6,973 matches
-
adjective sugerează o posibilă traiectorie spirituală a sensurilor romanului: puritatea și religiozitatea iubirii nu pot fi regăsite în forma lor primordială decât într-o ,,logodnă” ce transcende limitele realului cotidian. Preferința scriitorului pentru tripletele de adjective, abundente în Întoarcerea din rai, este diminuată în Nuntă în cer. Apetitul descriptiv este temperat de rigoarea relativă, impusă de forma confesivă a discursului. Dacă în monologul interior întâlneau o preocupare minimă sau aproape inexistentă pentru stil, în confesiune se ține seama cel puțin de
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
în romanele lui Mircea Eliade, cel puțin în cele trei pe care le avem în vedere. Totuși ele nu rămân întotdeauna la stadiul de simple ,,instrumente” narative. Și din acest punct de vedere, remarcăm o evoluție clară de la Întoarcerea din rai, unde eroinele erau practic inexistente ca elemente efective ale narațiunii, Nuntă în cer în care întâlnim un personaj feminin puternic, o ,,Isoldă care, din prea mare iubire, fuge din calea unor Tristani obsedați de fantasmele lor...”. Eugen Simion consideră ,,creația
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
ei mod de a fi, același ca la toate femeile, dar asumat total și definitiv numai arareori.” Finalul este, de fapt, într-o deplină concordanță cu trecerea discretă, dar tumultoasă a Ilenei / Lena prin viața celor doi. Spre deosebire de Întoarcerea din rai sau Noaptea de Sânziene care se încheie cu tabloul zbuciumului final al protagoniștilor, cu trecerea lor într-o altă lume, prin moarte, Nuntă în cer are un sfârșit în aceeași ,,notă de discreție și inefabil” care caracterizează întreg romanul. Dialogul
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
că e vorba de cu totul altceva, pentru a descifra camuflajul, el trebuie să depășească prima sută sau primele două sute de pagini ca să ajungă în inima operei.” Situând Noaptea de Sânziene în descendența celorlalte două romane deja analizate (Întoarcerea din rai și Nuntă în cer), în ideea de a găsi punctele cheie ale unei evoluții în timp a tehnicii romanești a lui Eliade, nu putem să trecem cu vederea deosebirea cantitativă a materiei epice a celor trei opere. Dacă în Întoarcerea
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
Nuntă în cer), în ideea de a găsi punctele cheie ale unei evoluții în timp a tehnicii romanești a lui Eliade, nu putem să trecem cu vederea deosebirea cantitativă a materiei epice a celor trei opere. Dacă în Întoarcerea din rai aveam de-a face cu un conținut narativ complicat (personaje numeroase, evenimente multiple aduse simultan în planul narativ etc.), iar în Nuntă în cer putem constata o simplificare a conflictului, în Noaptea de Sânziene ne aflăm în fața unei materii epice
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
Noaptea de Sânziene ne aflăm în fața unei materii epice complexe, în care planurile se succed și se întrepătrund, creând uneori un adevărat ,,haos” narativ. Modalitatea de construcție a romanului se situează mai mult în continuitatea celei alese pentru Întoarcerea din rai. Aceasta și datorită opțiunii pentru narațiunea la persoana a III-a, opțiune care nu îngrădește în nici un fel posibilitățile de manifestare a scriitorului, ci, dimpotrivă, îi dă acestuia o mai mare libertate de construcție. Pe de altă parte, prezența masivă
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
mărturisește scriitorul însuși: ,,N-am reușit încă un «început de roman» așa cum doresc: insolit, tulburător și totuși verosimil.” Romanul se deschide brusc, tocmai datorită intenției autorului de a crea impresia de verosimil, de autentic, amintind parcă de incipitul Întoarcerii din rai: ,, Deschise cât putu de încet ușa și aprinse lumina. Odaia era caldă; mirosea a praf. Obloanele ferestrelor erau lăsate.” (vol.I, p.1) Deschiderea ușii de către Ștefan, care nu este încă numit, coincide cu pătrunderea în spațiul miraculos al romanului
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
verbale, constatăm prezența masivă a prezentului și a perfectului compus în cadrul replicilor directe, al dialogului. Prezentul apare foarte des în postura sa de timp care exprimă un adevăr general valabil, asigurându-i o permanență omnitemporală. Ca și în Întoarcerea din rai sau în Nuntă în cer, și în Noaptea de Sânziene întâlnim foarte multe pasaje reflexive cu nuanțe de meditație filosofică. Dialogurile dintre Ștefan Viziru și Petre Biriș au, în majoritatea lor, un pronunțat caracter problematic ce rezultă din abordarea permanentă
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
