6,309 matches
-
Petreu n-a putut ajunge la Colocvii! Este minunată în epistolele tot mai periculoase pe care mi le trimite. Va veni la Borca în această vară. E o poetă excelentă și o nefericită. Întotdeauna mi-a vorbit deosebit despre tine. Regretă pe nenumărate pagini că n-a putut ajunge. Mi-e dor și de Dana (Dospinescu n. red.), deși i-am scris să nu-și facă iluzii cu păcătosul de mine, pentru că nu pot fi decît așa cum sînt. Mi-a scris
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
am citit absolut nimic. Chiar așa nu mi s-a mai întîmplat. Încerc să recuperez în aceste ultime zece zile. Am mai fost pe la P. Neamț, o săptămînă, în vederea mutării mele de aici. Să vedem! Sînt sătul peste orice măsură. Regret că nu mi-am adunat manuscrisul ca să-l duc la București. Nu m-am simțit deloc bine în ultima vreme. Nu mai suport să stau aici și, pe acest fond, nu mă adun în nici o parte serios. Nu contează ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
V. Rom. (octombrie). El vrea să scrie altundeva. Livescu a scris în "Ceahlăul" și mi s-a spus că și pentru Ateneu. Chioaru va scrie în Transilvania. N-am alte vești. À propos, în Convorbiri știi că va scrie careva? Regret că mulți care-mi scriu epistole de drag nu dau nici semne c-ar fi primit cartea (Simuț, Grigurcu, Paler, Blandiana etc.). Sper, totuși, s-o fi primit. Florin Mugur era scandalizat (a spus Daniel C.) că nu trimit cartea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
o slujbă religioasă la Cotroceni. Joi, 4 august. Carol al II-lea notează în jurnalul său că „zilele acestea”, Mihai a plecat, (probabil în Italia nn.) „pentru convenționala vacanță cu mamă-sa”. Miercuri, 10 august. Regele Carol al II-lea regretă că Mihai nu va fi cu el într-o proiectată vacanță pe mare cu iahtul „Luceafărul”. Duminică, 21 august. Seara. Mihai îi telefonează tatălui său din Brioni pentru a-l anunța că a câștigat prima cupă de polo. Marți, 30
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
mine și pe Viorica ne dor picioarele și urmăm diverse tratamente. Ea folosește uneori și un baston de susținere, neavând stabilitate normală la mers. Ne amintim de acele vremuri care-au fost uneori frumoase, alteori destul de tulburi, dar tot le regretăm c-au trecut prea repede. Doba și Ivan Vecina noastră din vale, Garafina, avea doi copii: Maria (Doba) și Ion (Ivan). Poreclele le-a pus ea singură, așa... ca să fie mai interesanți. Erau foarte săraci. Lângă casă nu aveau nici un
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Viorica mai avea două surori, Lucia (care era de o frumusețe deosebită) și Maria. Pentru mine Viorica conta foarte mult. Ne împărtășeam toate secretele, doleanțele, ne jucam împreună și ne țineam mai mândre față de celelalte colege (lucru ce l-am regretat mai târziu). Țin minte că avea o bundiță pe care cojocarul Verigă i-a făcut-o cu prim lat negru și creț și cu flori mărunte și dese (într-o multitudine de nuanțe). Am îndrăgit tare mult bundița ei și
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
să-și aleagă prietenii cu grijă și să respecte prin atașament pe cel ales. Bunica ei, Mariuța Baroiului, ne invita mereu la prăvălia ei și ne făcea toate poftele. Ne iubea mult, fiind și rude de sânge (sora tatei). Am regretat că nu învățam la aceeași școală, dar vacanțele erau ale noastre. Familia lui Iliuță și-a Margalinei fiind vecină, ne-a fost mereu alături, în multe și diverse situații. Maria, fiica lor mi-a fost prietenă până la plecarea mea din
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
rămas tot un copil. De câte ori nu mă dojenea că merg prea dezbrăcată la serviciu, sau că vin prea târziu acasă de la orele de ședințe, că-mi neglijez obligațiile în gospodărie? Astea toate, din sufletul ei prea încercat de mamă. Am regretat mereu că nu mi-am cunoscut bunicii, dar, pot afirma fără să greșesc că, părinții au compensat prin atitudinea lor și acest imens gol. Culesul Era sfârșit de septembrie. O zi minunată de toamnă, cu cer senin și un vântuleț
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
par a fi flori de cireș: cu buzele roșii, obrajii albi, mătăsoși, pudrați cu multă migală și artă... În mulțimea pestriță, veselă, observ un fotograf și o pictoriță, care lucrează. Mă întreb dacă și ei văd ceea ce văd eu și regret că nu pot picta frumosul ce ne înconjoară. Poeme-fluvii s-au scris, dedicate gingașei flori, și pictori faimoși și-au pus harul în slujba ei. Cel mai cunoscut este „Hiroshige”, ale cărui opere celebre sunt și azi admirate. Eu închin
