8,590 matches
-
complicat. Cu privire la cel clasic, observă că deține deja o direcție și o soluție () . Desfășurat imaginar, ia forma unui fir. Al doilea tip de labirint este ceva mai complicat: Desfășurat imaginar, ia forma unui arbore. Numește de fapt calea menită să rătăcească la un moment dat orice călător curios. Pentru mentalul manierist, ea indică un fel de labirint de dragul labirintului, ca într-un joc ce nu vrea să sfârșească prea ușor. Față de acestea două, cel de-al treilea tip de labirint se
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
totdeauna. <ref id="20">Jorge Luís Borges, Cei doi regi și cele două labirinturi, în volumul Moartea și busola, traducere de Darie Novăceanu, Editura Univers, București, 1972, p. 306.</ref> Un oaspete venit de departe a fost lăsat anume să rătăcească prin labirint, doar spre a se glumi pe seama simplității sale. Când totul părea pierdut miracolul se petrece: la căderea serii, simțindu-se aproape sfârșit, a invocat puterea divină și a aflat o ieșire. Într-adevăr, a venit vremea când stăpânul
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
nu moare, cuvintele ating inevitabil locul tăcerii. Edificiul obscur ridicat de om și lumea stihială a deșertului se situează, acum, în afara celor cu sens sau lipsite de sens. Pentru mintea omenească sunt, cum spune Borges, adevărate scandaluri. Cel lăsat să rătăcească la nesfârșit și cel părăsit în mijlocul deșertului, acești oameni nu au în față ceva complicat, ce s-ar cere imediat lămurit. Ar fi de-a dreptul nebunesc să-l vezi pe cel dintâi oprindu-se lângă un zid, sprijinindu-și
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
labirint“. Mai multe aflase chiar de la Abenjacán, după ce la cunoscut. Construcția ar fi fost ridicată tocmai pentru a scăpa de amenințarea morții, resimțită sub chipul desfigurat al cuiva ucis: „mă voi ascunde în centrul unui labirint pentru ca fantasma lui să rătăcească“. Ceea ce a și făcut, căci, de îndată ce a ridicat edificiul, sa refugiat în mijlocul acestuia, iar din ziua aceea nimeni nu la mai văzut. Toate acestea păreau semnele unei nebunii din partea maurului, înainte de toate dorința de ași construi un refugiu absurd. Cei
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
unui refugiu mai înfricoșător decât oricare altul. Voi reveni asupra unui aspect greu de trecut cu vederea, anume că fiecare labirint devine un loc de intimitate a vieții cu moartea. Regele invitat să vadă magnificul edificiu e lăsat singur să rătăcească. Moartea sa, dacă sar fi petrecut, ar fi con firmat măreția terifiantă a noului edificiu. Către seară, fiind sigur că va muri acolo, cade în genunchi și se roagă. Restul nu depinde în nici un fel de voința sa. Faptul că
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
vorbește despre minotaur, acel monstru ce așteaptă acolo unde se presupune a fi însuși centrul labirintului. Când nu înseamnă un alt chip al morții, acesta face ca efortul de căutare să nu aibă sfârșit. Atât în ca zul celui care rătăcește în labirint, cât și al celui care parcurge poves tirea, se lasă văzut mai curând ceva incomprehensibil și liber. 6. Exces și singularitate Ne dăm imediat seama că imaginea labirintului sfidează logica obișnuită, înainte de toate pe cea binară, îndatorată terțului
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
Eco distinge, asemeni altor exegeți, trei tipuri de labirint. Este vorba mai întâi de labirintul clasic, unicursal, precum cel grec din vechiul Knossos. În al doilea rând, labirintul manierist, făcut anume să producă rătăcirea (în germană, Irrweg, din irren, „a rătăci“, și Weg, „cale“). În cele din urmă, labirintul în formă de rețea, cel mai complicat. Cu privire la cel clasic, observă că deține deja o direcție și o soluție („de cum se intră în el, nu se poate să nu ajungi în centru
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
tip de labirint, Irrwegul, este ceva mai complicat: „propune opțiuni alternative, toate parcursurile duc la un punct mort, cu excepția unuia singur, ce duce la ieșire“. Desfășurat imagi nar, ia forma unui arbore. Numește de fapt via falsa, calea menită să rătăcească la un moment dat orice călător curios. Pentru mentalul manierist, ea indică un fel de labirint de dra gul la birintului, ca întrun joc ce nu vrea să sfârșească prea ușor. Față de acestea două, cel deal treilea tip de labirint
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