îi macină. ,,E inutil să «analizezi» un personagiu când acesta făptuiește ceva neobișnuit: vei găsi aceleași imagini, aceleași arhetipuri pe care le-ai găsi la oricare altul într-o situație asemănătoare.” La fel cum se întâmpla și în Întoarcerea din rai, personajele sunt introduse treptat printr-un procedeu de acumulare, de amplificare progresivă, care poate fi sesizat la toate nivele construcției. Interesantă este aici tehnica pe care Mircea Eliade o folosește pentru a crea ,,oameni” în spațiul cărții sale, pentru că, în
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
masculine și cele feminine. Femeia rămâne și în acest roman al lui Eliade una dintre enigmele pe care scriitorul nu dorește sa le dezlege. Remarcăm aceeași inconsistență a eroinelor, specifică tuturor romanelor lui Mircea Eliade. Ca și în Întoarcerea din rai sau în Nuntă în cer, existența personajelor feminine este certificată doar de fascinația, uneori mistică, pe care ele o exercită asupra spiritelor masculine. Prin ele, personajele masculine ,,sunt antrenate în «aventuri» al căror efect este o «rupere de nivel ontologic
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
se împletește cu cea a eroului principal, Ștefan Viziru. El este cel care își dorește să le iubească pe amândouă în același timp, ezitând permanent în a face o alegere. Este reluată aici o temă prezentă și în Întoarcerea din rai, dar abordarea este mult mai subtilă. Femeile pe care Ștefan Viziru le iubește sau visează să le iubească în același timp, au acea aură enigmatică pe care o întâlneam și în cazul Ilenei / Lena din Nuntă în cer. Ele par
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
albe” cât încape... Parcă noi nu știm că „Sodoma există și-n ziua de azi?!” în ciuda atâtor „melițări” în cer... și... nedumeriri, pe pământ... Parcă noi nu știm de jocul lui Adam care nu-și mai amintește cum era „grădina” Raiului, dar... femeia... „uau...” și-uite-așa... au ajuns Adam și Eva, „afară”, pân-la noi... și... pân-la „dilemele” extratereștrilor... gândind la „raționalitatea” pământenilor. (Schimbare de plan) Cât privește Epilogul la Cartea lui Iov, asta mi amintește de Ridichea lui Cehov. Un Iov modern
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
verticalitatea-i binecunoscută, poetul adresează o ultimă rugă către Marele Demiurg: „Prea înălțate Stăpâne, / pentru puținul bine / pe care l-am făcut în viață / te rog să Pă repartizezi / singur într o garsonieră / pe care o mai ai liberă în Raiul sau Iadul cuvenit de drept”: „pentru a nu mai vedea și auzi atâtea minciuni, ticăloșii...” din partea unor „Păcelari de suflete...” împlinirile și neîmplinirile acestui existențial, ne spune Poetul, sunt fin sugerate de cromatismul vizualizat de stările de vis ale naturii
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
erau abolite pentru că nu puteau fi reale. Marx, Engels și Lenin spuseseră foarte clar că tot ce nu poate fi explicat este șarlatanie și așa trebui a s ă rămână! În școală am învățat că alchimia, vrăjile, descântecele, iadul și raiul, religia în ansamblu, sunt toate speculații, înșelătorii prin care unii oameni urmăreau anum ite interese. În consecință totul era fals, toate erau minciuni și astfel de referiri nu aveau ce căuta în societatea noastră ,,multilateral dezvoltată“ . A nu accepta afirmații
Îngusta cărare către lumină by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/1225_a_2212]
-
să creadă acest om în existența unui Dumnez eu bun și atotputernic când există atâta nedreptate pe l ume? Biserica nu știe să explice această contradicți e. Cu ce argumente susține Biserica să crezi în Dumnezeu pentru a ajunge în rai, când de a lungul istoriei, și credincioși și necredincioși au avut aceeași soartă?! Și apoi de ce ar fi mai bun un credincios în fața lui Dumnezeu, decât un necredincios? Numai simplu fapt de a crede sau a nu crede în ceva
Îngusta cărare către lumină by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/1225_a_2212]
-
credincioși și necredincioși au avut aceeași soartă?! Și apoi de ce ar fi mai bun un credincios în fața lui Dumnezeu, decât un necredincios? Numai simplu fapt de a crede sau a nu crede în ceva ipotetic, îi duce pe oameni în rai sau în iad? Oare nu i prea mare pedeapsa pentru o vină ipoteti că? Dar oare acest mod de a gândi nu este cam simplist și cam primitiv? Eu cred că așa este și de a lungul istoriei, oamen ii
Îngusta cărare către lumină by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/1225_a_2212]
-
într un plan deosebit în care totul este vibrație. (Omul devine duh în cealaltă lume). În funcție de nivelul său de evoluție spirituală care se traduce prin finețea vibrațiilor produse, omul (sufletul său ) va aj ung e pe o treaptă mai înaltă ( rai ) sau mai joasă ( iad ) a aces tui plan. Spre deosebire de viața pe pământ, acolo, între aceste trepte se face o separație, iar spiritele de pe un nivel inferior nu pot ajunge la treptele superioare. Invers se po ate . Dacă analizăm puțin lucrurile