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
rău, reveniți peste vreo lună”. N-avea rost să insist, omul își făcea datoria, dar n-am putut să nu mă întreb mai în glumă, mai în serios, dacă nu mă atinsese puțin și pe mine blestemul?! Paznicul părea să regrete sincer că pedalasem degeaba până acolo. Binevoitor, zicea că lângă biserică este înmormântată soția lui Cuza (eu știam altfel). Chiar dacă nu era potrivit, având în vedere încărcătura istorică și tragică a locului în care ne aflam, a ținut să-mi
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
o cameră în "clădirea” plutitoare, cum mai văzusem numai la Dunăre. Din fericire nu deranja legănatul apei, contrar așteptărilor. După ce-a aflat pe unde fusesem, marinarul recepționer nea condus în cameră, și ne-a parcat la loc sigur bicicletele. Regret că nu i-am fotografiat figura când, parcă scârbit auzind că voiam să mai pedalăm și pe-o hidrobicicletă, a dat din mână a lehamite. Am luat una albastră, de data asta ne amuzam pedalând. Mircea, așezat comod pe băncuța
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
mână (aveam o Ucraina fără schimbător de viteze), conștient că trebuie s-o folosesc cât mai puțin, riscând să rămân fără ea (se puteau uza saboții, cablul de frână se rărea). Mai aveam de trecut munții de încă două ori. Regretând că nu puteam admira peisajul spectaculos, bine sprijinit în pedale, ședeam fixat pe șeaua din piele, în timp ce bicicleta mă purta cu viteza maximă acceptabilă, permisă instinctiv de înclinarea drumului, de curbele deosebit de periculoase, care nu se mai sfârșeau. Vântul îmi
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
cei din familia Grigoraș fuseseră și sunt gospodari, dovada: cele trei mașini, zeci de păsări prin iarbă și acareturi care deserviseră mai multe generații Odată scopul atins, fiindcă pierdusem ceva timp apropiindu-mă de Bacău, am revenit grăbit spre E85, regretând că nu putusem găsi pe nimeni care să-și fi putut aminti de trecerea pe acolo a părinților mei. Mă întorsesem în timp, văzusem locuri pe care poate ar fi trebuit să le mai văd și altă dată, fotografiasem casa
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
Te mustră conștiința măcar un pic? S-a întâmplat vreodată ca noaptea să ai coșmaruri, să Te zvârcolești în așternut, să ai vise urâte și grele insomnii, care să-Ți alunge liniștea și somnul binefăcător și să te facă să regreți sincer cele înfăptuite? Te compătimesc, Doamne. Tare mi-e milă de Tine, de bătrânețile Tale, de reumatismul ăla afurisit care nu-Ți mai dă pace și Te chinuiește mereu... Din păcate, nu prea am cum să Te ajut. Ai comis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
mai puțin solicitantă, chiar și acesteia rezervându-i doar scurtele perioade dintre multele volume de originale și traduceri la care am lucrat de când mă știu. Regret, de asemenea, că n-am făcut mai multe călătorii, în țară și peste hotare. Regret că n-am frecventat mai des câteva personalități care-mi acordaseră încrederea lor și care mă invitau să le vizitez. Este vorba de Baconsky, Noica și Gellu Naum. În schimb nu regret că nu am rămas la Paris în 1988
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
mai multe călătorii, în țară și peste hotare. Regret că n-am frecventat mai des câteva personalități care-mi acordaseră încrederea lor și care mă invitau să le vizitez. Este vorba de Baconsky, Noica și Gellu Naum. În schimb nu regret că nu am rămas la Paris în 1988. Nu m-aș fi integrat acolo. Poate chiar mai puțin decât aici. Totuși aici am limba care-mi oferă consolările dicteului automat, ale insolitului venind de-a dreptul din subconștient. Poezia creată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
ani. Nu există generația celor de 80 de ani. Tocmai de asta vă spuneam că atmosfera Iașului este miraculoasă pentru că reinventează, cel puțin în sărbătorile literare, mitul atât de tonic al prieteniei dintre scriitori. Liviu Antonesei Nu cred că am regretat foarte tare ceva din cele făcute sau nefăcute în viața asta. Cum i-aș putea uita vreodată pe Mariana Marin, Traian T. Coșovei, Ion Stratan, Aurel Dumitrașcu, și atîția alți colegi de generație plecați la Domnul? Cum i-aș putea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
