6,018 matches
-
conștiință ca în secolele trecute? Mai poate cineva scrie ca Saint-Simon "memorii" de zece mii de pagini (cît opera lui Balzac) și să mai aibă intactă conștiința că revelațiile lui vor interesa publicul, în acest secol în care nimic nu scapă reporterului, camerei de televiziune, jurnalului de actualități și documentului revelator, care nu 234 mai stă ascuns în arhivele secrete? Ce putere mai are un scriitor în fața dezvăluirilor senzaționale pe care o presă bine organizată le face publicului cu o rapiditate perfectă
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
târziu, fără să apuce să-și divulge, neapocrif, punctul de vedereă. Să-l luăm pe autorul primei Evanghelii, pe Matei (apoi cine s-ar obosi să verifice din patru surse o așa banală știre?Ă. Aparent delăsător, fără instinct de reporter adevărat, Matei povestește destul de repejor o serie de evenimente anterioare („îi aduceau la El pe toți cei ce sufereau de felurite boale și chinuri, pe cei îndrăciți, pe cei lunatici și pe cei slăbănogi: și El îi vindeca“Ă, care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
un secol mai târziu decât toți ceilalți de venirea Mântuitorului. ProTV-ul? Există un accident teribil pe DN1. Antena 1? O să-l trimită poate pe Adelin Petrișor, însă doar cu prilejul Răstignirii. Realitatea TV are un breaking news cu un reporter care așteaptă ca, din clipă în clipă, să aterizeze nu știu ce boxer american. Gâdea ascultă un audiofile cu Băsescu, în timp ce Stan râde isteric, iar Cristoiu răsfoiește plictisit ziarele de mâine. „Libertatea“, „Click“, „Cancan“? Acestea doar să fi publicat, mai demult, o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
ar fi plătit românii cu toții. Ei nu știu lucrul ăsta, mulți nu știu. Am avut de făcut o alegere. Sigur, eu plătesc acum pentru un lucru pe care l-am făcut în interes general.“ Remarcați aici prezumția automată atât a reporterului, cât și a intervievatului că „a da drumul“ la dosare face parte din atribuțiile de prim ministru și șef de partid. Ceea ce într-un fel chiar era adevărat: în 2002 ministerul justiției controla direct carierele magis traților, atât ale procurorilor
Eu votez DNA!De ce merită să apărăm instituţiile anticorupţie by Cristian Ghinea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1332_a_2898]
-
mai multe. Aș fi recunoscut cu greu personajele. Aș fi nutrit doar antipatie pentru niște actori care le interpretau. Cu câțiva ani în urmă, când o piesă despre Franklin Roosevelt, numită Răsărit la Campobello, s-a jucat pe Broadway, un reporter a întrebat-o pe Eleanor Roosevelt ce părere are. Doamna Roosevelt a spus că este un spectacol foarte captivant, dar că nu avea nici o legătură cu nimeni dintre cei pe care îi cunoștea ea. Așa simțeam și eu cu privire la Jurnalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
două etape: între orele 8.00 și 10.00, interval în care, din ce ne-a declarat paznicul instituției, nu a venit mai nimeni, și între 12.00 și 15.00, când a fost în vizită, sub acoperire neintenționata, si reporterul „Suplimentului de cultură“. Mai » Intelectualii față cu suspendarea președintelui: „Cine-i asculta?“. O dezbatere inițiată de „Suplimentul de cultură“ la care au participat Liviu Antonesei, Cristian Teodorescu, Coști Rogozanu și Bogdan Ghiu. » Petru Cimpoeșu - câștigător al Premiului Național de Proza
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
NOSTRU V| PREZINT|: Paris. A doua vedere Lucian Dan Teodorovici Scriam în numărul precedent despre un Paris pe care trebuie sățl cauți cu lumânarea, dar pe care îl găsești la nevoie: unul al zonelor obscure, mizerabile, unul pe care mizau reporterii altor timpuri când, trimiși cu temă de la Partid, erau nevoiți să transmită în țară imagini care să confirme teza unui Occident aflat pe buza prăpastiei. Dincolo de aceste imagini, se întinde însă orașul acela în care turistul cheltuie pe legende și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
dispus să cred că problemele pe care le pun românii imigranți sunt gigantice, chiar și într-o țară unde mafiile locale controlează bucăți bune din țară, ucigând și șantajând fără grijă. Dar îmi amintesc acum de un text al unui reporter italian, Fabrizio Gatti, apărut în numărul 60 din „Lettre International“ (ediția românăă: „Eu, sclavul“. Curajosul reporter, care s-a dat drept străin pentru ca să se poată angaja „la negru” pe plantațiile proprietarilor italieni din sudul Italiei, descrie foarte succint și dur
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