Îngusta cărare către lumină by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/1225_a_2212]
-
întrebare, să ne im aginăm un scenariu ipotetic și să ne întoarcem la înce put uri. Să ne întoarcem deci la Adam și Eva și să formulăm o ipoteză. Adam, primul om pe care l a creat Dumnezeu, trăia în rai alături de Eva în deplină armonie. Dumnezeu își închipuia că făcuse un fiu perfect ca re știa exact ce are de făcut. Dar la un moment dat, in ter vine șarpele și cuplul de oameni este împins spre greșeală. Cei do
Îngusta cărare către lumină by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/1225_a_2212]
-
sea ma că cei doi mai au multe de învățat pentru a ști să meargă pe drumul corect și atunci hotărăște ca ei și cei ce le vor urma, să se perfecționeze la școala vieții. Ce înseamnă acest lucru? În rai Adam și Eva existau sub formă de entități spirituale și în această formă ei nu simțeau durerea, ci trăi au o viață fericită. Aici nu puteau învăța calea cea dr eaptă. Pentru a putea învăța, ei trebuiau să simtă durerea
Îngusta cărare către lumină by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/1225_a_2212]
-
ignare, în huzur și nerespectarea întru totul a legilor divine, unii își închipuiau că își pot rândui viața într-un mod samavolnic, de vreme ce Botezul le va ierta toate păcatele. Ei recurgeau la botez tocmai pe patul morții ca să aibă asigurat raiul și să fie eliberați astfel de incertitudinea dobândirii lui. Unii dintre aceștia primeau catehizarea despre Hristos și Biserică, dar amânau împărtășirea de El vreme îndelungată. Sfântul Chiril al Alexandriei dezaprobă aceasta și scrie: „... ei rezervă luminarea (adică botezul - n. n.) prin
Familia în societatea contemporană by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/130_a_148]
-
între timp relația student-profesor? Liviu Antonesei: Nu e ușor să răspund, pentru că lucrurile sunt mai complicate decât pot să pară la prima vedere! Ar fi simplu să spun că, față de vremea mea, când Universitatea ar fi fost nasoală, acum e raiul pe pământ. Nu e așa. Ceea ce a dispărut e controlul politic și ideologic și asta este extraordinar, pentru că, în acest fel, Universitatea are șanse să devină cu adevărat autonomă. În ce mă privește, am avut norocul să urmez o secție
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
Aurel, Cunoaștere și inovare, Ed. Academiei Române, București, 2006, 2. Sandu Steliana, Inovare, competență tehnologică și crestere economică, Ed. Expert, București, 2002, 3. Pantea Marius, et al, Managementul prin proiect, Ed. Mirton, Timișoara, 2006, 4. Manolescu A. Managementul resurselor umane, Ed. RAI, București, 2005, 5. Rifkin Jeremy,Visul european, Ed. Polirom, Iași, 2006 6. Oprea D. Managementul proiectelor, Iași, 2002 7. Văduva I. Modele de simulare, Ed. Universității, București, 2004 8. Marinescu P. Managementul de proiect, Ed, Universității, București, 2005. 9. Slătineanu
Idei și proiecte by Elvira Grigoraș () [Corola-publishinghouse/Science/1213_a_2053]
-
în serii simbolice la nivele distincte: una, în continuarea tradiției, unește viața și moartea (Eros - Thanatos); a doua se limpezește în direcția moralei, sus însemnînd binele, valorizarea existenței ideale, jos încapsulînd răul, infernul și moartea. De aici pînă la inventarea raiului și a iadului, calea, într-o direcție ori în alta, se arată liniară și rapidă. Varianta babiloniană debutează cu imaginea „lumii de jos”, destul de întinsă ca text, probabil cel mai „vechi” loc al umbrelor cunoscut în bibliografia de specialitate, cu
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
cu atît mai mult, corelații între Afrodita și Marte) este o operație, evident, dificilă, dacă nu prezumtivă; la fel între „maica bătrînă” și Isis, între păstorul mioritic și Dumuzi, între Dumnezeu aflat în capul mesei, la poala copacului mirific din „raiul de sus” și gospodarul mîndru așezat lîngă păretarul de icoane, închipuind „raiul de jos”. Importantă, deocamdată, mi se pare, cum am mai spus, depășirea cadrului regional și istorico-etnografic în care s-a cantonat mioritologia de un secol încoace. Continuînd, mai
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
evident, dificilă, dacă nu prezumtivă; la fel între „maica bătrînă” și Isis, între păstorul mioritic și Dumuzi, între Dumnezeu aflat în capul mesei, la poala copacului mirific din „raiul de sus” și gospodarul mîndru așezat lîngă păretarul de icoane, închipuind „raiul de jos”. Importantă, deocamdată, mi se pare, cum am mai spus, depășirea cadrului regional și istorico-etnografic în care s-a cantonat mioritologia de un secol încoace. Continuînd, mai ușor pare să dezvolți ideea deosebirilor dintre Miorița și Caloian decît să
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]