am avut ocazia să lucrez le-a plăcut întînirea cu mine. E ceva reconfortant pînă la urmă! A.B.Rând pe rând ați fost profesor, cercetător, publicist, politician, scriitor până în măduva oaselor, au fost etape în viața Dumneavoastră când ați regretat ceva? Mi se pare că ați făcut atât de multe lucruri într-un timp atât de scurt! Nebunia este că multe din aceste lucruri le-am făcut în același timp, nu succesiv! Probabil, am avut și norocul unei energii debordante
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
bec electric. Iarăși noroc că satul nașterii mele, Vlădeni, era electrificat pentru că avea un SMT... și mai este și curiozitatea uriașă care mă însoțește de la naștere. O curiozitate de copil, probabil, că filosof nu mă socotesc! Nu cred că am regretat foarte tare ceva din cele făcute sau nefăcute în viața asta. La un moment dat, m-am întrebat dacă am făcut bine că am refuzat în 1990 două ocazii avantajoase de a rămîne în străinătate. Mi-am dat seama că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
dacă, la seceriș, voi fi destul de copt pentru a fi socotit vrednic de a trece de-a dreapta Lui.... A.B.Ați schimba ceva în viața sau destinul Dumneavoastră? Poate, unele excese ale tinereții mele, dezlănțuite și iresponsabile, pe care le regret. Poate unele versuri publicate sub presiune, pe care, de asemenea, le regret. Poate unele promisiuni neținute, nerespectate, călcate în picioare. Dar acum e târziu, ,,destinul nostru, plumb topit'', cum spunea un poet grec, Seferis, tradus la noi, acum multe decenii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
de a trece de-a dreapta Lui.... A.B.Ați schimba ceva în viața sau destinul Dumneavoastră? Poate, unele excese ale tinereții mele, dezlănțuite și iresponsabile, pe care le regret. Poate unele versuri publicate sub presiune, pe care, de asemenea, le regret. Poate unele promisiuni neținute, nerespectate, călcate în picioare. Dar acum e târziu, ,,destinul nostru, plumb topit'', cum spunea un poet grec, Seferis, tradus la noi, acum multe decenii. A.B.Sunteți autorul a numeroase cărți de poezie, publicistică, eseu, proză
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
senzația că am ratat mari prietenii literare. De ce nu am putut fi prieten cu Mircea Dinescu, Andrei Pleșu, Alexandru Paleologu... Cum am putut rata întîlnirea cu Gabriel Liiceanu? Și cum aș putea "repara" lucrul acesta? Nu știu, acum asta e: regret adînc toate astea... și încerc să repar... tot ce se mai poate. A.B.Cum arată o zi din viața ta? Acum, arată, uneori, foarte banal. Derizoriu, chiar. Nu fac lucrurile care îmi plac, deși îmi place jurnalismul. Dar viața
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
B.Aveți regrete? Este ceva ce v-ați fi dorit să faceți până acum și nu ați făcut? Sunt ca și toți oamenii: cu regrete. Câte? Ce depinde de noi: scorbura lucrează împotriva stejarului sau îl face mai misterios? Să regret că de peste 25 de ani am trudit la brandul "Poesis" în loc să-mi fi scris doar propriile versuri? Regret însă cu adevărat că reputatul eminescolog Ioana Em. Petrescu, profesoara mea de la Filologia clujeană, s-a stins nedrept, prea devreme. Abia îmi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Sunt ca și toți oamenii: cu regrete. Câte? Ce depinde de noi: scorbura lucrează împotriva stejarului sau îl face mai misterios? Să regret că de peste 25 de ani am trudit la brandul "Poesis" în loc să-mi fi scris doar propriile versuri? Regret însă cu adevărat că reputatul eminescolog Ioana Em. Petrescu, profesoara mea de la Filologia clujeană, s-a stins nedrept, prea devreme. Abia îmi terminasem la ea lucrarea de diplomă și n-am mai găsit un profesor care să mă primească la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
petrecea în "Amfiteatru" după ce, în iarnă, debutasem la Cenaclul de Luni, primit cu simpatie de Nicolae Manolescu și idolii mei optzeciști, mai mari cu 8-9 ani decît mine. Pe scenă și editorial nu se putea și am așteptat revoluția. Nu regret. Un debut prematur și nereușit poate strica mult. De la debutul editorial, din 1993, s-au adunat multe volume, multe piese pe scenă, de-ale mele și traduse. Din superstiție, nu le număr, nu știu exact cîte au fost. Drumul, ca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]