o adevărată nenorocire; aceasta înseamnă într-un fel "sfîrșitul Lumii", întoarcerea în Haos. Într-un mit amintit de Spencer și Gillen, stâlpul sacru s-a frânt într-o zi și întregul trib a fost cuprins de spaimă; membrii tribului au rătăcit o vreme, apoi s-au așezat pe pământ și s-au lăsat să moară.3 Iată un exemplu minunat atât al funcției cosmologice a stâlpului ritual, cât și al rolului său soteriologic: pe de o parte, kauwa-auwa reproduce stâlpul folosit
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
lumea" sa, spațiul necosmicizat, adică neconsacrat, care nu este decât o întindere amorfă în care n-a fost încă proiectată nici o orientare și nu s-a conturat nici o structură, acest spațiu profan reprezintă pentru omul religios neființa absolută. Dacă se rătăcește cumva în acest spațiu, omul se simte golit de substanța sa "ontică", ca și cum s-ar topi în Haos, și sfârșește prin a se stinge. Această sete ontologică se manifestă în nenumărate feluri. Exemplul cel mai izbitor este, în cazul special
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
acadelele. Și copilul pe unde trecea, gusta din fiecare pietricică de pe drum și din fiecare copac și a mâncat podul în întregime pentru că i-a plăcut mult. A mâncat tot drumul de bomboane și s-a săturat și s-a rătăcit, pentru că dacă nu mai erau indiciile, nu mai știa exact pe unde să se întoarcă la casa lui normală. Voia acasă și când în sfârșit a ajuns, noaptea, cu burta plină, a promis mamei lui că nu o să mai manânce
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
să se întoarcă la casa lui normală. Voia acasă și când în sfârșit a ajuns, noaptea, cu burta plină, a promis mamei lui că nu o să mai manânce atâtea dulciuri și că o să mănânce mâncare adevărată, ca să nu se mai rătăcească în nici o lume 3 ani și 8 luni Monștrii mei din cameră Să-l ascultăm pe Dragoș cum ne spune povestea cu monștrii pe care i-a găsit în cameră. Am văzut în cameră un monstru în formă de hartă
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
apa puțin adâncă a râului. Bărbații își strigau și-și îndemnau rudele, bătrânii se împiedicau și cădeau, uitați, mamele se întorceau din drum ca să-și regăsească micuții ce rămâneau în urmă, în vreme ce vitele - iar între ele catârii cu încărcăturile lor - rătăceau fără țintă în mijlocul haosului. Toată mulțimea aceea orbită de spaimă trecu ca un talaz printre rândurile cavalerilor burgunzi, care căutau să se desfășoare în poziții pentru a înfrunta dușmanul, și se îndepărtă în goană, împingându-i și mai în față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
copiii ce se pierduseră în confuzia generală. Gomerius, mai ales, era neobosit, iar vocea sa groasă și cavernoasă, cu un ton întotdeauna liniștitor, aducea un pic de optimism în sufletele multora, care ziua întreagă - iar alții chiar mai multe zile - rătăciseră înspăimântați, pradă nenumăratelor temeri și mânați înainte de o frică oarbă. în mijlocul curții, abatele îi spuse lui Wisichart: — Sunteți siguri că sunteți urmăriți? Crezi că ne aflăm în mare pericol? Burgundul își turnă pe față toată apa dintr-un burduf din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
e în mâinile hunilor. — Dar... aici sunt sute de persoane fără apărare. Dacă vin hunii ... Fără să-l asculte, Wisichart își culese fierăria și îl lăsă acolo. înjurând, se îndreptă spre un grup de oameni de-ai săi care încă rătăceau prin curte, ducându-și caii de căpăstru; pe când îi mustra cu asprime, dând din mâini, privirea lui Ambianus se fixă în ochii albaștri ai bătrânului abate. Și acum, părinte sfânt? Canzianus întinse o mână și îl apucă se încheietură. — Suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
aceeași devoțiune absolută pe care în trecut o avusese față de tatăl său, valorosul Uldin. Pentru Balamber, Mandzuk fusese, după asasinarea lui Uldin, un fel de tată adoptiv, oarecum aspru, și un maestru magnific de arme, care făcuse dintr-un orfan rătăcit un războinic de valoare, dedicat cu totul propriului clan, al cărui prestigiu căuta să-l recâștige, și supus orbește lui Utrigúr, așa cum fusese înainte și tatăl său. El era cel căruia Balamber îi încredința și grija animalelor, precum și a tuturor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
presărat cu morți și răniți. în ecourile incendiului, privirea sa reuși să pătrundă înăuntrul îngrăditurii și să constate efectul cel mai important al incursiunii: în noroiul podelei agonizau, cu nechezaturi înfiorătoare și răgușite, pe puțin douăzeci de cai. Alții, îngroziți, rătăceau înnebuniți prin tabăra devastată, șchiopătând, lovind cu copitele și izbind pe oricine li se ivea înainte; iar alții zăceau morți ori muribunzi printre corturile în flăcări. Mulți cai însă lipseau - cei pe care burgunzii îi luaseră cu ei. Grupuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