o țară unde mafiile locale controlează bucăți bune din țară, ucigând și șantajând fără grijă. Dar îmi amintesc acum de un text al unui reporter italian, Fabrizio Gatti, apărut în numărul 60 din „Lettre International“ (ediția românăă: „Eu, sclavul“. Curajosul reporter, care s-a dat drept străin pentru ca să se poată angaja „la negru” pe plantațiile proprietarilor italieni din sudul Italiei, descrie foarte succint și dur modul în care sunt tratați muncitorii agricoli veniți să lucreze în Italia: „Cu sau fără permis
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
un spațiu fără memorie, ataraxic. BUCUREȘTI FAR WEST Un om de radio Daniel CRISTEA-ENACHE Lucrând de un deceniu în domeniul editorial și de aproape cincisprezece ani în ceea ce numim presă culturală, îi cunosc pe mai toți cei implicați în fenomen: reporteri și publiciști comentatori, oameni de televiziune și radio, redactori la agențiile de presă, editorialiști și columniști, producători și realizatori de emisiuni, ba chiar fotoreporteri și - mai nou - bloggeri.Indiferent de specializarea și de postul ocupat, aceștia se distribuie în două
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
pe alții: șefi de secție culturală care se pricep la toate și la nimic, redactori absolvenți de Filologie care fac cronica unei cărți copiind fragmentul de pe coperta a IV-a, cronicari dramatici desființând spectacole pe care nu le-au văzut, reporteri speciali ajungând la finele unei manifestări și culegând informații „calde“ despre ea, publiciști care nu știu să scrie și lucrează cu „negri“... La antipod, oameni pasionați și devotați meseriei, care ajung să-și sacrifice viața personală pe altarul profesiunii, lucrând
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
pasionează de cărțile lui, Gabriel Pleșea își încearcă din nou norocul, de data aceasta cu un roman „pseudo-polițist“, de fapt, cu un roman polițist de mâna a doua: Destine întortocheate (Vestala, București, 2006). Protagonistul romanului este, în mod previzibil, un reporter român din New York, care colaborează la publicații de limba română din SUA și trimite corespondențe unor ziare din România. El devine, la invitația unui polițist american, O’Brien, un fel de detectiv fără voie, angajat în descâlcirea ițelor unor acțiuni
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
barou și-și deschisese un birou, odată), la fel inginer, la fel doctor În științe comportamentale. Avea brevet de pilot. La un pas de a fi alcoolic, la un pas de a fi homosexual. În prezent părea să fie un reporter de pariuri. Avea pagini galbene de hârtie specială, oficială, acoperite de nume de echipe și cifre, iar el și doctorul Cosbie, care și el părea pasionat de pariuri, treceau peste calcule complicate, cu mulți factori și era limpede că doctorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
este acaparat de subiecte extrem de „cantabile“. Asistăm la zile și nopți de dezbateri aprinse și reportaje „cu inima-n gât“. Discuțiile sunt mai pasionale decât cele din perioada răpirii ziariștilor în Irak. „Analiștii“ ocupă și orizontala, și verticala, și diagonala. Reporterii speciali transmit încontinuu „de la locul faptei“. Costel. Costel Busuioc. Pavarotti din Banat. Nu, pardon!, Pavarotti din Moldova. Ei, ei, ei!, Pavarotti din România. Ziariștii se ceartă-n bătătură de la „exclusivități“: „Evenimentul zilei“ acuză Realitatea TV de comportament violent. Robert Turcescu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
doua zi după premieră, revuiștii mondeni au tămâiat pe Elena. Nu știu dacă n-a acordat și un interview. Mare succes bucureștean, Elena mea! Mai are un portret serios la Salon de Ion Măria Longhin . . . Elena iscălește acum: Hallipa-Drăgănescu. Un reporter ingenios a inovat numele. Elena mi-a mărturisit că asta îi face mare plăcere. E un mare dor al ei, că nu a fost băiat și nu a purtat numele ca și firea neamului Hallipa ... Și Drăgănescu e încîntat! ... Ai
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
sindicatelor din România, care prezenta spectacole în toate stațiunile de pe litoral. În cea de a treia vacanță, am lucrat în portul Constanța ca docher, muncitor care lucrează la încărcat și descărcat marfă de pe vapoare. În vacanța a patra, am fost reporter la revista Viața studențească, colindând țara și realizând materiale pe diverse teme. Și, uite așa au trecut anii de studenție. Când a venit momentul repartizărilor, după examenul de licență, m-am prezentat să-mi iau repartiție, dar nu în ziaristică
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
