine, că e pasionat de budismul tibetan, pe care China Încerca să-l lichideze prin violență; au fost ultimele vești de la el. Un protest al Franței pe lângă guvernul chinez rămase fără urmări și, cu toată că trupul nu i-a fost găsit, un an mai târziu fu declarat, În mod oficial, dispărut. 5 E vara lui 1968, Michel are zece ani. De la doi ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
o carte cu titlul Cum să dai un dineu elegant și o ceașcă goală de cafea. — Ai cumva idee ce se întâmplă, Samantha ? spune. Pare cam agitație peste drum. — Da ? spun. N-am... observat. — Pare un fel de miting de protest. Pe frunte îi apare o cută de îngrijorare. Sper că n-or să fie și mâine aici. Protestatarii sunt atât de egoiști... Îi cade privirea pe blatul de bucătărie. N-ai terminat moussele încă ? Zău așa, Samantha ! Ce-ai făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
mă apuc de ele, doamnă Geiger. Iau castronul și încep să torn amestecul de ciocolată în pahare. Mă simt ca într-un univers paralel. Totul o să iasă la lumină. E doar o chestie de timp. Ce mă fac ? — Ai văzut protestul de afară ? îl întreabă Trish pe Eddie în clipa în care acesta intră voios în bucătărie. Chiar în fața porților noastre ! Cred c-ar trebui să-i trimitem la plimbare. Nu e un protest, spune acesta, deschizând frigiderul și uitându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
de timp. Ce mă fac ? — Ai văzut protestul de afară ? îl întreabă Trish pe Eddie în clipa în care acesta intră voios în bucătărie. Chiar în fața porților noastre ! Cred c-ar trebui să-i trimitem la plimbare. Nu e un protest, spune acesta, deschizând frigiderul și uitându-se în el. Sunt niște ziariști. — Ziariști ? Trish se uită siderată la el. Dar ce naiba să caute niște ziariști aici ? — Poate că avem vreun vecin celebru ? sugerează Eddie, turnându-și berea într-un pahar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
și tu. Absolut ! zic repede. Vrau să spun că așa e, ai dreptate. Sigur că ar trebui. Îmi dreg glasul. Iubitule ! — Mersi, iubito, zice el, cu un surîs drăgăstos, iar eu Îi Întorc zîmbetul, făcînd eforturi să-mi Înăbuș micile proteste care-mi fîlfîie prin cap. Nu e bine deloc. Nu mă simt deloc ca o iubită. Iubita e o femeie măritată, cu perle și parcare personală. — Emma ? Connor mă privește fix. S-a Întîmplat ceva ? — Nu știu ! Izbucnesc Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]