a corturilor era distrusă. Constată că și grajdul în care fusese închis luase foc și văzu cum acoperișul se prăbușea într-o trâmbă de fum și lemne arzând, lăsând în picioare doar câțiva stâlpi cuprinși de flăcări. Oameni și cai rătăceau prin preajmă, într-un haos total. în apropierea îngrăditurii văzu mulți oameni adunați la un loc; Sebastianus nu putu să nu se gândească că, dacă nu fusese ucis în atac, Balamber se afla cu siguranță acolo, căutând să restabilească ordinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Sapaudia, dădea mărturii grăitoare despre cataclismul ce se abătuse asupra Galiilor: disperați, nu puțini, printre ei chiar femei, care, prin aspect și veșminte, păreau de rang, nu șovăiră să-i oprească, cerșind de mâncare; copile cu chipul îmbătrânit înainte de vreme rătăceau cu privirea pierdură și inexpresivă ori trăgând cu ochiul fără pic de decență; capi de familie în vârstă ședeau amărâți cu capul în mâini pe treptele cădirilor, gândindu-se la proprietățile abandonate și devastate de barbari sau la cei dragi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
s-ar fi gândit niciodată - avuseseră o soartă încă și mai rea: în floarea vieții fiind, refuzau să-și îndeplinească îndatoririle conjugale. își refuzau orice izvor de plăcere și, sfâșiate între soți și părinți, alegeau să se consume în posturi, rătăcind ca niște spectre, cu trupurile lor scheletice, pe mozaicurile luxoase ale propriilor villae. Ea, în schimb, nu avea înclinații nici pentru autoflagelare, nici pentru o viață trăită în minciună. Dacă esențialul noii credințe putea fi rezumat în promisiunea raiului pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pentru că le primise rugăciunile. Aproape toți colonii și mulți dintre cei veniți din sat părăsiseră imediat villa ca să se ducă la casele lor și să vadă stricăciunile, însă unii dintre ei, rătăciți, nesiguri, rămăseseră mai multă vreme în curte ori rătăciseră un timp prin preajmă, temându-se de întoarcerea barbarilor. Mabertus nu ar fi băgat mâna în foc mai mult decât alții în privința încrederii în cuvântul Taciturnului. De aceea, de teama unei capcane, evitase să meargă până la tabără pe drum și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
sumbră. De multe zile. Balamber observase deja că prin sat nu erau cadavre. — Locuiați aici? întrebă. Ea negă, scutură din cap. Când am venit, nu era nimeni. Toți fugiți, răspunse. Apoi se roși. Nu fără admirație, Balamber trase concluzia că rătăcise, cu siguranță, zile întregi pe câmp și prin păduri, trăind din tot ce reușea să găsească de mâncare. — Cum te cheamă? Răspunsul fu doar o privire ostilă și neîncrezătoare. Stânjenit de reticența ei, își îndreptă spinarea, aranjându-și centura. Ceva în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
aruncă o privire în spate. Din cauza luminii firave a nopții, nu putea distinge, în mulțimea amestecată ce umplea vadul și cele două maluri ale râului Aubis, oamenii mingan-ului său, dar era sigur că acesta suferise pierderi foarte mari. Mulți răniți rătăceau prin albia râului, împleticindu-se fără țintă prin apă și cerând ajutor; pe alții, incapabili să se miște, îi târau tovarășii lor și îi depuneau sus, pe mal, fără să poată face altceva pentru ei. în punctele în care apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
citi în ei aceeași descumpănire. Vrei să spui că... Ardarich zâmbi: — Așa e. Adevărata bătălie încă nu a început. Se lăsă un moment stânjenitor de tăcere, în care se auziră doar chemările răniților și strigătele războinicilor, care, în mici grupuri, rătăceau pe câmpul de luptă sub lumina palidă a lunii, căutându-și detașamentele. Balamber nu putu găsi cuvintele care să exprime starea sufletească în care se afla. Nu reușea să creadă că o bătălie cum era aceea pe care tocmai o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ororilor care-l înconjurau pentru a se regăsi pe sine. în sfârșit, își adună forțele și ridică privirea, contemplând câmpul de luptă: un imens morman de cadavre, presărat cu sulițe înfipte în pământ, steaguri abandonate și arme frânte, printre care rătăceau cai fără călăreți și oameni ce păreau niște spectre. Până unde se putea duce cu privirea în josul coastei și apoi peste câmpie, nu vedea altceva decât trupuri întinse în mărăciniș, în unele locuri căzute unul peste altul, încât formau adevărate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]