mai bună, răspunse Șam. Să ne-nchipuim că-ți dai acordul pentru un interviu cu Fanny Tarrant... — Mie mi se pare o idee foarte proastă, zise Adrian. — Ba nu! Ascultă-mă... Îți mai aduci aminte cum l-am păcălit pe reporterul ăla de la fițuica locală în ’68? În timpul marilor demonstrații, când am refuzat să ieșim din campus? — Cum aș putea să uit? spuse Adrian, zâmbind, si declama, agitând pumnul: „Consiliul Revoluționar al Studenților cere că numirea profesorilor să fie făcută de către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
-și rupe nevasta-n bătăi? Iar ea să fie-ntr-atât de fraiera încât să publice chestiile astea? — Ei, nu trebuie să născocești o poveste chiar atat de scabroasa, spuse Șam. Adrian scutură din cap. Femeia asta nu-i un reporter de provincie cu cas la gură, Șam. N-o să țină. — Mda, s-ar putea să ai dreptate, recunoscu Șam cu părere de rău. Se încrunta și făcu o grimasa, cufundându-se în gânduri, după care exclama: — Stai puțin! Se însenina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
normal. — Am pierdut doar douăzeci de minute, anunță el. Fanny, care în ultimele zece minute rămăsese tăcută și îngândurata, deschise radioul de la bord. Creighton nu păru deloc încântat, dar nu mai spuse nimic. Redactorul de știri vorbea acum cu un reporter care se află la poarta Palatului Kensington, unde lumea începea deja să se adune și să depună buchete de flori. Reporterul îi întreba pe oameni de ce simt nevoia să vină acolo. Răspunsul unei femei a fost: „A vizitat spitalul unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
de la bord. Creighton nu păru deloc încântat, dar nu mai spuse nimic. Redactorul de știri vorbea acum cu un reporter care se află la poarta Palatului Kensington, unde lumea începea deja să se adune și să depună buchete de flori. Reporterul îi întreba pe oameni de ce simt nevoia să vină acolo. Răspunsul unei femei a fost: „A vizitat spitalul unde era internat băiețelul meu bolnav de leucemie. L-a ținut de mânuța și-a stat de vorbă cu el. A fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
Aș fi dat orice să pot face textul să dispară, dar era prea târziu. Era tipărit bine mersi, negru pe alb, în drum spre miile de locuințe, fără a mai putea fi oprit din drum... Cei de la radio au trimis reporteri la poarta Palatului Kensington - s-au adunat deja oameni care depun flori lângă gard. Reporterul a stat de vorbă cu o femeie al carei băiețel a fost alinat în spital de Diana. Mi-au dat lacrimile... Creighton a crezut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
tipărit bine mersi, negru pe alb, în drum spre miile de locuințe, fără a mai putea fi oprit din drum... Cei de la radio au trimis reporteri la poarta Palatului Kensington - s-au adunat deja oameni care depun flori lângă gard. Reporterul a stat de vorbă cu o femeie al carei băiețel a fost alinat în spital de Diana. Mi-au dat lacrimile... Creighton a crezut că m-am ticnit de tot. Ne-am ciondănit rău când i-am spus că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
că plânge? întreba Șam, nevenindu-i să-și creadă ochilor. Mi se pare ca plânge! — Da, îi dădu dreptate Eleanor. — Extraordinar! spuse Șam. E de-a dreptul extraordinar! — Ai văzut? îl întreba Adrian. Acum prezentatorul tocmai îl întreba pe un reporter aflat la Palatul Kensington dacă oamenii veniți să depună flori nu manifestă ostilitate față de fotografii prezenți acolo, știut fiind faptul că în accidentul de mașină fatal fuseseră implicați niște paparazzi. Ba da, a existat o oarecare doză de ostilitate, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
aflat la Palatul Kensington dacă oamenii veniți să depună flori nu manifestă ostilitate față de fotografii prezenți acolo, știut fiind faptul că în accidentul de mașină fatal fuseseră implicați niște paparazzi. Ba da, a existat o oarecare doză de ostilitate, spuse reporterul. O femeie strigase la unul dintre fotografi „Nu va ajunge cât rău i-ați făcut?“ Din vestibul se auzi zgomotul făcut de ziarele strecurate în cutia poștală, care apoi căzură pe podea. — Au sosit ziarele, spuse Eleanor. — Să le-aduc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
Creață și buzată, pe perete agățată”. Vrând-nevrând Păcală devine colectivist și ajunge paznic la oile sterpe. Cu istețimea lui îl păcălește pe activistul profitor, făcându-l să aleagă în loc de oaie tunsă un câine flocos, că era mai voluminos. Când un reporter vrea să-i smulgă o declarație favorabilă sistemului comunist, Păcală răspunde că din trei cămăși și-a făcut două, că „astăzi trăiesc greu, că-s bătrân, norma-i mare, nu ne dau nimica, ei fură și noi muncim”. Cam tot
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]